1 În[[xr:1]] al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.

Al optsprezecelea an. Versetul acesta este aproape identic cu cel din 1 Regi 15,1. În cărţile Regilor raportul fiecărei domnii a regilor lui Iuda, cât şi ai lui Israel e în mod regulat început cu un sincronism încrucişat cu anul monarhului care domnea în acelaşi timp în regatul vecin, dar acesta este unicul sincronism de felul acesta aflat în Cronici. Un lucru este demn de notat: Cronicile se ocupă în principal de naţiunea lui Iuda, menţionând pe Israel numai întâmplător. Cu privire la semnificaţia probabilă a celui de al "optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam", vezi la 1 Regi 15,1.

Abia. Scris "Abiam" în Regi (1 Regi 15,1 etc. ).


2 El a domnit trei ani la Ierusalim. Mama sa se numea Micaia[[xr:1]], fiica lui Uriel, din Ghibea. Între Abia și Ieroboam a fost război.

Micaia, fata lui Uriel. Raportul paralel zice: "Maaca, fata lui Absalom" (1 Regi 15,2). Potrivit cu 2 Cronici 11,20-22, Abia a fost fiul lui "Maaca, fata lui Absalom". Pare deci evident că "Micaia" este o altă formă a lui "Maaca". Dacă Maaca a fost nepoata lui Absalom şi o fiică a lui Tamar, care era fiica lui Absalom (vezi la 1 Regi 15,2), atunci Uriel din Ghibea trebuie să fi fost soţul lui Tamar.

A fost război. Compară cu 1 Regi 15,7, unde războiul acesta este menţionat în formula de încheiere a domniei lui Abia.


3 Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni pregătiți, și Ieroboam s-a înșiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni pregătiți, războinici viteji.

Patru sute de mii. Compară cifrele date aici cu cifra recensământului lui David, 470.000 de oameni de vârstă militară în Iuda şi 1.100.000 în Israel (1 Cronici 21,5) şi cu totalurile raportate în 2 Samuel 24,9, de 500.000 de războinici în Iuda şi 800.000 în Israel.


4 De pe culmea muntelui Țemaraim[[xr:1]], care este în ținutul muntos al lui Efraim, Abia s-a sculat și a zis: „Ascultați-mă, Ieroboam și tot Israelul!

Muntele Ţemaraim. Aşezarea exactă a muntelui acestuia nu este cunoscută.


5 Nu ar trebui oare să știți că DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, i-a dat[[xr:1]] pe vecie domnia peste Israel lui David și fiilor lui printr-un legământ[[xr:2]] de sare[[fn:a]]?

A dat pe vecie domnia. Abia a mustrat pe poporul lui Israel pentru revolta lui, susţinând că ei nu aveau dreptul la o existenţă independentă, despărţită de Iuda, deoarece Dumnezeu dăduse împărăţia pe vecie lui David.

Legământ care nu se poate călca. [Legământ de sare. KJV]. O înţelegere fermă şi inviolabilă (vezi la Numeri 18,19).


6 Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat[[xr:1]] și s-a răzvrătit împotriva stăpânului său.

Slujitorul lui Solomon. Vezi 1 Regi 11,26-28.


7 Niște secături[[xr:1]], niște oameni de nimic, s-au strâns la el și i s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr și fricos și nu putea să le țină piept.

Oameni răi. [Fii ai lui Belial, KJV]. Literal, "fii ai nevredniciei" (vezi la Deuteronom 13,13; Judecători 19,22; 1 Regi 21,10). Tânăr şi fricos. În sensul că era lipsit de experienţă. Roboam avea 41 de ani când a început să domnească (cap. 12,13).


8 Și acum, voi credeți că puteți ieși biruitori asupra regatului DOMNULUI, care este în mâinile fiilor lui David, fiindcă sunteți o mare mulțime și aveți cu voi vițeii de aur pe care vi i-a făcut[[xr:1]] Ieroboam ca dumnezei.

Împărăţiei Domnului. Întrucât naţiunea lui Iuda era o continuare a regatului lui David, care fusese înfiinţat de Domnul, Abia considera că împotrivirea faţă de Iuda constituia împotrivire faţă de Dumnezeu.

Viţeii de aur. Abia lua în derâdere faptul că Israel se aventura să se ridice, având numai asistenţa viţeilor de aur pe care Ieroboam îi făcuse, împotriva lui Iuda care avea sprijinul lui Iehova.


9 Nu i-ați[[xr:1]] izgonit voi pe preoții DOMNULUI, pe fiii lui Aaron și pe leviți și nu v-ați făcut voi preoți, cum au și popoarele neamurilor? Oricine[[xr:2]] venea cu un vițel și șapte berbeci ca să fie sfințit se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu.

N-aţi îndepărtat voi pe preoţi? Vezi cap. 11,14.

Oricine venea. În Israel era cu putinţă ca oricine să devină preot, deşi Domnul poruncise ca numai descendenţii lui Aaron să oficieze în calitatea acea (vezi Numeri 18,1-7).


10 Cât despre noi, DOMNUL este Dumnezeul nostru și noi nu L-am părăsit, iar preoții din slujba DOMNULUI sunt fii ai lui Aaron și leviții își împlinesc slujbele.

Domnul este Dumnezeul nostru. Formal, Iuda era încă loial slujirii lui Dumnezeu, cu toate că Abia însuşi nu era cu toată inima în slujba Domnului (1 Regi 15,3).


