1 După două zile era sărbătoarea paștelui și a azimelor; și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă.

După două zile. [Uneltirea de trădare, Marcu 14,1.2.10.11 = Matei 26,1-5, 14-16 = Luca 22,1-6 = Ioan 16,10.11. Comentariu major: Matei].


2 Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
3 Și fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte prețios; și a spart vasul și a turnat mirul pe capul lui.

Pe când şedea Isus…în Betania. [Ospăţul lui Simon, Marcu 14,3-9 = Matei 26,6-13 = Luca 7,36-50 = Ioan 12,1-9. Comentariu major: Matei şi Luca].


4 Și erau unii supărați în ei înșiși și spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
5 Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari și s-ar fi dat banii la săraci. Și cârteau împotriva ei.
6 Dar Isus a spus: Lăsați-o în pace; de ce o tulburați? A lucrat o lucrare bună față de mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare.

A făcut ce a putut. Adică, ea a folosit cel mai bine ceea ce avea la îndemână. Aceasta este ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la fiecare, nici mai mult nici mai puţin.


9 Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume și ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
10 Și Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții de seamă să li-l trădeze.
11 Și când au auzit, s-au bucurat și au promis să îi dea bani. Și căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit.

S-au bucurat. [Ei erau bucuroşi, KJV]. Poate că oferta făcută de Iuda a venit tocmai la timpul când ei erau gata să renunţe la nădejdea de a-şi îndeplini imediat planurile. (vezi la Matei 26,15).

Nimerit. Vezi la Matei 26,5; cf. Marcu 14,2.


12 Și în prima zi a azimelor, când înjunghiau paștele, discipolii lui i-au spus: Unde voiești să mergem și să pregătim ca să mănânci paștele?

Jertfeau Paştele. [Pregătirea pentru Paşte, Marcu 14,12-16 = Matei 26,17-19 = Luca 22,7-

13. Comentariu major: Matei].


13 Și a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în cetate și acolo veți întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmați-l.

Un om. Pe cât se pare un slujitor, nu stăpânul casei (vezi v. 14). Era ceva neobişnuit ca un bărbat să ducă apă într-un urcior sau borcan de pământ; lucrul acesta era de obicei făcut de femei. Bărbaţii de obicei transportau apa în burdufuri de piele.


14 Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?

Stăpânului casei. Gr. despotes (vezi la Luca 2,29).

Odaia pentru oaspeţi. Gr. kataluma, un cuvânt folosit în papirusuri pentru a descrie orice loc de găzduire (vezi la Luca 2,7).


15 Și el vă va arăta o cameră mare de sus, așternută și pregătită; acolo să pregătiți pentru noi.

O odaie mare de sus. Gr. anagaion, literal, orice odaie deasupra parterului, deci, o odaie în partea de sus a casei. Comparaţi gr. huperoon, care înseamnă strict odaia de sus (Fapte 1,13; etc.). Pentru o sugerarea identificării acestei odăi vezi la Matei 26,18.

Aşternută gata. [Mobilată, KJV]. Literal, aşternută. Aici, referirea este probabil la aranjamentul paturilor şi pernelor în odaie (vezi la cap. 2,15). Pregătiţi. În anticipare, se crede, a Paştelui.


16 Și discipolii lui s-au dus și au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit paștele.
17 Și după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.

Seara. [Celebrarea Paştelui, Marcu 14,17.18a = Matei 26,20 = Luca 22,14-16. Comentariu major: Luca.] Adică, seara zilei dintâi a praznicului azimilor (v. 12). Pentru o cronologie a ultimei Cine vezi nota adiţională la Matei 26, nota 2.


18 Și pe când ședeau ei și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.

Pe când şedeau. [Trădătorul dat pe faţă, Marcu 14,18b-21 = Matei 26: 21-25 = Luca 22,21-23 = Ioan 13,21-30. Comentariu major: Matei şi Ioan]. Mai degrabă când s-au întins pe pat (vezi la cap. 2,15).


19 Și au început să se întristeze și să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Și altul: Sunt eu?
20 Iar el a răspuns și le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie.
21 Într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
22 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt-o și le-a dat și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.

Pe când mâncau. [Cina Domnului, Marcu 14,22-25 = Matei 26,26-29 = Luca 22,17-20. Comentariu major: Matei].


23 Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat; și toți au băut din el.
24 Și le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viței, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu.
26 Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor.

Au cântat cântările de laudă. [Au cântat un imn, KJV]. [Retragerea în Ghetsemani, Marcu 14,26 = Matei 26,30 = Luca 22,39. Comentariu major: Matei].


27 Și Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia.

Toţi veţi avea un prilej de poticnire. [Vă veţi poticni, KJV] [O avertizare pentru Petru şi cei zece, Marcu 14,27-31 = Matei 26,31-35 = Luca 22,31-38. Comentariu major: Matei].

Din cauza Mea în noaptea aceasta. Dovezile textuale favorizează omiterea (cf. p. 146) a acestor cuvinte, dar ele sunt bine atestate în Matei 26,31.


28 Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29 Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu.
30 Iar Isus i-a zis: Adevărat îți spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori.

Astăzi. Potrivit cu calculul iudaic ziua a şasea deja începuse la apusul soarelui şi judecata şi crucificarea urmau să aibă loc înainte de următorul apus de soare. De două ori. Numai Marcu notează acest amănunt.


31 Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți au spus la fel.
32 Și au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; și le-a spus discipolilor săi: Ședeți aici, în timp ce mă voi ruga.

S-au dus. [Au venit, KJV] [Ghetsemani, Marcu 14,32-52 = Matei 26,36-56 = Luca 22,40-53 = Ioan 18,1-12. Comentariu major: Matei.]


