1 Cuvântul care i-a fost spus lui Ieremia din partea DOMNULUI, în al zecelea[[xr:1]] an al lui Zedechia, regele lui Iuda, care era al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar.

Al zecelea an. Cam pe la 587 î.Hr., în mijlocul asediului final al Ierusalimului (vezi comentariul la cap. 52,4). Sincronizarea între anul al X-lea al lui Zedechia şi al XVIII-lea al lui Nebucadneţar este una de cea mai mare valoare în Vechiul Testament pentru scopurile cronologice biblice (vezi Vol. II, p. 160).


2 Pe atunci oastea împăratului Babilonului împresura Ierusalimul, și profetul Ieremia era închis în curtea[[xr:1]] gărzilor, în vecinătatea casei regelui lui Iuda.

Împresura Ierusalimul. Politica lui Zedechia de trădare şi intrigă a determinat pe Nebucadneţar să asedieze Ierusalimul. Pe vremea aceasta s-a întâmplat ca regele lui Iuda, provocat la mânie de prezicerile persistente de înfrângere făcute de Ieremia (vezi v. 3-5; cap. 34,2.3; 38,20-23), închisese pe profet în curtea temniţei (vezi Neemia 3,25). De fapt, Nebucadneţar a început să asedieze Ierusalimul în anul al IX-lea la domniei lui Zedechia (vezi comentariul la cap. 39,1), dar el fusese constrâns să abandoneze temporar asediul din cauza apropierii unei oştiri egiptene (vezi cap. 37,5.11). De la data începerii asediului (vezi cap. 39,1), până la ridicarea temporară a asediului de către Babilonieni, Ieremia fusese liber în cetate (vezi comentariul la cap. 37,4). După încercarea profetului de a se reîntoarce la Anatot, şi datorită denaturării motivelor sale de către vrăjmaşii săi (vezi cap. 37,11-14), Ieremia a fost întemniţat în casa logofătului Ionatan (cap. 37,15). La cererea deţinutului regele îl luase pe Ieremia de a colo şi-l dusese în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului Iuda, poate pentru ca profetul să fie repede la îndemână pentru consultare cu privire la rezultatul probabil al asediului (vezi cap. 37,20.21).


3 Zedechia, regele lui Iuda, îl întemnițase, zicând: „De ce profețești și zici: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Iată[[xr:1]], dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, care o va cuceri;

Pentru ce prooroceşti? E de notat că profeţia citată în v. 3-5 fusese rostită de Ieremia la o dată anterioară, şi aici Zedechia face referire la ea ca motiv al punerii lui la închisoare. Predarea acestei solii lui Zedechia e raportată în cap. 34,2.3.


4 Zedechia, regele lui Iuda, nu va[[xr:1]] scăpa din mâinile caldeenilor, ci negreșit va fi dat în mâinile împăratului Babilonului. Acela îi va vorbi gură către gură și se vor vedea față în față;

Se vor vedea faţă în faţă. Sau Vor vedea ochii lui. Lucrul acesta este semnificativ având în vedere profeţia lui Ezechiel (vezi Ezechiel 12,13). Nebucadneţar a spus să scoată ochii lui Zedechia (vezi Ieremia 39,7), şi astfel, faţa cuceritorului Babilonian, care băga groază în privitori din cauza mâniei ei, a fost unul din ultimele lucruri pe care avea să le vadă regele lui Iuda pe pământ (vezi Ieremia 52,10.11; comp. 2Regi 25,6.7).


5 îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până când[[xr:1]] Îmi voi aduce Eu aminte de el’, zice DOMNUL. ‘Oricât[[xr:2]] ați lupta împotriva caldeenilor, nu veți avea izbândă.’»”

Unde va rămânea. Zedechia, orb şi nenorocit, şi-a sfârşit ultimii ani în închisoare la Babilon (vezi cap. 52,11). Faptul că el nu a fost menţionat când Evil-Merodac a eliberat pe Ioiachim din închisoare (vezi cap. 52,31) ar părea să arate că la data aceea Zedechia era mort.

Îmi voi aduce aminte. Sau Voi cerceta. Vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5.


