2 Cronici 36 | Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024

¹ Poporul[[xr:1]] țării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-a făcut rege în locul tatălui său la Ierusalim.

Ioahaz. Numit şi Şalum (Ieremia 22,11). El nu a fost fiul cel mai mare al lui Iosia (vezi 2 Cronici 36,2.5; vezi la 1 Cronici 3,15). Ca atare, el n-ar fi urmat în mod firesc tatălui său la tron. Poporul trebuie să fi avut un motiv că l-a preferat pe Ioahaz lui Ioiachim, iar motivul ar fi putut fi că Ioiachin aparţinea unei grupe pro-egiptene.

² Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când a ajuns rege și a domnit trei luni la Ierusalim.

Douăzeci şi trei de ani. Pasajul paralel redă numele mamei lui Ioahaz şi al tatălui acesteia (2 Regi 23,31).

³ Împăratul Egiptului l-a îndepărtat din Ierusalim și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur.

L-a dat jos. Potrivit cu 2 Regi 23,33, "Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamatului". Ribla se afla în Siria, pe râul Orontes. Se poate ca Neco să-l fi invitat pe Ioahaz la Ribla şi acolo l-a pus în lanţuri.

⁴ Împăratul Egiptului l-a pus rege pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, peste Iuda și peste Ierusalim și i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco l-a luat pe Ioahaz, fratele lui, și l-a dus în Egipt.

Eliachim. Vezi la 2 Regi 23,34.

L-a dus în Egipt. Vezi Ieremia 22,10-12 în ce priveşte referirea lui Ieremia la faptul că Ioahaz a fost dus în Egipt şi la prezicerea lui că nu se va întoarce din exil.

⁵ Ioiachim avea douăzeci și cinci[[xr:1]] de ani când a ajuns rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI, Dumnezeului său.

Douăzeci şi cinci de ani. Era deci mai mare ca vârstă decât Ioahaz (vezi v.2). Pasajul paralel adaugă numele mamei (2 Regi 23,36).

⁶ Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pornit la război împotriva[[xr:1]] lui și l-a legat cu lanțuri de aramă ca să-l ducă[[xr:2]] la Babilon.

L-a legat. Vezi la 2 Regi 24,5.

⁷ Nebucadnețar a dus la Babilon vase[[xr:1]] din Casa DOMNULUI și le-a pus în palatul lui, în Babilon.
⁸ Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urâciunile pe care le-a săvârșit și răul ce se afla în el sunt scrise în Cartea Regilor lui Israel și ai lui Iuda. Și în locul lui a domnit Ioiachin, fiul său.

Fapte. Compară cu 2 Regi 24,5.

Urâciunile. Compară cu Ieremia 22,13-19.

⁹ Ioiachin[[xr:1]] avea opt[[fn:a]] ani când a ajuns rege și a domnit trei luni și zece zile la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI.

Ioiachin. Vezi la 2 Regi 24,6.

Opt ani. Evident, aceasta e o greşeală de transcriere. Versiunea Siriacă, câteva versiuni LXX şi 2 Regi 24,8 redau "optsprezece" (vezi la Ieremia 22,28). Ioiachin era căsătorit şi avea deja 5 copii, în anul 592, la cinci ani după ce fusese dus la Babilon, aşa cum ştim din rapoartele cuneiforme scoase la iveală prin spărturile făcute la Babilon.

¹⁰ În anul următor, împăratul Nebucadnețar l-a[[xr:1]] dus la Babilon împreună[[xr:2]] cu vasele scumpe ale Casei DOMNULUI. Și l-a pus rege peste Iuda și peste Ierusalim pe Zedechia[[xr:3]], ruda lui Ioiachin.

În anul următor. [După ce trecuse anul, KJV]. Literal, "la revenirea anului" (vezi la 1 Regi 20,22). Aceasta avea loc în Nisan, Anul nou de primăvară, "pe vremea când porneau împăraţii la război" (2 Samuel 11,1).

L-a dus la Babilon. Vezi 2 Regi 24,10-16 pentru mai multe detalii ale asediului şi ale deportării în Babilon.

Unelte scumpe. [Vasele de preţ, KJV]. Unele dintre acestea fuseseră deja duse la Babilon în campania anului al treilea al lui Ioiachim (Daniel 1,1.2).

Pe Zedechia, fratele lui. "Frate" înseamnă aici "rudă" (vezi la 1 Cronici 2,7), întrucât Zedechia era unchiul lui Ioiachin (2 Regi 24,17) şi fiul lui Iosia (1 Cronici 3,15).

¹¹ Zedechia avea douăzeci și unu[[xr:1]] de ani când a ajuns rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalim.

Zedechia. Pentru un raport paralel, vezi 2 Regi 24,18-25,28.

¹² El a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI, Dumnezeului său, și nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia, care-i vorbea din partea DOMNULUI.

Înaintea proorocului Ieremia. Compară cu Ieremia 21,1-7; 24,1-10; 27,12-22; 32,3-5; 34,1-22; 37,1.2; 38,4-6.14-28.

¹³ S-a răzvrătit[[xr:1]] chiar împotriva împăratului Nebucadnețar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Și-a înțepenit grumazul[[xr:2]] și și-a împietrit inima, ca să nu se întoarcă la DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.

Împotriva împăratului Nebucadneţar. Compară cu Ieremia 5,3; Ezechiel 17,13.15.18.19.

¹⁴ Toate căpeteniile preoților și poporul s-au adâncit în fărădelege după toate urâciunile neamurilor și au pângărit Casa DOMNULUI, pe care o sfințise El în Ierusalim.

Toate căpeteniile preoţilor. Compară cu viziunea din Ezechiel 8,11.12.