33 Și a luat cu el pe Petru și pe Iacov și pe Ioan; și a început să fie tulburat amarnic și foarte mâhnit.
34 Și le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați.
35 Și s-a dus puțin mai înainte și a căzut la pământ și se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el.

Ceasul. Adică, evenimentele orei.


36 Și a spus: Abba, Tată, toate îți sunt posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voiești tu.
37 Și a venit și i-a găsit dormind și i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră?
38 Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere.
39 Și din nou s-a dus deoparte și s-a rugat și a spus aceleași cuvinte.
40 Și când s-a întors, i-a găsit din nou adormiți, (fiindcă ochii le erau îngreunați) și nu știau ce să îi răspundă.

Nu ştiau. Un amănunt notat numai de Marcu. Pentru o situaţie asemănătoare în care ucenicii au rămas fără cuvânt, vezi cap. 9,6.


41 Și a venit a treia oară și le-a spus: Dormiți de-acum și odihniți-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor.

Destul. Cuvântul grec tradus astfel în papirusuri apare pe recipise indicând plătirea în întregime (vezi la Matei 6,2). Poate Isus aici voia să spună că ucenicii dormiseră îndeajuns. Sau poate El va fi vrut să spună că discutarea acelei chestiuni se sfârşise.


42 Ridicați-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape.
43 Și îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și împreună cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și scribi și bătrâni.
44 Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare îl voi săruta, el este; prindeți-l și duceți-l în siguranță.
45 Și venind, s-a apropiat îndată de el și a spus: Rabi, rabi; și l-a sărutat.
46 Și și-au pus mâinile pe el și l-au prins.
47 Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea.
48 Și Isus a răspuns și le-a zis: Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte, ca să mă luați?
49 Zilnic am fost cu voi în templu învățându-vă și nu m-ați prins; totuși, scripturile trebuie să fie împlinite.
50 Și toți l-au părăsit și au fugit.
51 Și un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea lui; și cei tineri au pus mâna pe el;

Un tânăr. [Un anumit tânăr, KJV]. Acest incident aparent neînsemnat nu pare să aibă vreo legătură deosebită cu evenimentele nopţii şi cu toate acestea inspiraţia trebuie să fi avut vreun motiv pentru includerea lui în naraţiune. S-a sugerat că autorul Evangheliei, Ioan Marcu (vezi Fapte 12,12), se referă aici criptic la propria Sa legătură cu arestarea lui Isus. Acest tânăr nu se poate să fi fost unul dintre ucenici, deoarece ei Îl părăsiseră deja şi fugiseră (Marcu 14,50). Ar trebui să fie arătat, totuşi, că orice sugestie cu privire la identitatea tânărului nu este mai mult decât o ipoteză,

oricât ar părea de rezonabilă. Comparaţi faptul intenţionat că Ioan nu se identifică pe sine pe nume (Ioan 21,20-24) Ei. [Tinerii, KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea simplă ei.


52 Și a lăsat pânza de in și a fugit gol de la ei.

În pielea goală. [Gol, KJV]. Poate pe deplin gol sau, mai probabil, îmbrăcat numai cu hainele de dedesubt sau tunică (vezi la Matei 5,40; Ioan 21,7).


53 Și l-au dus pe Isus la marele preot; și cu el s-au adunat toți preoții de seamă și bătrânii și scribii.

Pe Isus L-au dus. [Judecarea înaintea Sinedriului în timpul nopţii, Marcu 14,53-72 = Matei 26,57-75 = Luca 22: 54-65 = Ioan 18,25-27. Comentariu major: Matei].


54 Și Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; și ședea cu servitorii și se încălzea la foc.

Para focului. Literal, lumina. Lumina focului a fost ceea ce l-a dat la iveală pe Petru.


55 Și preoții de seamă și tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; și nu au găsit pe nimeni.
56 Fiindcă mulți aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună.
57 Și unii s-au sculat și au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând:
58 Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini și în trei zile voi construi altul făcut fără mâini.
59 Dar nici așa mărturiile lor nu se potriveau.
60 Și marele preot s-a sculat în picioare în mijloc și l-a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?
61 Dar el tăcea și nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat și i-a spus: Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

Celui Binecuvântat. O denumire pentru divinitate, pentru a evita folosirea numelui sacru Iehova sau Iahweh (vezi vol. I, p. 171,172).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 ML 80; 6T 310 3–11 DA 557–568 6–8 DA 560 6 4T 550 7 CS 161; MH 201, 205; PK 652; 4T 552 9 4T 551 10 DA 564 17–25 DA 652–661 27, 29 COL 152; DA 688 29–31 DA 673 30 DA 712 32–50 DA 685–697 34–38 8T 100 37, 38 DA 689 38 DA 126; EW 167; GW 163; PP 689; Te 192; 2T 49, 89, 101, 490, 511; 3T 476; 5T 34, 115, 146; 6T 410 40 DA 690 50 DA 697 53–72 DA 698–715 56 TM 71 58, 60 DA 706 70 DA 712 72 COL 152


62 Și Isus a spus: Eu sunt. Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: Ce nevoie mai avem de alți martori?
64 Ați auzit blasfemia; ce gândiți voi? Și toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.
65 Și unii au început să îl scuipe și să îi acopere fața și să îl bată cu pumnii și să îi spună: Profețește; și servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor.
66 Și pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot;
67 Și când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit și a spus: Și tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68 Dar el a negat, spunând: Nu știu, nici nu înțeleg ce spui tu. Și a ieșit afară în portic; și cocoșul a cântat.
69 Și din nou, o servitoare l-a văzut și a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei.
70 Dar el a negat din nou. Și la puțin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, ești unul dintre ei; fiindcă ești galileean și vorbirea ta este la fel.
71 Dar a început să blesteme și să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiți.
72 Și cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Și gândindu-se la aceasta, a plâns.