6 Ieremia a zis: „Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit astfel:
7 «Iată, Hanamel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: ‘Cumpără ogorul meu din Anatot, căci tu ai drept[[xr:1]] de răscumpărare ca să-l cumperi.’»

Hananeel. În afară de faptul că era văr de gradul întâi al profetului (vezi v.8, 9) nimic nu se descoperă în Biblie cu privire la Hananeel. Întrucât până la anul de veselie pământul putea să fie vândut, s-a dat unei persoane din cel mai apropiat grad de rudenie cea dintâi ocazie de a exercita dreptul de răscumpărare (Ieremia 32,7; vezi comentariul la Levitic 25,23-25; Rut 3,12; 4,1-6).

Cumpără ogorul meu. Sau Cumpără-ţi ogorul meu. Prin răscumpărare de către Ieremia a unui ogor în Anatot, profetul a dat o dovadă de netăgăduit în ce priveşte credinţa sa în solia lui Dumnezeu, că, deşi israeliţii aveau să fie duşi în captivitate, ei urmau să se înapoieze în ţara lor şi la ogoarele lor (vezi v.44). Incidentul acesta a avut o paralelă în istoria Romei când cetăţenii patrioţi ai acelei cetăţi au cumpărat terenuri la valoarea întreagă a pieţei chiar în timpul când Hanibal, cuceritorul cartaginez, înainta către capitala de pe Tibru (vezi Liviu xxiv. 11).


8 Întocmai după cuvântul DOMNULUI, Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea gărzilor și mi-a zis: «Cumpără, te rog, ogorul meu, care este la Anatot, în țara lui Beniamin, fiindcă tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l!» Am știut astfel că era Cuvântul DOMNULUI.

Cumpără-l. Sau Cumpără-l pentru tine. Ogorul lui Hananeel era probabil deja sub controlul oştirilor care asediau atunci Ierusalimul (vezi comentariul la v.2). Singur lucrul acesta era îndestulător pentru a determina pe Hananeel să-şi vândă ogorul. Pe lângă aceasta, s-ar putea ca Hananeel, datorită faptului că Ieremia îndemna la supunere faţă de Nebucadneţar, ar fi fost o puternică posibilitate ca haldeii să ocrotească pe profet şi interesele lui.


9 Am cumpărat de la Hanamel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot și i-am cântărit[[xr:1]] argintul – șaptesprezece sicli de argint.

Şaptesprezece sicli de argint. Această sună, în echivalentul ei Babilonian, ar fi avut o putere de cumpărare de un bou sau nouă oi sau capre.


10 Am scris un contract, l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă.

Zapisul. Sau Dovada. Adică, actul de cesiune. El a fost pecetluit pentru a-l feri de orice modificări neautorizate. Totul a fost făcut în forma strict legală, pentru a adăuga tărie parabolei dramatizate.

Cântărit. Sau plătit. Întrucât în timpurile vechi banii de metal erau evaluaţi mai mult ca lingou decât ca monedă, erau cântăriţi (vezi Geneza 23,16; Zaharia 11,12).


11 Am luat apoi contractul de cumpărare, atât copia pecetluită – porunca și rânduielile –, cât și copia deschisă;

Pecetluit… deschis. Cel dintâi trebuie să fi fost originalul zapisului de cumpărare iar cel din urmă duplicatul. Sau documentul sigilat poate se poate să fi conţinut amănunte care nu interesau pe martori (vezi v. 10, 11).


12 i-am dat contractul de cumpărare lui Baruh[[xr:1]], fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanamel, fiul unchiului meu, în fața martorilor[[xr:2]] care iscăliseră contractul de cumpărare și în fața tuturor iudeilor care se aflau în curtea gărzilor.

Baruc. Cu privire la istoria acestui însemnat scrib vezi p. 343.

În faţa tuturor iudeilor. Aceasta arată că Ieremia nu era supus la o întemniţare izolată, ci era în curtea închisorii (vezi v.2). Această parabolă dramatizată executată în faţa multor martori, urma să fie curând cunoscută prin toată cetatea. Prin acest act de aparentă nebunie, profetul scotea în evidenţă certitudinea profeţiei sale, că poporul deşi dus captiv de Babilonieni urma să se reîntoarcă în ţara lor (vezi v. 15).


