1 În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, Ieremia a avut din partea DOMNULUI acest cuvânt:

În al patrulea an al lui Ioachim. Adică, pe la 604 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 25,1). După ce Ieremia prezentase solia lui directă raportată în cap. 19, profetul a fost arestat şi întemniţat (vezi cap. 20). În timpul şi după aceasta întemniţare au avut loc evenimentele capitolului 36 (vezi PK 432-437).


2 „Ia[[xr:1]] un sul de carte și scrie[[xr:2]] în el toate cuvintele pe care ți le-am spus despre Israel, despre Iuda și despre toate[[xr:3]] neamurile, din ziua când ți-am vorbit, pe vremea lui Iosia[[xr:4]], până astăzi!

Un sul. Acesta, fără îndoială era făcut din piele, uneori numit popular pergament, deşi pergamentul adevărat n-a ajuns să fie folosit decât începând din secolul al doilea î.Hr. (vezi volumul I, p. 30, 31).

Toate neamurile. Versetul acesta prezintă într-o propoziţie cuprinsul cap. 25.


3 Poate[[xr:1]] că oamenii din casa lui Iuda vor auzi tot răul pe care am plănuit să li-l fac și se va întoarce[[xr:2]] fiecare de la calea lui cea rea, ca să le iert nelegiuirea și păcatul.”

Poate. La data aceasta încă mai era o nădejde, deşi slabă, ca Iuda să se pocăiască.


4 Ieremia l-a chemat[[xr:1]] pe Baruh, fiul lui Neriia, și Baruh[[xr:2]] a scris într-un sul de carte, după dictarea lui Ieremia, toate cuvintele pe care i le spusese DOMNUL.

Baruc. Cu privire la identitatea lui Baruc vezi p. 343.


5 Apoi Ieremia i-a dat următoarea poruncă lui Baruh: „Eu sunt închis și nu pot să merg la Casa DOMNULUI.

Eu sunt închis. Ieremia era încă deţinut (vezi comentariul la v.1; PK 432).


6 Du-te tu la Casa DOMNULUI, în ziua[[xr:1]] postului, și citește din sul cuvintele DOMNULUI pe care le-ai scris la dictarea mea; citește-le în auzul poporului, în auzul tuturor celor din Iuda, care vor veni din cetățile lor.

Du-te tu însuţi şi citeşte. Întrucât Ieremia era împiedicat de a merge la Casa Domnului, Baruc a fost chemat nu numai să fie secretarul profetului, dar să fie şi predicatorul soliilor de inspiraţie dumnezeiască ale lui Ieremia.

În ziua postului. Ocazia aceasta nu era o zi obişnuită de post anual (vezi comentariul la v. 9), ci una din acele ocazii speciale vestite în timp de criză raţională (2Cronici 20,1-3; Ioel 2,15). Era un timp, când un mare număr de oameni s-ar fi adunat laolaltă, şi ar fi fost într-o dispoziţie sufletească de a asculta o mustrare dumnezeiască, o chemare la pocăinţă. E cu putinţă, ca Ioiachim, la sfatul preoţilor săi apostaziaţi şi a proorocilor săi mincinoşi, să fi proclamat postul acesta pentru a trezi poporul la o mai mare rezistenţă faţă de Babilonieni.


7 Poate[[xr:1]] că rugăciunea lor va ajunge înaintea DOMNULUI și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea, căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat DOMNUL poporul acesta!”
8 Baruh, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise profetul Ieremia și a citit din carte cuvintele DOMNULUI, la Casa DOMNULUI.
9 În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, s-a dat de veste că tot poporul din Ierusalim și tot poporul venit din cetățile lui Iuda la Ierusalim trebuie să țină post înaintea DOMNULUI.

În al cincilea an. Acesta era anul ce urma după porunca dată de Domnul (vezi comentariul la

v. 1).

În luna a noua. Citirea sulului a avut loc în cursul iernii în luna care începea în noiembrie sau decembrie. Întrucât anii de domnie ai regilor lui Iuda pare să fi început toamna (vezi Vol. II, p. 110, 140, 146), citirea aceasta s-ar fi putut să fi avut loc curând după două sau trei luni de când începuse scrisul.


10 Și Baruh a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor, la Casa DOMNULUI, în sala lui Ghemaria, fiul lui Șafan, logofătul[[fn:a]], în curtea de sus, la intrarea[[xr:1]] porții celei noi a Casei DOMNULUI.

