Căutaţi mai întâi. Comparaţi Luca 12,31. Marele scop al existenţei omului este ca el „să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind” (Fapte 17,27). Cei mai mulţi oameni sunt adânciţi în munc㠄pentru mâncarea pieritoare” (Ioan 6,27), pentru apa pe care când o beau vor înseta iarăşi (Ioan 4,13). Cei mai mulţi oameni cheltuiesc banii „pentru ceea ce nu este pâine” şi „muncesc pentru ceea ce nu satur㔠(Isaia 55,2). Prea adesea suntem înclinaţi să facem „toate aceste lucruri (materiale)” scopul principal al căutării noastre în viaţă, cu nădejdea zadarnică că Dumnezeu va fi indulgent cu noi şi, la sfârşitul călătoriei vieţii, va adăuga la scurta noastră viaţă de şaptezeci de ani, împărăţia veşnică. Hristos ar vrea ca noi să dăm locul cel dintâi lucrurilor importante şi ne asigură că lucrurile de o mai mică importanţă şi valoare ne vor fi date fiecăruia după nevoie.

Împărăţia lui Dumnezeu. Vezi la cap. 3,2; 5,13; 6,10.

Vi se vor da pe deasupra. [„Vi se vor adăuga”, KJV]. Nu există siguranţă decât în Dumnezeu şi în cetăţenia împărăţiei Lui. Cel mai bun leac contra îngrijorării este încrederea în Dumnezeu. Dacă ne facem partea cu credincioşie, dacă dăm împărăţiei cerurilor locul cel dintâi în gândurile şi viaţa noastră, Dumnezeu Se va îngriji de noi în umblarea noastră prin viaţă. El va „unge” îndurător capetele noastre cu ulei (vezi la v. 17) şi paharul experienţei noastre va da pe dinafară de bunătăţi (Psalmii 23,6).