Au înmulţit. Secţiunea aceasta (v.14-16) se ocupă de păcatele care au adus ca rezultat căderea lui Iuda. Compară cu 2 Regi 17,7-23 pentru un raport mult mai lung, care enumeră motivele căderii regatului de nord, al lui Israel.

Toate urâciunile. Compară cu viziunea lui Ezechiel în care sunt zugrăvite unele dintre urâciunile acestea care au adus mânia Domnului asupra naţiunii (vezi Ezechiel 8,3.10.14.16; cf. Ieremia 7,11.17.18.30). Se pare că puţine dintre urâciunile teribile ale păgânilor nu au fost practicate de aşa-zisul popor al lui Dumnezeu în interiorul curţilor sfinte ale Templului. Într-o astfel de situaţie, ziua nenorocirii nu putea să fie multă vreme amânată.

¹⁵ DOMNUL, Dumnezeul[[xr:1]] părinților lor, le-a trimis avertizări prin solii Săi trimiși mai devreme, căci S-a milostivit de poporul Său și de locașul Său.

Trimişilor Săi. Între aceştia erau bărbaţi ca Ieremia, Habacuc şi Ţefania. Compară cu Ieremia 7,25.26; 25,3.4; 35,15; 44,4. Ieremia a arătat lămurit că pedepsele începeau să se reverse şi că refuzul de a asculta putea să încheie doar printr-o nimicire totală (Ieremia 7,12-16.32-34; 25,29-31).

¹⁶ Dar ei i-au batjocorit[[xr:1]] pe trimișii lui Dumnezeu, I-au disprețuit[[xr:2]] cuvintele și au râs[[xr:3]] de profeții Lui, până când mânia[[xr:4]] DOMNULUI împotriva poporului Său a ajuns fără leac.

Şi-au bătut joc de trimişi. Compară cu Ieremia 5,12; 17,15; 20,8; 26,20-23; 37,15-21.

¹⁷ Atunci, Dumnezeu l-a adus[[xr:1]] împotriva lor pe împăratul caldeenilor și i-a ucis[[xr:2]] cu sabia pe tinerii lor în clădirea sanctuarului lor. Nu s-a îndurat nici de tânăr, nici de tânără, nici de cel bătrân, înaintat în vârstă, ci a dat totul în mâna lui.

A făcut să se suie. [A adus, KJV]. Când Israel a păcătuit, Domnul a îngăduit ca asirienii să aducă pedepse asupra lor (Isaia 10,5.6) şi acum a permis caldeenilor să aducă pedeapsă asupra unui popor "mai neprihănit" ["mai drept", KJV] decât ei înşişi (Habacuc 1,6-13).

¹⁸ Toate vasele[[xr:1]] Casei lui Dumnezeu, cele mari și cele mici, vistieriile Casei DOMNULUI și vistieriile regelui și ale căpeteniilor lui, pe toate le-a dus la Babilon.

Toate uneltele. Compară cu 2 Regi 25,13-16 şi Ieremia 52,17-20.

¹⁹ Au ars[[xr:1]] Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au pus foc tuturor palatelor lui și i-au nimicit toate lucrurile scumpe.

Au ars Casa lui Dumnezeu. Vezi 2 Regi 25,9; cf. Psalmi 74,3.6.7.

²⁰ Pe cei ce au scăpat[[xr:1]] de sabie, Nebucadnețar i-a dus în exil la Babilon. Ei i-au fost sclavi[[xr:2]], lui și fiilor lui, până a început să stăpânească împărăția perșilor,

I-a dus prinşi la Babilon. Evreii n-au fost toţi duşi o dată la Babilon. Prima luare în robie a avut loc probabil în 605 î.Hr. (vezi la 2 Regi 24,1; cf. Daniel 1,1-6). Altele au avut loc în anul al 7-lea al lui Nebucadneţar, 598 î.Hr. (Ieremia 52,28), în anul al 8-lea an, 597 î.Hr. (2 Regi 24,12-16), în anul al 18-lea, 587 î.Hr. (Ieremia 52,29), în anul al 19-lea an, 586 î.Hr. (2 Regi 25,7.8.11) şi în anul al 23-lea an, 582 î.Hr. (Ieremia 52, 30), toţi ani de domnie ai lui Nebucadneţar.

²¹ ca să se împlinească cuvântul DOMNULUI rostit prin gura lui[[xr:1]] Ieremia, până ce țara și-a primit[[xr:2]] sabatele ei și s-a odihnit[[xr:3]] tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor șaptezeci de ani.

Şaptezeci de ani. Vezi Ieremia 25,11.12; 29,10.

²² În cel dintâi an[[xr:1]] al lui Cirus, împăratul perșilor, ca să fie adus la îndeplinire cuvântul DOMNULUI rostit prin gura lui Ieremia[[xr:2]], DOMNUL a trezit duhul lui Cirus[[xr:3]], împăratul perșilor, care a poruncit să se vestească în toată împărăția lui, prin viu grai și în scris, următoarea proclamație:

Cel dintâi an. Nu primul an numărat de la cucerirea Mediei, c. 553. Babilonienii şi iudeii au socotit anii domniei lui începând cu anul când a pus stăpânire pe Babilon. Versetele 22.23 sunt repetate în Ezra 1,1.2 (vezi p. 115, 116).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-4 PK 412

6.7 �

PK 422

9.10�

PK 438

9-19 �

PK 422

10 �

�

PK 439

12.13 �

PK 447

13�

�

PK 451

14 �

�

PK 449

14-16 �

1 T 280

15.16 �

GC19; ML 285

19-21 �

PK 459

²³ „Așa[[xr:1]] vorbește Cirus, împăratul perșilor: «DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate regatele pământului și m-a rânduit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? DOMNUL, Dumnezeul lui, să fie cu ei; sunt liberi să plece!»”