Ghemaria. Tatăl lui era probabil acel Şafan care a avut o parte de seamă la rezidirea templului în timpul lui Iosia (2Regi 22,23). Este evident din lucrurile acestea că Şafan era unul din conducătorii redeşteptării adevăratului cult al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că fiii lui erau susţinători ai lui Ieremia. Unul din ei, Ahicam, protejase pe profet (vezi comentariul la Ieremia 26,24), şi acum un altul, Ghemaria, îngăduie lui Baruc să citească cuvintele lui Ieremia în odaia sa.

Poarta cea nouă. Unii cred, că aceasta se poate să fi fost o parte mai deosebită a lucrării de reconstrucţie săvârşită de Hilchia şi Şafan (2Regi 22,3-6).


11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI cuprinse în carte,

Fiul lui Ghemaria. Vezi comentariul la v. 10.


12 s-a dus la casa regelui, în sala marelui logofăt, unde erau adunați toți dregătorii: logofătul Elișama; Delaia, fiul lui Șemaia; Elnatan, fiul lui Acbor; Ghemaria, fiul lui Șafan; Zedechia, fiul lui Hanania, și toți dregătorii.

La casa împăratului. Se poate ca Mica să fi făcut lucrul acesta intenţionat spre a face ca regele şi consilierii lui regali să cunoască cuvintele lui Ieremia.


13 Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când citea Baruh din carte în auzul poporului.
14 Atunci toți dregătorii l-au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, să-i spună lui Baruh: „Ia în mână sulul din care ai citit în auzul poporului și vino!” Baruh, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână și s-a dus la ei.

Au trimis… pe Iehudi. Căpeteniile evident n-au fost satisfăcute cu un raport din spusele altora, cu privire la o chestiune atât de importantă, şi aşa au trimis pe Iehudi pentru a aduce pe Baruc în consiliul lor pentru a verifica reportul lui Mica (vezi v. 11-13).


15 Ei i-au zis: „Ia loc și citește-o în auzul nostru!” Astfel, Baruh a citit-o în auzul lor.
16 Când au auzit ei toate cuvinte din carte, s-au uitat cu groază unii la alții și i-au zis lui Baruh: „Trebuie neapărat să-i spunem regelui toate cuvintele acestea.”
17 Și l-au mai întrebat pe Baruh: „Ia spune-ne, cum ai scris toate cuvintele acestea? Sunt chiar din gura lui?”

Cum ai scris? Căpeteniile doreau să cunoască cine purta răspunderea pentru solia profetului. A folosit Baruc propriile sale cuvinte la exprimarea ideilor profetului sau erau ele efectiv cuvintele lui Ieremia? Răspunsul lui Baruch a dat la iveală, că cuvintele erau într-adevăr ale lui Ieremia (v. 18).


18 Baruh le-a răspuns: „El, cu gura lui, îmi dicta toate cuvintele acestea, iar eu le scriam în carte cu cerneală.”

El îmi spunea cu gura lui. În terminologie modernă noi am spune, că profetul a dictat solia sa secretarului său.

Cu cerneală. Cu privire la compoziţia cernelurilor vechi vezi Vol. I, p. 31.


19 Dregătorii i-au zis lui Baruh: „Duceți-vă și ascundeți-vă, tu și Ieremia, ca nimeni să nu știe unde sunteți.”

Du-te de te ascunde. Când şi cum a fost eliberat Ieremia (vezi comentariul la v. 1) astfel încât să poată fi în stare să se ascundă, nu suntem informaţi.


20 Ei au lăsat sulul în sala logofătului Elișama și s-au dus apoi la curtea regelui și au povestit în auzul regelui toate cuvintele din carte.

Lăsând cartea. Unii au sugerat, ca aceasta s-a făcut deoarece Ieremia şi Baruc puteau fi urmăriţi legal numai pe baza de netăgăduit al sulului însuşi. Evident, căpeteniile trăgeau nădejdea că regele nu ar merge atât de departe. Totuşi, în privinţa aceasta ei au fost dezamăgiţi (vezi v. 23, 26).


21 Regele l-a trimis pe Iehudi să ia sulul. Iehudi l-a luat din sala logofătului Elișama și l-a citit în auzul regelui și în auzul tuturor dregătorilor adunați în jurul regelui.
22 Era luna a noua a anului și regele locuia în casa[[xr:1]] de iarnă, iar înaintea lui ardea focul într-un vas cu cărbuni.

În casa de iarnă. Probabil, un apartament special în aripa sudică a palatului (vezi Amos 3,15). Întrucât lucrurile se petreceau în luna Kislev, sau Chisleu (noiembrie-decembrie al nostru; vezi Vol. II, p. 116), era necesar să fie acolo foc pentru a se obţine căldură.


23 După ce Iehudi a citit trei sau patru coloane, regele a tăiat cartea cu briceagul logofătului și a aruncat-o în focul de cărbuni, unde s-a mistuit tot sulul.

