1 Astfel când David a fost bătrân și plin de zile, l-a făcut pe Solomon, fiul său, împărat peste Israel.

Pe fiul său Solomon împărat. Înainte de a muri, David a dat instrucţiuni ca Solomon să fie încoronat ca rege (1 Regi 1,33-39). Raportul de aici nu prezintă amănuntele interesante care l-au împins pe David să-l aşeze pe Solomon pe scaunul de domnie (vezi 1 Regi 1).


2 Și a strâns pe toți prinții lui Israel, cu preoții și leviții.

A strâns. Aceasta a avut loc probabil cu puţin timp înainte de moartea lui David, legat de aranjamentele făcute pentru transferarea domniei de la David la Solomon, în al patruzecilea an al domniei lui David (vezi cap. 26,31).

Leviţi. Capitolele 23-36 vorbesc despre organizarea preoţilor şi a leviţilor. Capitolul de faţă prezintă un raport scurt al numărului şi îndatoririlor leviţilor.


3 Și leviții erau numărați de la vârsta de treizeci de ani în sus; și numărul lor pe capii lor, bărbat cu bărbat, era de treizeci și opt de mii.

Numărătoarea. Recensământul leviţilor nu fusese făcut cu prilejul recensământul bărbaţilor apţi de serviciul militar, iniţiat de David (cap. 21,6). Dar avându-se în vedere efectuarea aranjamentelor de conducere a tuturor domeniilor de lucru ale regatului, un recensământ al leviţilor ar fi fost necesar.

Treizeci de ani. Leviţii cuprinşi între 30 de ani şi 50 de ani urmau să fie întrebuinţaţi "să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întâlnirii" ["pentru facerea de orice lucru şi pentru purtarea sarcinilor la cortul întâlnirii", trd. Niţ.] (Numeri 4,47). Potrivit cu Numeri 8,23-35, Domnul a poruncit cât se poate de clar că cei care urmau să intre "în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo" să aibă între 25 şi 50 de ani. Probabil că această grupă îi cuprindea pe aceia care erau angajaţi în serviciile de rând legate de sanctuar. Grupa anterioară consta probabil doar din cei care erau angajaţi în serviciile preoţeşti mai sfinte.


4 Din care, douăzeci și patru de mii trebuiau să înainteze lucrarea casei DOMNULUI; și șase mii erau administratori și judecători;

Dregători şi judecători. Întrebuinţarea leviţilor în astfel de posturi este amintită şi în 1 Cronici 26,29 şi în 2 Cronici 19,8-10.


5 Mai mult, patru mii erau portari și patru mii lăudau pe DOMNUL cu instrumentele pe care le-am făcut să laude cu ele, a spus David.

Portari. Adică uşieri. Nu slujeau toţi odată, ci veneau pe rând.

Pe cari le-am făcut. David nu numai a cântat din gură şi din instrumente, ci se pare că a fost şi inventatorul unor instrumente muzicale. Mai târziu, în istoria lui Israel sunt amintiţi cei care se cred iscusiţi "ca David în instrumente de muzică şi le inventează" (Amos 6,5). După exil, aceste instrumente inventate de David se pare că erau încă folosite (Neemia 12,36).


6 Și David i-a împărțit în rânduri printre fiii lui Levi: Gherșon, Chehat și Merari.

Cete. Versetele 6-23 prezintă lista subîmpărţirilor leviţilor.

Gherşon. Compară cu cap. 6,1.


7 Dintre gherșoniți erau Laadan și Șimei.

Laedan. Numele acesta apare din nou în cap. 36,21, dar în alt loc e redat Libni (Exod 6,17; 1 Cronici 6,17).


8 Fiii lui Laadan: mai marele era Iehiel, și Zetam și Ioel, trei.

Fiii lui Laedan. Erau două grupe de fii ai lui Laedan: o grupă de trei fii, menţionată în versetul acesta, şi o altă grupă de trei fii, în v. 9, care sunt numiţi "fiii lui Şimei". Se crede că Şimei din v. 9 este un alt Şimei decât cel din v. 7, deoarece fiii enumeraţi în v. 10 par să fie ai acestuia din urmă.


