1 Cuvântul care i-a fost spus lui Ieremia din partea DOMNULUI, după ce[[xr:1]] Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, l-a lăsat să plece din Rama. Când l-au luat, Ieremia era legat cu lanțuri, în mijlocul prizonierilor din Ierusalim și din Iuda, care erau duși în exil în Babilon.

Rama. Cel mai probabil ceea ce este acum Ramallah, nu Rama din Beniamin (vezi comentariul la cap. 31,15). Oraşul aceste era evident folosit de Babilonieni ca o staţie pentru prizonierii aduşi de la Ierusalim şi puşi la dispoziţie pentru alte ordine cu privire la ei. Aparent, Nebuzaradan nu întâlnise pe Ieremia mai înainte, şi a folosit prilejul acesta pentru a face surpriză profetului cu vestea cea bună, că trebuie să fie eliberat de îndată (vezi comentariul la cap. 39,14).


2 Căpetenia gărzilor l-a luat pe Ieremia și i-a[[xr:1]] zis: „DOMNUL, Dumnezeul tău, a hotărât această nenorocire împotriva locului acestuia;

Domnul, Dumnezeul tău. Întrucât ajunsese până la el vorba că Ieremia era profetul iudeu care susţinuse supunerea faţă de Babilon, comandantul gărzii recunoaşte cu bunătate pe Dumnezeul lui Israel şi misiunea Lui prin Ieremia, şi, plin de respect, lasă la alegerea profetului, să meargă unde voieşte (vers. 4, 5).


3 DOMNUL a adus la îndeplinire ceea ce spusese. Pentru că[[xr:1]] ați păcătuit împotriva DOMNULUI și n-ați ascultat glasul Lui, de aceea vi s-a întâmplat lucrul acesta.
4 Acum, iată, te eliberez astăzi din lanțurile pe care le ai la mâini. Dacă găsești de bine[[xr:1]] să vii cu mine la Babilon, vino, și eu îți voi purta de grijă. Dar dacă nu dorești să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, îți stă înainte toată țara[[xr:2]]; du-te unde-ți place și unde găsești de cuviință să te duci!”

Din lanţuri. Este evident din raportul amănunţit, că lui Ieremia i s-a dat libertate fizică reală aici la Rama (vezi comentariul la cap. 39,14).


5 Dar el zăbovea. „Rămâi la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care[[xr:1]] împăratul Babilonului l-a pus guvernator peste cetățile lui Iuda, și stai împreună cu el în mijlocul poporului; sau mergi oriunde vei crede de cuviință!” Căpetenia gărzilor i-a dat merinde și daruri și l-a eliberat.

L-a pus… peste cetăţile lui Iuda. Ca şi Ieremia, Ghedalia era fără îndoială, unul din conducătorii, care sprijiniseră politica supunerii faţă de haldei (vezi comentariul la cap. 26,24; 36,10). În cursul recentelor săpături făcute la Lachiş s-a descoperit o imprimare făcută cu sigiliul care purta inscripţia, Aparţinând lui Ghedaliahu, care este peste casă.

Merinde şi daruri. RSV zice, o acordare de alimente şi un cadou. Din cauza lipsei pe care Ieremia o suferise din cauza asediului, aceste merinde reprezentau o mare binecuvântare. Darurile erau probabil în bani pentru a compensa opoziţia şi implicit neajunsurile suferite de profet din cauză că susţinuse supunerea faţă de Babilon.


6 Ieremia[[xr:1]] s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mițpa[[xr:2]], și a locuit împreună cu el în mijlocul poporului care rămăsese în țară.

Miţpa. Miţpa era evident aleasă pentru a fi noul centru al cârmuirii. Această cetate, al cărei nume însemnează turn de veghere (vezi comentariul la Geneza 31,49), era probabil în teritoriul lui Beniamin (vezi comentariul la Iosua 18,26; 2Regi 25,23). Acolo Samuel judeca pe Israel, (1Samuel 7,15.16), şi Saul a fost ales împărat (1Samuel 10,17-25). Miţpa a fost identificată cu Tell-en-Naşbeh la care s-au făcut săpături de dezgropare de o expediţie condusă de către prof. W. F. Bade.


