De ai despica cerurile. Capitolul 64 continuă rugăciunea începută în cap. 61,15. Împărţirea pe capitole este aici regretabilă, deoarece tinde să afecteze continuitatea. În textul ebraic împărţirea are loc la finele v. 1. Isaia se adresează Domnului în numele poporului rugându-se să Se manifeste în favoarea lor (vezi comentariul la cap. 63,19. Cadrul rugăciunii este tabloul prezentat anterior. Sanctuarul este pustiit şi poporul se află într-o ţară străină (vezi comentariul la cap. 63,18).

S-ar topi. Ebr. zalal, care în forma găsită aici înseamnă să se cutremure.

Ca de un foc care aprinde. [Care topeşte, KJV]. Literal, ca un foc care aprinde desişul. Imaginea pare să fie că munţii nu sunt în stare să reziste înaintea coborârii lui Iehova aşa cum desişul uscat şi inflamabil nu este în stare să evite să fie aprins când este adus în contact cu focul, sau cum apa nu este în stare să nu fiarbă când este încălzită deasupra unui foc.

Minuni. Compară 2Samuel 7,23; Psalmi 18,7-15; 65,5; 68,8; 145,6.

S-a zguduit. Ebr. zalal, cutremurat, ca în v. 1.

Un alt dumnezeu. Pasajul poate fi tradus literal: Din vechime ei nu au auzit, nu au auzit cu urechea, ochiul nu a văzut un Dumnezeu în afară de tine care lucrezi pentru cel care nădăjduieşte în tine. Aici este lăudată bunăvoinţa lui Dumnezeu de a interveni în vremuri de criză. Nici un alt dumnezeu nu lucrează pentru închinătorii lui aşa cum lucrează Dumnezeul cel viu. Referirea nu este la gloriile indescriptibile ale lumii viitoare, cu toate că, aşa cum sunt citate în 1Corinteni 2,9, cuvintele au fost aplicate în felul acesta (vezi GC 675), ca şi la prezent (vezi PP 607, DA 412). LXX prezintă uşoare diferenţe: Din vechime n-am auzit, nici ochii noştri nu au văzut un Dumnezeu în afară de tine şi lucrările Tale pe care Tu le-ai săvârşit pentru aceia care caută îndurare. Citatul lui Pavel prezintă şi el oarecare deosebiri. Pasajul din Noul Testament poate fi tradus literal: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu au venit, toate au fost pregătite de Dumnezeu pentru cei care-L iubesc. Accentul lui Pavel este asupra înţelegerii spirituale. El atrage atenţia la motivul pentru care fruntaşii veacului acestuia L-au răstignit pe Domnul slavei. Ei nu aveau înţelegere spirituală pentru a pricepe înţelepciunea lui Dumnezeu. Lucrurile spirituale se judecă spiritual. Ceea ce simţurile naturale n-au înţeles fără Dumnezeu, Dumnezeu a descoperit prin Duhul Său celor care Îl iubesc. Pentru oamenii care posedă discernământ spiritual se deschide o lume nouă, o lume închisă pentru aceia a căror sensibilitate spirituală este amorţită.

Tu ieşi înaintea. Cerul nu este departe de pământ. Dumnezeu se întâlneşte cu aceia care vor să se întâlnească cu El. Întrucât Dumnezeu este un Dumnezeu drept şi sfânt şi întrucât nelegiuirea constituie o răzvrătire împotriva Lui şi împotriva principiilor împărăţiei Sale, El umblă într-o comuniune intimă numai cu aceia care caută neprihănirea.

Îşi aduc aminte. Nu numai că ei Îl ţin pe Dumnezeu în memoria lor conştientă; ei fac ceea ce

o cunoaştere de Dumnezeu şi a căii divine ar trebui să-i conducă pe oameni să facă. Cuvântul ebraic tradus aici îşi aduc aminte îngăduie o astfel de extindere de sens.