9 Fiii lui Șimei: Șelomit și Haziel și Haran, trei. Aceștia erau mai marii părinților lui Laadan.
10 Și fiii lui Șimei: Iahat, Zina și Ieuș și Beria. Aceștia patru erau fiii lui Șimei.

Fiii lui Şimei. Probabil Şimei din v. 7, care era fratele lui Laedan (vezi la v. 8).

Zina. Sau Zizah (v. 11, KJV).


11 Și Iahat era mai marele și Zina, al doilea; dar Ieuș și Beria nu au avut mulți fii; de aceea erau într-o singură socotire, conform cu casa tatălui lor.

Ieuş şi Beria. Întrucât au avut descendenţi puţini, aceştia au fost consideraţi ca formând un singur neam. Astfel, erau în total 9 neamuri ale lui Gherşon, 6 ale lui Laedan şi 3 ale lui Şimei.


12 Fiii lui Chehat: Amram, Ițehar, Hebron și Uziel, patru.

Fiii lui Chehat. Aceştia sunt enumeraţi în v. 12-20.


13 Fiii lui Amram: Aaron și Moise; și Aaron era pus deoparte ca să sfințească lucrurile preasfinte, el și fiii lui pentru totdeauna, să ardă tămâie înaintea DOMNULUI, să îi servească și să binecuvânteze numele lui pentru totdeauna.

Aaron a fost pus deoparte. Fiii lui Aaron, preoţii din Israel, nu sunt cuprinşi în lista aceasta, ci sunt enumeraţi separat, în cap. 24,1-19.

Ca prea sfânt. [Să sfinţească cele prea sfinte, KJV]. Fiii lui Aaron erau angajaţi în lucrarea cea mai sfântă a sanctuarului, şi anume arderea tămâiei şi alte slujbe înaintea lui Iehova.


14 Și, referitor la Moise omul lui Dumnezeu, fiii lui au fost numiți din tribul lui Levi.

Omul lui Dumnezeu. Acest titlu onorabil se află şi în Deuteronom 33,1; Iosua 14,6; 2 Cronici 30,16; Ezra 3,2. Acelaşi titlu este folosit şi în legătură cu David (2 Cronici 8,14; Neemia 12,24.36).

Seminţia lui Levi. Fiii lui Moise au fost enumeraţi ca leviţi obişnuiţi şi nu alături de preoţii lui Aaron.


15 Fiii lui Moise erau: Gherșom și Eliezer.
16 Dintre fiii lui Gherșom, Șebuel era mai marele.
17 Și fiii lui Eliezer erau: Rehabia, mai marele. Și Eliezer nu a avut alți fii; dar fiii lui Rehabia au fost foarte mulți.
18 Dintre fiii lui Ițehar: Șelomit era mai marele.
19 Dintre fiii lui Hebron: Ieriia, întâiul; Amaria, al doilea; Iahaziel, al treilea; și Iecameam, al patrulea.
20 Dintre fiii lui Uziel: Mica, întâiul; și Iesia, al doilea.
21 Fiii lui Merari: Mahli și Muși. Fiii lui Mahli: Eleazar și Chiș.

Mahli şi Muşi. Cu privire la aceşti fii ai lui Merari, vezi cap. 6,19, precum şi Exod 6,19 şi Numeri 3,33.


22 Și Eleazar a murit și nu a avut fii, ci fiice; și frații lor, fiii lui Chiș, le-au luat.

Eleazar a murit. Fiicele lui au intrat prin căsătorie în familia Chis, şi în felul acesta casa lui s-a amestecat cu cea a lui Chis.


23 Fiii lui Muși: Mahli și Eder și Ieremot, trei.
24 Aceștia erau fiii lui Levi, după casa tatălui lor; mai marii părinților, precum au fost numărați după numărul numelor, pe capii lor, ei au făcut lucrarea pentru serviciul casei DOMNULUI, de la vârsta de douăzeci de ani în sus.

Aceştia sunt fiii. Aici se încheie lista anterioară a numelor levitice.

