1 Cuvântul care i-a fost spus lui Ieremia din partea DOMNULUI, pe când[[xr:1]] Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui și toate împărățiile[[xr:2]] pământului de sub stăpânirea lui și toate popoarele luptau împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților de sub stăpânirea lui:

Când Nebucadneţar. Capitolul acesta începe prin relatarea evenimentelor care au avut loc la începutul asediului final al Ierusalimului, pe când profetul era încă în libertate, deoarece profeţia de aici transmisă lui Zedechia (v. 2, 3) era citată de rege ca motiv pentru întemniţarea lui Ieremia (vezi comentariul la cap. 32,2).


2 „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Du-te și spune-i lui Zedechia, regele lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul: ‹Iată[[xr:1]], dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, care îi va[[xr:2]] pune foc.
3 Iar tu[[xr:1]] nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi prins negreșit și predat în mâna lui: vei da ochii cu împăratul Babilonului și el îți va vorbi gură către gură. Și vei ajunge în Babilon.›’»

Vei da ochii cu împăratul. Vezi comentariul la cap. 31,4.


4 Ascultă deci Cuvântul DOMNULUI, Zedechia, rege al lui Iuda! Așa vorbește DOMNUL despre tine: «Nu vei muri ucis de sabie,

Nu vei muri ucis de sabie. Asigurarea aceasta forte probabil a fost dată lui Zedechia pentru a-l convinge să înceteze rezistenţa faţă de Babilonieni şi să ajungă la înţelegere cu Nebucadneţar. Deşi Zedechia ar fi fost dus captiv la Babilon, supunerea din partea sa i-ar fi asigurat o viaţă paşnică şi o înmormântare onorabilă.


5 ci vei muri în pace și, după cum au ars miresme[[xr:1]] pentru înaintașii tăi, pentru regii care au fost înaintea ta, tot astfel vor arde[[xr:2]] și pentru tine; și te vor jeli[[xr:3]], zicând: ‘Vai, stăpâne!’ Căci Eu am rostit cuvântul acesta» zice DOMNUL.”

Au ars miresme pentru părinţii tăi. Sau Arderile tatălui tău. Pare că aceasta e o referire la mirodeniile şi parfumurile care erau arse la înmormântarea regilor şi a persoanelor cu mare vază (1Cronici 16,14; 21,18.19). Aici nu este o aluzie la vreo practica crematorie, aproape niciodată practicată între iudei.

Te vor jeli. Puneţi în contrast aceasta cu prezicerea lui Ieremia făcută cu privire la înmormântarea lui Ioiachim (cap. 22,18.19). Zedechia este asigurat că nu va avea un sfârşit atât de dezonorant dacă ar ceda faţă de Babilon.


6 Profetul Ieremia i-a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim,
7 pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva cetăților Lachiș și Azeca, singurele cetăți întărite care mai rămăseseră[[xr:1]] dintre toate cetățile lui Iuda.

Lachiş. Cetatea aceasta este pomenită deoarece, în afară de Ierusalim, era una din fortificaţiile cele mai puternice ale lui Iuda (2Regi 18,13.14.17; 2Cronici 32,9), şi pentru că împreună cu Azeca au rezistat cel mai îndelungat timp lui Nebucadneţar. În 1935 şi 1938, 21 de scrisori scrise cu cerneală pe ostraca, sau cioburi de oale (vezi Vol. I, p. 123, 125; Vol. II, p. 97, 98), au fost descoperite în ruinele de la Lachiş. Câteva din acestea erau scrise de un anume Hoshiah, evident un ofiţer staţionat în apropiere, către Ioash comandantul Lachişului, înainte de invazia Babiloniană. Ele descoperă într-o manieră vie starea de nelinişte a ţării la vremea căderii lui Iuda. O scrisoare afirmă, Să ştie (Domnul meu) că noi urmărim semnalele Lachişului, potrivit cu toate îndrumările pe care lea dat Domnul meu, pentru că nu putem vedea Azeca. (W.F. Albright, trad, în J.B. Rutherford, Ancient Near Eastern Texts [Princetown University Press, 1950], p. 322). Vehemenţa cu care Lachişul a fost la scurt timp după aceea distrus este evidenţiată de faptul că cetatea a fost arsă atât de tare încât mare parte din construcţia din cărămidă a zidului cetăţii a căpătat o culoare roşie aprinsă. Aceste descoperiri de la Lachiş pot să oglindească severitatea distrugerii de care a avut parte Ierusalimul în acelaşi timp. Ruinele sunt aşa numite Tell-ed-duweir.

Azechei. Şi aceasta era una din cetăţile de apărare ale lui Iuda (2Cronici 11,5-12). Situl este acum numit Tell ez-Zakariyeh.


8 Cuvântul care i-a fost spus lui Ieremia din partea DOMNULUI, după ce regele Zedechia făcuse legământ cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească eliberarea[[xr:1]] robilor,

Să vestească slobozenia. Deşi legea mozaică îngăduia ca israeliţii să fie puşi sub robie numai pentru un timp limitat (vezi comentariul la Exod 21,2), mulţi stăpâni îşi depăşiseră drepturile. Nobilii din Iuda, ca şi aceia din Atena, înainte de Solon, aplicau legea datoriei astfel încât să aducă un mare număr din semenii lor în sclavie. Acum, sub primejdia apăsătoare a atacului Babilonian, fie pentru a asigura primirea serviciului de conlucrare binevoitoare a oamenilor liberi în locul ajutorului forţat al sclavilor sau pentru vreun alt motiv, Zedechia făgăduia libertate tuturor celor aflaţi în robie în Ierusalim.