Vom suferi noi veşnic? Ebraica de aici este concisă şi obscură. S-au încercat multe reconstrucţii. Unii consideră că aici avem o referire la continuarea îndurării şi harului mântuitor faţă de cel care se pocăieşte. Alţii cred că pronumele celor se referă la răzvrătirea lui Israel împotriva lui Dumnezeu. Cu sensul acesta pasajul poate fi interpretat: Iată, Tu eşti mâniat, căci noi am păcătuit şi am stăruit pe căile noastre păcătoase, şi putem noi astfel să nădăjduim să fim mântuiţi?

Necuraţi. Ebr. ţame’, un adjectiv care înseamnă necurat. Singur, ca aici, el se poate referi fie la un lucru necurat fie la o persoană necurată. Ţame’ este cuvântul care apare de repetate ori în Levitic descriind necurăţia ceremonială. Lăsat pe seama sa, omul nu poate îndepărta murdăria păcatului – el rămâne necurat.

O haină mânjită. Literal, ca o haină la menstruaţie. Cele mai bune străduinţe ale omului produc, nu neprihănire, ci nedesăvârşire. Numai haina neprihănirii dată de Hristos îl va face pe om vrednic de a se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu (vezi Galateni 2,16; COL 311).

Ofiliţi ca o frunză. O frunză despărţită de pom repede se ofileşte şi moare. Acelaşi lucru se potriveşte şi omului fără Hristos. Efectul păcatului este moartea (Romani 5,12; 6,23; Iacov 1,15).

Ca vântul. După cum vântul smulge o frunză dintr-o ramură şi o duce tot mai departe de pomul patern, şi astfel de izvorul ei de viaţă, tot aşa păcatul îl mână pe om tot mai departe de Dumnezeu şi-l zoreşte spre moarte şi nimicire.

Ne laşi să pierim. Ebr. mug, a topi, a dizolva. Urmând exprimarea magan, LXX, targumurile şi traducerea siriacă dau traducerea, ne-ai eliberat. În ce priveşte timpul, profetul are

o vedenie a perioadei captivităţii babiloniene (vezi v. 10, comp. cap. 63,18; vezi comentariul la cap. 40,1).

Dar, Doamne. Aceasta este o rugăminte patetică pentru îndurare. Fără să ţină seama de răspândita indiferenţă religioasă (v. 7) şi de starea disperată în care ajunsese naţiunea, Dumnezeu era încă Tatăl poporului Său şi în stare să ajute (vezi comentariul la cap. 63,16).

Noi suntem lutul. Rugăciunea aceasta – înălţată de Isaia în favoarea poporului său – arată pocăinţă şi predare. Duhul împotrivirii încăpăţânate s-a dus, dându-se pe faţă bunăvoinţa de a fi modelaţi după chipul lui Dumnezeu. Vezi cap. 29,16; 45,9.

Nu te mânia. Cel ce se pocăieşte recunoaşte smerit în jalnica lui cerere după îndurare, abaterea sa şi dreptul Domnului de a pedepsi, dar se roagă ca pedeapsa de la Dumnezeu să nu dureze prea mult şi de asemenea să nu fie nici prea severă (vezi Psalmi 79,8; 103,8-10).

Sionul este pustiu. Versetele 10 şi 11 continuă să descrie pustiirea care va veni peste Iuda şi Ierusalim la momentul invaziei babiloniene (vezi 2Regi 25,2-10). Evenimentul era încă în viitor pe vremea lui Isaia, dar profetul îl descrie ca şi cum ar fi avut loc (vezi Vol. I, p. 27, 28). Pentru mai multe comentarii vezi comentariul la Isaia 40,1.

Te vei opri? De fapt profetul zicea: Nu Te interesează acestea: Templul Tău, noi, poporul Tău? Nici unul din lucrurile acestea nu Te mişcă? Să biruie vrăjmaşii noştri şi ai Tăi? Să piară dreptatea şi să triumfe nelegiuirea? Să fie aceasta o biruinţă pentru puterile răului şi o înfrângere pentru cauza lui Dumnezeu?COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–3PP 109

4 MH 425

4, 5 PK 253

6 COL 311; DA 174; MB 54; ML 311; SC 29; 2T 178, 553

8 MH 471; 8T 186