13 Și i-am dat lui Baruh următoarea poruncă, în prezența lor:
14 «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Ia contractele acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze mult timp!’

Vas de pământ. Nu era ceva neobişnuit ca oamenii din vechime să-şi pună cele mai scumpe tezaure ale lor în asemenea vase (vezi 2Cronici 4,7), deoarece asemenea vase erau o mai bună ocrotire împotriva umezelii şi a putrezirii decât cele făcute din lemn. Vestitele suluri de la Marea Moartă erau păstrate în asemenea vase de lut (vezi Vol. I, p. 31-34).

Să se păstreze multă vreme. O avertizare că robii nu trebuiau să aştepte o grabnică reîntoarcere în patria lor.


15 Căci așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Se vor cumpăra iarăși[[xr:1]] case, ogoare și vii în țara aceasta.’»

Vor mai cumpăra. Profetul însuşi nu putea spera să tragă folos personal din cumpărătura lui. El nu mai era tânăr, şi el însuşi prezisese că timpul captivităţii urma să ţină 70 de ani. Totuşi, profetul punea în faţa poporului în parabola măreaţa nădejde a reîntoarcerii din ţara exilului.


16 După ce i-am dat contractul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neriia, m-am rugat DOMNULUI astfel:

Am făcut Domnului această rugăciune. Ieremia începe acum una din cele mai călduroase mijlociri pentru poporul lui Dumnezeu pe care le avem raportate în Biblie (vezi Ezra 9,5,15; Isaia 37,16-20; Daniel 9,3-19).


17 «Ah, Stăpâne DOAMNE, Tu ai făcut[[xr:1]] cerul și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este prea greu[[xr:2]] pentru Tine!

Nimic nu este de mirat. Atotputernicia lui Dumnezeu furnizează baza cererii smerite dar călduroase a profetului (vezi Geneza 18,14; Ieremia 32,27).


18 Tu te înduri până la mii[[xr:1]] de generații, dar le plătești fiilor, în sânul lor, pentru vina părinților. Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic[[xr:2]], al cărui Nume este DOMNUL[[xr:3]] Oștirilor!

Îndurare. Ebr. Chesed, iubire dumnezeiască (vezi Nota adiţională la Psalmul 36). Versetul acesta prezintă cele două fundaţii ale cârmuirii divine, iubirea şi harul lui Dumnezeu, şi dreptatea Lui (vezi Exod 20,6; 34,6.7; Psalmi 85,10; 89,14).

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


19 Tu ești mare[[xr:1]] la sfat și măreț în fapte și ai ochii[[xr:2]] deschiși asupra purtării tuturor fiilor oamenilor, ca să-i[[xr:3]] dai fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui;

Mare la sfat. Această caracterizare împreună cu cea anterioară Dumnezeul cel mare, cel puternic, foloseşte o exprimare asemănătoare cu aceea înscrisă de Isaia într-una din marele lui profeţii despre Hristos (vezi Isaia 9,6).

După căile lui. Vezi Ieremia 17,10; Matei 16,27; 2Corinteni 5,10.


20 Tu ai făcut semne și minuni în țara Egiptului, până astăzi, iar în Israel și în toată omenirea Ți-ai făcut un Nume,[[xr:1]] cum se vede astăzi.

Până în ziua de azi. Înţelesul este fie că semnele şi minunile săvârşite de Dumnezeu în Egipt când a eliberat poporul Său erau încă vii în mintea poporului de pe vremea lui Ieremia, fie că semnele şi minunile începute în Egipt continuaseră până în prezent.

Printre oameni. Sau Alţii. Poate că acest cuvânt adăugat [KJV] ar fi mai bine omis. Referirea este la oameni în general.


21 Pe Israel, poporul Tău, l-ai scos[[xr:1]] din țara Egiptului cu semne și minuni, cu mână tare și cu braț întins și cu mare groază.
22 Tu le-ai dat țara[[xr:1]] aceasta, pe care le juraseși părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere.
23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire, dar n-au[[xr:1]] ascultat de glasul Tău, n-au umblat după Legea Ta și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!
24 Iată, împotriva cetății se înalță valuri de pământ, pentru cucerirea ei. Cetatea a fost dată[[xr:1]] în mâinile caldeenilor care luptă împotriva ei și va cădea biruită de sabie[[xr:2]], de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuți vezi.