7 Când au auzit[[xr:1]] toate căpeteniile oștirii care erau în câmp deschis cu oamenii lor că împăratul Babilonului îl pusese guvernator pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, și că i-a încredințat bărbații, femeile, copiii și pe aceia dintre săracii[[xr:2]] țării care nu fuseseră exilați în Babilon,

Căpeteniile. Conducătorii diferitelor unităţi izolate ale oştirii Iudaice, care rămăseseră pe câmp, acum îşi dădeau seama că o opoziţie mai departe faţă de Babilonieni era zadarnică. De aceea, nu le mai rămânea altceva decât să caute protecţie la Ghedalia.


8 s-au dus la Ghedalia, la Mițpa, și anume: Ismael[[xr:1]], fiul lui Netania, Iohanan și Ionatan, fiii lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, Iezania, fiul unui maacatit[[fn:a]], ei și oamenii lor.

Netofa. O localitate cam la 6,5 km la sud-est de Betleem.

Iezania. Probabil un străin naturalizat din micul regat Maaca de la răsărit de Iordan (vezi comentariul la 2Samuel 10,6).


9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, le-a făcut următorul jurământ, lor și oamenilor care erau cu ei: „Nu vă temeți să vă supuneți caldeenilor; rămâneți în țară, slujiți-l[[fn:a]] pe împăratul Babilonului și va fi bine de voi!
10 Cât despre mine, iată, rămân la Mițpa, ca să fiu la îndemâna caldeenilor care vor veni la noi. Voi însă strângeți[[fn:a]] vinul, fructele de vară și untdelemnul, puneți-le în vasele voastre și locuiți în cetățile pe care le-ați ocupat!”

Strângeţi vinul. Lucrul aceasta plasează întâmplarea în toamna anului respectiv. Întrucât proprietarii ogoarelor, viilor şi livezilor de măsline fuseseră duşi prizonieri la Babilon, Ghedalia a oferit căpeteniilor aceste roade pentru a face faţă nevoilor lor imediate, şi pentru a procura hrană pentru sezonul de iarnă care se apropia.


11 Toți iudeii care erau în Moab, la amoniți, în Edom și în toate țările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămășiță în Iuda și că îi pusese sub autoritatea lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan.

Toţi iudeii. Aceia care fugiseră în ţările apropiate pentru a scăpa de urmărirea haldeilor.


12 Și toți iudeii aceștia s-au întors din toate locurile pe unde erau împrăștiați, au venit în țara lui Iuda la Ghedalia, la Mițpa, și au avut un mare belșug de vin și de fructe de vară.

Un mare belşug. Ogoarele, deşi necultivate pentru vară, evident produseseră de la sine un mare belşug pentru sărmana rămăşiţă rămasă în Iuda.


13 Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștirii care se ascunseseră în câmpie[[fn:a]] au venit la Ghedalia, la Mițpa,
14 și i-au zis: „Știi că Baalis[[xr:1]], regele fiilor lui Amon, l-a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, să-ți ia viața?” Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.

Ştii? Regele amoniţilor coalizase cu Zedechia contra Babilonienilor (cap. 27,3). Dacă nu îndrăznise să reziste lui Nebucadneţar pe faţă, tot mai nădăjduia să-şi realizeze planul prin Ismael. Iohanan a aflat de complot şi, din credincioşie faţă de noul său protector, a avertizat pe Ghedalia; dar în zadar, deoarece acesta din urmă, în încredere nevinovată, a refuzat să creadă în vinovăţia lui Ismael (vezi v. 16).


15 Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i-a spus în taină lui Ghedalia, la Mițpa: „M-aș duce să-l omor pe Ismael, fiul lui Netania, fără să știe nimeni. Altminteri te va omorî el pe tine și se vor risipi toți cei din Iuda, care s-au strâns la tine, și rămășița lui Iuda va ajunge să piară.”
16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, i-a zis lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta! Ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!”

Nu este adevărat. Poate, că Ghedalia nu s-a încrezut în Iohanan, fostă căpetenie în oştirea lui Zedechia. În orice caz, cinstitul Ghedalia nu voia să se înjosească pentru a urma sfatul lui Iohanan de a preveni uciderea, chiar dacă Ismael îi ameninţă însăşi viaţa lui.