N-a plăcut deloc. Cea dintâi propoziţie sună literal: A fost rău pentru Iona, un mare rău. Capitolul 4 înfăţişează un contrast izbitor între nerăbdarea inimii omeneşti şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Lui Iona lucrul acesta nu numai că nu i-a plăcut de loc, ci i-a produs o indignare extremă faptul că Dumnezeu S-a căit de răul pe care îl hotărâse (cap. 3,10). În loc să se bucure că harul lui Dumnezeu îi iertase pe ninivitenii pocăiţi, el i-a îngăduit mândriei sale egoiste şi păcătoase să-l umple de nemulţumire. Deoarece ceea ce prezisese el nu s-a întâmplat, avea impresia că urma să fie privit ca un profet mincinos. Reputaţia era pentru el de o mai mare valoare decât toate sufletele din capitala asiriană. Poate că a mai considerat şi că cunoaşterea viitorului de către Domnul urma să fie discreditată printre păgâni datorită profeţiei neîmplinite.

S-a mâniat. Mila lui Dumnezeu faţă de niniviteni (cap. 3,10) l-a înfuriat pe Iona. Deşi aceeaşi milă divină îi cruţase propria viaţă atunci când el a fost neascultător, a fost plin de invidie când Dumnezeu a arătat-o şi faţă de alţii.

S-a rugat. Cât de deosebite erau împrejurările acestei rugăciuni, comparate cu acelea din cap. 2 şi cât de deosebit duhul care a stârnit-o! Acolo se ruga pentru viaţă; aici pentru moarte. Acolo era smerit; aici este mâniat.

Ia-mi viaţa. Cât de deosebită este cererea adresată de Iona lui Dumnezeu de aceea a lui Moise, care, în adevăratul spirit de lepădare de sine, era dispus ca numele lui să fie şters pentru ca poporul său vinovat să poată trăi (vezi Exod 32,31.32). Iona a lăsat loc unei descurajări complete.

Te mânii. Mânia lui Iona era născută cu totul din egoism, nu dintr-o indignare nobilă ca aceea care L-a determinat pe Isus să-i alunge din Templu pe schimbătorii de bani (vezi Ioan 2,13-17). Prin duhul lui pripit, profetul s-a privat de o mare binecuvântare (vezi Proverbe 14,29; 16,32).

Până va vedea. Unii au sugerat că Iona a interpretat întrebarea: Bine faci tu că te mânii?

(v. 4), ca implicând că în graba lui judecase greşit intenţia divină, şi că prin urmare încă mai exista o posibilitate ca Ninive să fie distrusă; alţii, că Iona poate să fi crezut că pocăinţa oamenilor din Ninive nu a fost sinceră şi că până la urmă Dumnezeu tot avea să-i pedepsească. Mai degrabă este posibil ca reacţia lui să fi reflectat atitudinea şi insistenţa lui încăpăţânată ca Dumnezeu să împlinească ceea ce El ameninţase.

A făcut. Ebr. manah, a rândui.

Curcubete. Ebr. qiqayon, o plantă necunoscută. S-au propus diferite identificări, ca de pildă planta de ricin, o varietate de castravete, etc. Planta a crescut în mod miraculos şi nu este necesar să o identificăm cu vreo plantă cunoscută pentru faptul că are o creştere rapidă, deşi ar fi putut să fie o varietate bine cunoscută în regiunile acelea, probabil neidentificata Kukkănitu din akadiană.

Mânia. Ebr. ra’ah, un cuvânt general reprezentând răul, nefericirea, necazul, mizeria. Indispoziţia lui Iona nu era atât de mult fizică, cât mintală şi spirituală datorit supărării, umilinţei şi dezamăgirii pe care el le simţea.

A adus. Sau A pregătit. Vezi comentariul la v. 6.

S-a uscat. Cât de adesea se întâmplă în viaţa omului ca atunci când o nouă zi de bucurie şi fericire pare să înceapă, vreun vierme al nefericirii sau al întristării vine să schimbe nădejdea în disperare!

A făcut. Vezi comentariul la v. 6.

Uscat. Ebr. charishith, un cuvânt care apare doar aici şi care probabil înseamnă arzător sau înăbuşitor.

Bine fac. Profetul îşi apără cu nerăbdare şi încăpăţânare mânia şi hotărârea de a muri. Dumnezeu căuta să stimuleze înlăuntrul săuo atitudine rezonabilă.

-1 0 -

şi într-o noapte a pierit.

Ţie îţi este milă. Ţie este accentuat în ebraică. Iona, profetul mincinos şi lipsit de simpatie, era gata să arate milă şi să cruţe un curcubete lipsit de importanţă şi de mică valoare pentru care el nu depusese vreo muncă sau osteneală, dar nu era gata să arate aceleaşi simţăminte faţă de oamenii din marea cetate Ninive. LXX redă prima parte a versetului în felul următor: Şi Domnul a zis: ‚Tu ai avut milă de curcubete, pentru care nu ai suferit şi nici nu l-ai crescut.’

Iona era mâniat pentru faptul că Dumnezeu nu voia să-i nimicească pe niniviteni (v. 1 şi 4) şi s-a mâniat când Dumnezeu a îngăduit ca acel curcubete să se usuce (v. 9). Cât de distorsionat este simţul valorilor! Lui Iona îi păsa mai mult de curcubete decât de oamenii Ninivei.

Să nu-Mi fie milă. Ebr. chus, a-i părea rău de, a arăta milă faţă de. Chus este tradus îţi este milă, în v. 10. O sută două zeci de mii. Cu privire la populaţia Ninivei, vezi Nota Adiţională la capitolul 1.

Care nu ştiu să deosebească. Unii au aplicat expresia aceasta la copilaşii care nu erau suficient de mari ca să determine care mână era mai puternică şi mai folositoare. Dacă se presupune că aceşti copilaşi alcătuiau o cincime din populaţie, Ninive ar fi fost un oraş cu circa 600.000 de locuitori. Cifra aceasta este imposibil de mare şi nu poate fi împăcată cu mărimea cunoscută a vechiului oraş. Mai degrabă expresia nu ştiu să deosebească pare metaforică, desemnându-i pe aceia care posedau o cunoaştere imperfectă a binelui şi a răului. Dacă expresia urmează să fie privită ca literală, atunci se va avea în vedere Ninive împreună cu împrejurimile ei (vezi Nota Adiţională la capitolul 1).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 LS 78

1–3PK 271

2 SC 10; 5T 649

4–11PK 272