Douăzeci de ani. Potrivit cu Numeri 4,3.23.30.35.43.47, anumiţi leviţi începeau să slujească la vârsta de 30 de ani şi potrivit cu Numeri 8,24.25, probabil o altă categorie de leviţi îşi începeau slujba la vârsta de 25 de ani. Aici şi din nou în 1 Cronici 23,27 şi 2 Cronici 31,17 este menţionată vârsta de 20 de ani. Bărbaţii erau înrolaţi în serviciul militar la vârsta de 20 de ani (Numeri 1,3). Dar nu se face cunoscut în ce fel îşi începeau leviţii slujba la vârsta aceea. Unii consideră că era vorba de un fel de ucenicie. Alţii gândesc că David a coborât de la 30 la 20 de ani vârsta la care un levit urma să-şi înceapă serviciul.


25 Fiindcă David a spus: DOMNUL Dumnezeul lui Israel a dat odihnă poporului său, să locuiască în Ierusalim pentru totdeauna;

A dat odihnă. Adică odihnă după război (cap. 22,9). Prima parte a domniei lui David s-a caracterizat prin războaie, dar în cursul anilor de mai târziu, după ce vrăjmaşii lui fuseseră învinşi, a avut pace, şi de o pace relativă a continuat să se bucure şi domnia lui Solomon.


26 Și de asemenea leviților, nu vor mai purta tabernacolul, nici vreun vas din el pentru serviciul acestuia.

Nu vor mai avea parte. După construirea templului nu avea să mai fie necesar să se mute din loc tabernacolul sau sfântul mobilier.


27 Căci prin ultimul cuvânt al lui David leviții au fost numărați de la douăzeci de ani în sus,

Cele din urmă porunci. [Cele din urmă cuvinte, KJV]. Unii presupun că "cele din urmă cuvinte" constituie o lucrare istorică scrisă în ultimii ani ai domniei lui David. Lucrul acesta nu se poate dovedi.

Douăzeci de ani. Compară cu v. 24 şi 2 Cronici 31,17. Unii consideră că David a schimbat acum limita de vârstă pentru a face faţă noilor condiţii.


28 Deoarece serviciul lor era să servească pe fiii lui Aaron pentru serviciul casei DOMNULUI, în curți și în cămări și în curățirea tuturor lucrurilor sfinte și lucrarea serviciului casei lui Dumnezeu;

Puşi lângă. Întrucât mobilierul templului nu mai trebuia să fie purtat din loc în loc, leviţii nu mai aveau să fie necesari pentru tipul acesta de servicii, ci de aici înainte aveau să slujească în sanctuarul permanent, împreună cu preoţii, dar în poziţii subordonate.


29 Deopotrivă pentru pâinile punerii înainte și pentru floarea făinii pentru darul de mâncare și pentru turtele nedospite și pentru ceea ce este copt în tigaie și pentru ceea ce este prăjit și pentru orice măsură și greutate;

Măsurile de încăpere şi de lungime. [Măsură şi mărime, KJV]. Ei urmau să supravegheze măsurarea făinii, a vinului, a uleiului, etc, care erau folosite la jertfe, întrucât adesea prin lege erau indicate cantităţi sau proporţii exacte (Exod 29,40; 30,23.24; Levitic 6,20; 23,13; Numeri 15,4-10).


30 Și să stea în picioare în fiecare dimineață să mulțumească și să laude pe DOMNUL și la fel seara;

Să laude şi să mărească. Aceasta se referă fără îndoială la funcţia specială a celor 4000 de leviţi puşi deoparte pentru slujba aceasta (v. 5; cf. cap. 16,4).


31 Și să ofere, continuu înaintea DOMNULUI, toate sacrificiile arse DOMNULUI în sabate, în lunile noi și la sărbătorile rânduite, prin număr, conform ordinului poruncit lor;
32 Și să țină porunca tabernacolului întâlnirii și porunca locului sfânt și porunca fiilor lui Aaron frații lor, în serviciul casei DOMNULUI.

Îngrijeau de cortul întâlnirii. Moise precizase anterior funcţiile preoţilor şi ale leviţilor (Numeri 18,1-7). Legea cu privire la cortul întâlnirii urma să fie aplicată la viitorul templu, care a fost construit la scară mult mai mare.