Şanţurile de apărare. Adică, turnurile sau terasamentele care erau folosite la lucrările de asediu (vezi comentariul la cap. 6,6). Aşa cum era prezis de Ieremia, Babilonienii chiar atunci asediau Ierusalimul. Toate lucrările de asalt care se înălţau erau vizibile pentru locuitorii cetăţii sortite nenorocirii. Era cu neputinţă pentru israeliţi să scape de suferinţele săbiei, foametei şi ciumei.


25 Și totuși Tu, Stăpâne DOAMNE, mi-ai zis: ‘Cumpără-ți un ogor cu argint și pune martori!’, când de fapt cetatea a fost[[xr:1]] dată în mâinile caldeenilor!»”

Tu mi-ai zis. Cuvintele par să reflecte un ton întrebător. În faţa asaltului Babilonian împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului era implacabil dificil pentru profet să înţeleagă porunca dumnezeiască de a cumpăra ogorul cu bani înaintea martorilor.


26 Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ieremia astfel:

27. Este ceva de mirat din partea mea? Sau Ceva prea greu. Dumnezeu voia să întărească credinţa lui Ieremia şi să-i fortifice încrederea în ascultarea de porunca de a cumpăra ogorul (vezi v.17).


27 „Iată, Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul[[xr:1]] oricărei făpturi. Este ceva prea greu[[xr:2]] pentru Mine?

28. Nebucadneţar. Referitor la aceasta scriere vezi Ieremia 21 : 2; Daniel 1 : 1.


28 De aceea așa vorbește DOMNUL: «Iată, dau[[xr:1]] cetatea aceasta în mâinile caldeenilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și o va lua.
29 Caldeenii care luptă împotriva cetății acesteia vor intra, vor da[[xr:1]] foc cetății acesteia și o vor arde, împreună cu casele pe acoperișurile[[xr:2]] cărora i-au adus tămâie lui Baal și le-au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.

Pe acoperişul cărora. Vezi comentariul la cap. 19,13. Chiar locurile acelea unde locuitorii Ierusalimului aduseseră tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băuturi altor dumnezei urmau să fie martore ale judecăţi şi răsplătirii dumnezeieşti. În locul tămâiei idolatriei lor care să se înalţe în slăvi, fumul ruinelor arzând urma să se înalţe la cer ca o mărturie a nelegiuirii poporului.


30 Fiii lui Israel și fiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor decât ce este rău[[xr:1]] înaintea Mea; fiii lui Israel M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor», zice DOMNUL.
31 «Cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia din ziua când s-a zidit și până azi, de aceea o voi înlătura[[xr:1]] dinaintea Feței Mele,

De când s-a zidit. Ierusalimul fusese o cetate iebusită înainte ca David să o cucerească (2Samuel 5,6-10). Pe urmă a fost rezidită şi dezvoltată. Totuşi idolatria regilor lui Iuda a făcut-o un izvor de continuă provocare.


32 pentru tot răul pe care l-au făcut fiii lui Israel și fiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei[[xr:1]], regii lor, căpeteniile lor, preoții și profeții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului.

Preoţii lor şi proorocii lor. Din nou conducătorii spirituali sunt scoşi ei singuri în evidenţă şi acuzaţi ca o categorie (vezi comentariul la cap. 2,8), împreună cu conducătorii civili şi poporul.


33 Mi-au întors[[xr:1]] spatele, nu s-au uitat la Mine; de învățat[[xr:2]] i-am tot învățat, dar n-au ascultat și n-au primit mustrarea.

Spatele. Un gest de dispreţ şi aversiune (vezi cap. 2,27; 7,24; 18,17).

Într-una. Literal, Sculându-mă de dimineaţă. Pentru explicaţii vezi comentariul la cap. 7,13.


34 Și-au pus urâciunile[[xr:1]] idolești în Casa care Îmi poartă Numele, ca s-o spurce.

Urâciunile. Urâciunile cu privire la cultul idolilor menţionaţi în versetul acesta şi cel următor fuseseră săvârşite de Ahaz (2Cronici 28,1-4) şi repetate de Manase (2Regi 22,23; 2Cronici 34,25), dar pare evident că idolatria persista după moartea lui.