11 Noi Îi aducem[[xr:1]] în fiecare dimineață și în fiecare seară arderi-de-tot DOMNULUI, ardem tămâie mirositoare, punem șirurile de pâine[[xr:2]] pentru înfățișare pe masa cea curată și aprindem[[xr:3]] în fiecare seară sfeșnicul de aur cu candelele lui, căci păzim rânduiala DOMNULUI, Dumnezeului nostru. Voi însă L-ați părăsit.

Păzim poruncile. Angajarea în ceremonia serviciilor rituale de la sanctuar era privită ca fiind respectarea poruncilor lui Iehova (vezi Levitic 8,35; Numeri 3,7; 9,19; 18,3-5). Totuşi, păzirea cu adevărat a poruncii Domnului implică nu numai o respectare exterioară a slujbelor religioase, ci şi o ascultare de toate poruncile Domnului (vezi Deuteronom 11,1; 1 Regi 2,3).


12 Iată, Dumnezeu și preoții Lui[[xr:1]] sunt cu noi, în fruntea noastră, cu trâmbițele răsunătoare, ca să sunăm din ele împotriva voastră. Fii ai lui Israel, nu faceți[[xr:2]] război împotriva DOMNULUI, Dumnezeului părinților voștri, căci nu veți avea izbândă!”

În fruntea noastră. [Căpitanul nostru, KJV]. Mângâierea şi tăria revendicate de Iuda constau din faptul că Dumnezeu era cu ei ca să ducă luptele lor şi să le îndrume căile (vezi cap. 32,7.8).

Trâmbiţele răsunătoare. Vezi Numeri 10,8.9.

Împotriva Domnului. Nimeni dintre cei care luptă împotriva lui Dumnezeu nu poate nădăjdui că, în cele din urmă, va avea succes.


13 Ieroboam a pus trupe care să creeze o ambuscadă în spatele lor, așa că oștile lui erau în fața bărbaților lui Iuda, iar cei din ambuscadă erau înapoia lor.

Oameni puşi la pândă. Ieroboam se bizuia pe tactici superioare, dar Iuda şi-a pus încredere în Domnul. Indiferent de succesul posibil pe care-l implicau aceste mişcări tactice, ele nu puteau aduce biruinţă împotriva lui Dumnezeu.


14 Cei din Iuda s-au uitat și, iată, aveau de luptat și înainte, și înapoi. Au strigat către DOMNUL, și preoții au sunat din trâmbițe.
15 Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război și, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Dumnezeu i-a lovit[[xr:1]] pe Ieroboam și pe tot Israelul dinaintea lui Abia și a lui Iuda.

A lovit pe Ieroboam. Biruinţa obţinută n-a fost câştigată de oameni, ci de Dumnezeu. Totuşi, oamenii au fost unelte în mâna Domnului pentru a realiza voia Lui.


16 Fiii lui Israel au fugit dinaintea oamenilor lui Iuda, și Dumnezeu i-a dat în mâinile lor.

În mâinile lui. Lipsite de ajutorul lui Dumnezeu, oştirile lui Israel au fost fără putere înaintea poporului lui Iuda. Israel, cu idolii şi viţeii lui de aur, a căzut în mâinile poporului lui Iuda, care-şi pusese încrederea în Domnul.


17 Abia și poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere, și în Israel au căzut morți cinci sute de mii de oameni pregătiți de război.
18 Fiii lui Israel au fost smeriți în vremea aceea, și fiii lui Iuda au biruit pentru că se sprijiniseră[[xr:1]] pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor.

Pentru că se sprijiniseră. Raportul atrage atenţia de repetate ori asupra adevăratul motiv al succesului lui Iuda. Marea nevoie a omului este de a recunoaşte dependenţa lui de mâna puternică a Domnului şi de a trăi şi de a lucra în aşa fel încât prezenţa divină să poată fi cu el. În zilele de pe urmă, rămăşiţa credincioasă care îşi pune încrederea în Domnul nu va fi dată de ruşine (Daniel 12,1).


19 Abia l-a urmărit pe Ieroboam și i-a luat cetăți: Betelul cu satele lui, Ieșana cu satele ei și Efronul[[xr:1]] cu satele lui.

Betelul. O cetate situată la aprox. 17,7 km nord de Ierusalim. Cetăţile menţionate aici au rămas multă vreme sub stăpânirea lui Iuda, deoarece, potrivit cu 1 Regi 15,17-21, Baeşa, împăratul lui Israel, a început să întărească Rama, doar câţiva ani mai târziu. Rama era la 8,8 km nord de Ierusalim.

Ieşana. Probabil Burj el-Isâneh, la nord de Baal-Haţor, nu departe în nord de Betel.

Efronul. Cetatea aceasta nu a fost identificată până în prezent. Unii cred că era Ofra din NT, eţ-Taiyibeh, la aprox. 8 km nord-est de Betel.


20 Ieroboam nu și-a recâștigat puterea pe vremea lui Abia; și DOMNUL l-a[[xr:1]] lovit și a[[xr:2]] murit.

L-a lovit. Nu există nici o informaţie care să arate cu precizie natura loviturii.


21 Abia însă s-a întărit; a avut paisprezece neveste și a născut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice.

A ajuns puternic. Simţindu-se tare şi sigur după această biruinţă asupra lui Ieroboam, Abia sa complăcut într-o viaţă de lux (vezi 1 Regi 15,3).


22 Celelalte fapte ale lui Abia, purtarea lui și faptele lui, sunt scrise în Cronica[[fn:a]] profetului Ido[[xr:1]].

Cartea proorocului Ido. Compară cu cap. 12,15, unde e menţionată o lucrare a lui Ido despre genealogii.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

19.20 PK 107