9 pentru ca[[xr:1]] fiecare să-i elibereze pe robul și pe roaba sa, pe evreu și pe evreică, pentru ca nimeni[[xr:2]] să nu-l mai țină în robie pe fratele său iudeu.
10 Toate căpeteniile și tot poporul care intraseră în legământ au hotărât fiecare să-i lase liberi pe robul și pe roaba lui și să nu-i mai țină în robie. Ei au ascultat și le-au dat drumul.

Ei nu au ascultat. Având perspectiva primejdiilor care ameninţau din afară, şi a primejdiei din partea unei clase de oameni oprimaţi, care s-ar fi putut ridica în ajutorul invadatorului (vezi Exod 1,10) ordinul lui Zedechia de a elibera pe sclavi a fost întâmpinat cu o generală ascultare din partea principilor şi a poporului.


11 Dar mai pe urmă[[xr:1]] s-au răzgândit și i-au întors înapoi pe aceia pe care-i eliberaseră și i-au silit să le fie iarăși robi și roabe.

Dar pe urmă s-au răzgândit. Haldeii au ridicat temporar asediul pentru a întâmpina oştirea egipteană care se apropia (vezi v.21, cap. 37,5), făcând pe cei mai mulţi din locuitorii Ierusalimului să creadă zadarnic că trecuse primejdia faţă de cetatea lor. Aşa că i-au silit să fie iarăşi robi şi roabe.


12 Atunci Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ieremia din partea DOMNULUI astfel:
13 „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri, în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei, și le-am zis:
14 ‘În al șaptelea an[[xr:1]] fiecare dintre voi să-l elibereze pe fratele său evreu, care i s-a vândut; să-ți slujească șase ani, după care să-l eliberezi.’ Dar părinții voștri nu M-au ascultat și nu și-au plecat urechea.

După şapte ani. Aceasta era legea (vezi comentariul la Exod 21,2) pe care poporul o călcase (Ieremia 34,8-14; vezi Isaia 58,6).


15 Nu demult voi v-ați pocăit și ați făcut ce este drept înaintea Mea, vestind fiecare eliberarea aproapelui său, și ați încheiat legământ[[xr:1]] înaintea Mea, în Casa[[xr:2]] care Îmi poartă Numele.

O învoială înainte mea. Înţelegerea aceasta de eliberare a sclavilor fusese încheiată solemn de rege şi de toate căpeteniile şi tot poporul (v. 8-10) în curţile Templului, şi astfel, într-un anumit sens, fusese încheiată cu Dumnezeu Însuşi (vezi Neemia 5,8-13). De aceea, călcând acest legământ poporul păcătuise nu numai contra semenilor lor dar şi contra Dumnezeului lor.

Peste care este chemat numele meu. Vezi Ieremia 7,10.11; vezi comentariul la Deuteronom 12,5).


16 Dar apoi v-ați sucit și Mi-ați profanat[[xr:1]] Numele, aducându-i iarăși înapoi fiecare pe robii și pe roabele cărora le dăduserăți libertate; și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe.»
17 De aceea așa vorbește DOMNUL: «Nu M-ați ascultat, ca să vestiți fiecare slobozirea[[xr:1]] fratelui și a semenului său. De aceea vestesc Eu împotriva voastră», zice DOMNUL, «slobozirea sabiei[[xr:2]], a ciumei și a foametei și vă voi face de groază printre toate împărățiile[[xr:3]] pământului.

Eu vestesc... slobozenia. Libertatea rânduită de Dumnezeu (Levitic 25,10), dar tăgăduită de către popor faţă de semenii lor, urma să fie transformată de judecata lui Dumnezeu într-o slobozenie care, la rândul ei, avea să lase pe vinovaţi pradă săbiei, ciumei şi foametei, dar şi robiei.


18 Iar pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au respectat termenii legământului pe care îl făcuseră înaintea Mea, tăind[[xr:1]] un vițel în două și trecând printre jumătățile lui,

Tăind un viţel în două. Cu privire la semnificaţia acestui ritual vezi comentariul la Geneza 15,10.


19 și anume pe căpeteniile lui Iuda și pe căpeteniile Ierusalimului, pe dregători, pe preoți și pe tot poporul țării, care au trecut printre bucățile vițelului,

Famenii. Adesea, aceştia erau străini de naştere (vezi comentariul la cap. 38,7), care deveneau prozeliţi când intrau în slujba împăratului. Nu era un lucru neobişnuit ca eunucii să deţină posturi înalte la curţile orientale, şi cei pomeniţi aici, ca şi căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, se îmbogăţiseră probabil dând bani cu împrumut israeliţilor mai săraci şi apoi făcându-i robi pentru a-şi asigura compensarea.


20 îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viața, iar trupurile lor[[xr:1]] moarte vor fi hrană pentru păsările cerului și fiarele pământului.

Ca hrană. Această necinste era considerată o pedeapsă extremă pentru păcat (vezi cap. 16,4; 19,7).


21 Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, și pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viața, în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care[[xr:1]] a plecat de la voi!

De la voi. Literal de la împotriva voastră. Aceasta arată, aşa cum s-a menţionat mai înainte (vezi comentariul la v. 14), că Babilonienii ridicaseră asediul Ierusalimului, dând principilor Ierusalimului falsa părere că primejdia trecuse, şi falsa nădejde că ajutorul le venea de la Egipt (vezi. 37,5-10).


22 Iată[[xr:1]], voi da poruncă», zice DOMNUL, «și-i voi aduce înapoi pe caldeeni împotriva acestei cetăți; o vor[[xr:2]] bate, o vor cuceri și îi vor pune foc; iar cetățile lui Iuda le voi preface[[xr:3]] într-un pustiu fără locuitori.»”

Cu foc. Vezi cap. 52,12-14.

Fără locuitori. Vezi comentariul la cap. 32,43.