Chemat numele meu. Vezi Ieremia 7,10.11.14.30; vezi comentariul la Deuteronom 28,10.


35 I-au zidit înălțimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să-i treacă prin[[xr:1]] foc pe fiii și pe fiicele lor, pentru Moloh[[xr:2]], lucru pe care Eu nu[[xr:3]] li-l poruncisem și pe care nici nu-l puteam concepe, anume că ei vor face asemenea grozăvii, ca să-l împingă pe Iuda în păcat.»

Am zidit înălţimi. Înălţimi pe care era practicată idolatria (vezi 2Regi 17,9-11; 2Cronici 31,1).

Hinom. Vezi cap. 7,29.31; 19,2.


36 Iar acum, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceți: «Va[[xr:1]] fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită de sabie, de foamete și de ciumă»:
37 «Iată, îi voi strânge[[xr:1]] din toate țările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în[[xr:2]] siguranță.

Îmi voi strânge. Vezi comentariul la cap. 29,10.11. În ce priveşte natura condiţională a acestor făgăduinţe vezi p. 34.


38 Ei vor[[xr:1]] fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor.

Poporul meu. În versetele 38-40 Dumnezeu repetă făgăduinţa Sa cu privire la noul legământ (cap. 31,31-34).


39 Le voi da o singură inimă[[xr:1]] și o singură cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele, spre fericirea lor și a fiilor lor după ei.
40 Voi încheia[[xr:1]] cu ei un legământ veșnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica[[xr:2]] de Mine, ca să nu se mai abată de la Mine.
41 Mă voi[[xr:1]] bucura să le fac bine, îi voi sădi[[xr:2]] cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu.»

Îmi voi sădi. O figură de stil sugerând siguranţa şi permanenţa.


42 Așa vorbește DOMNUL: «După cum[[xr:1]] am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care l-am făgăduit.

Mari nenorociri. Vezi comentariul la cap. 11,11.


43 Se vor cumpăra[[xr:1]] iarăși ogoare în țara aceasta, despre[[xr:2]] care ziceți că este un pustiu lipsit de oameni și de animale și că este dată în mâinile caldeenilor.

Se vor cumpăra iarăşi ogoare. Israeliţilor cuprinşi de disperare care socoteau că Babilonienii îi vor lipsi pentru totdeauna de ţara lor, li s-a dat asigurarea că descendenţii lor vor stăpâni din nou ogoarele lui Iuda. Tranzacţia lui Ieremia de a cumpăra ogorul din Anatot era o confirmare profetică, ca să zicem aşa, a asigurării sale (vezi comentariul la v. 15).

Fără oameni şi fără dobitoace. Când locuitorii asediaţi ai Ierusalimului au văzut pustiirea săvârşită de haldei în iubita lor ţară a lui Iuda, eu au dat drumul sentimentelor lor în aceste cuvinte

vii. Deja prezicerea lui Ieremia cu privire la pustiirea care avea să se abată asupra ţării (cap. 4,25; vezi comentariul la cap. 4,20-23) se împlinea înaintea ochilor poporului.


44 Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie contracte, se vor pecetlui și se vor pune martori în ținutul[[xr:1]] lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda și în cele de la munte, din Șefela și din Neghev, pentru că le voi întoarce[[xr:2]] soarta», zice DOMNUL.”

Miazăzi. Caracteristicile geografice notate aici descriu binecunoscuta suprafaţă a ţării Iudeii (vezi Iosua 15). Această referire aparte pare să nu pomenească nimic cu privire la ţara care aparţinea regatului de nord al lui Israel.

Prinşii lor. Pentru ca nu cumva cineva să nu prindă ideea parabolei dramatizate, Domnul proclamă certitudinea reîntoarcerii din captivitate. Însuşi faptul că Domnul prezisese captivitatea, care acum ajunsese să aibă loc, confirma făgăduinţa reîntoarcerii.

Comentariile lui Ellen G. White

1–44PK 466–472

8–10PK 466

14, 15 PK 469

17–23PK 470

19 8T 250

24–27PK 471

35 PP 337

37–44PK 472