Foi. Foile separate ale materialului de scris erau de obicei prinse laolaltă pentru a alcătui un sul.


24 Regele și toți slujitorii lui care auziseră toate cuvintele acelea nu s-au temut și nu și-au sfâșiat[[xr:1]] hainele.
25 Elnatan, Delaia și Ghemaria stăruiseră de rege să nu ardă sulul, dar el nu i-a ascultat.

Stăruiseră. Trei dintre căpetenii (vezi v. 12), Elnatan, Delaia şi Ghemaria au avut curajul de a stărui pe lângă rege, să nu ardă sulul, dar el n-a ascultat de ei.


26 Regele le-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să-i aresteze pe cărturarul Baruh și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL i-a ținut ascunși.

Fiul împăratului. Sau fiul împăratului, Ierahmeel trebuia să fi fost fiul împăratului numai în sensul, că făcea parte din casa împărătească (vezi Estera 1,9), deoarece Ioiachim era numai de 25 de ani când a ajuns împărat (2Regi 23,26), şi astfel nu ar fi putut să aibă un fiu destul de vârstnic care să execute porunca lui.

Domnul i-a ascuns. Cu toate că Ieremia şi Baruc se ascunseseră (vezi comentariul la v. 19), providenţa divină a fost aceea care l-a împiedicat pe împărat să-i găsească.


27 După ce a ars regele sulul care conținea cuvintele scrise de Baruh la dictarea lui Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit astfel lui Ieremia:

Cuvântul Domnului a vorbit. Probabil, pe când profetul şi Baruc erau ascunşi (v. 19, 26).


28 „Ia un alt sul și scrie în el toate cuvintele dintâi, care erau scrise în sulul pe care l-a ars Ioiachim, regele lui Iuda.

Toate cuvintele care erau în cea dintâi carte. În al doilea sul nu trebuia să lipsească nimic din ceea ce fusese cuprins în sulul dintâi (vezi v. 32).


29 Iar despre Ioiachim, regele lui Iuda, spune: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Tu ai ars sulul acesta, zicând: ‹De ce ai scris acolo cuvintele acestea: „Împăratul Babilonului va veni negreșit, va nimici țara aceasta și o va lipsi de oameni și de vite”?›’

Oameni şi dobitoace. Evident, Ioiachim a obiectat cât se poate de hotărât la acea parte a soliei lui Ieremia care prezicea că pustiirea lui Iuda de către împăratul Babilonului urma să fie atât de deplină, încât ţara să ajungă cu totul nelocuită (vezi comentariul la cap. 4,25; 32,43).


30 De aceea așa vorbește DOMNUL despre Ioiachim, regele lui Iuda: ‘Niciunul[[xr:1]] dintre ai lui nu va ședea pe tronul lui David. Trupul lui mort va fi lăsat pradă căldurii[[xr:2]] zilei și frigului nopții.

Nici unul din ai lui. Prezicerea divină de nenorocire asupra lui Iuda şi a Ierusalimului acum se concentrează asupra lui Ioiachim însuşi. În timp ce el a fost urmat de fapt la tron de fiul său Ioiachin (2Regi 24,6), tinerelul Ioiachin a domnit numai trei luni (2Regi 24,8). Împăratul următor, Zedechia, era al treilea fiu al lui Iosia (vezi 1Cronici 3,15; vezi comentariul la 2Regi 24,17), şi ultimul rege, care să domnească peste regatul sudic al iudeilor.

Trupul lui mort. Vezi comentariul la cap. 22,18.19.


31 Îi voi pedepsi, pe el, pe urmașii lui și pe slujitorii lui pentru fărădelegile lor și voi aduce asupra lor, asupra locuitorilor Ierusalimului și asupra oamenilor lui Iuda toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva lor, pentru că nu M-au ascultat!’»”
32 Ieremia a luat un alt sul și i l-a dat lui Baruh, fiul lui Neriia, cărturarul. Și Baruh a scris în el, la dictarea lui Ieremia, toate cuvintele cărții pe care o arsese în foc Ioiachim, regele lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au fost adăugate în ea.

Multe alte cuvinte… au mai fost adăugate. Nu numai că a fost scrisă solia din cel dintâi sul, dar au fost scrise în al doilea sul şi alte solii asemănătoare. Comentariile lui Ellen G. White

1-32 PK 432-437; 4T 176-181

2-3 4T 176

2-4 PK 432

3 PK 435; 4T 178

4-8 4T 177

5-9, 14-22 PK 433

15-25 4T 177

23-26 PK 434

26-29 4T 178

28,30,31 PK 436

30-32 4T 179

32 PK 437