1 Iosafat a avut[[xr:1]] bogății și slavă din belșug și s-a încuscrit[[xr:2]] cu Ahab.

S-a încuscrit cu Ahab. Capitolul acesta e paralel cu 1 Regi 22,2-35. În Regi incidentul apare în legătură cu raportul despre domnia lui Ahab, în timp ce aici apare în legătură cu raportul despre domnia lui Iosafat. Cuvântul tradus "s-a încuscrit" înseamnă a face o legătură de căsătorie. Verbul este tradus "încuscriţi-vă" [Faceţi căsătorii, KJV] în Genesa 34,9; Deuteronom 7,3; Iosua 23,12. Alianţa dintre regi a fost sigilată prin căsătoria Ataliei, fiica lui Ahab şi a Izabelei, cu Ioram, fiul lui Iosafat (vezi 2 Cronici 21,6; vezi la 2 Regi 8,26).


2 După câțiva[[xr:1]] ani, s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramot-Galaad.

După câţiva ani. Adică "în anul al treilea" (1 Regi 22,2). Acesta era anul al treilea şi ultimul dintr-o perioadă de trei ani de pace dintre Israel şi Siria (1 Regi 22,1). A fost anul morţii lui Ahab, 853 în. Hr. , potrivit cronologiei bazate pe lista asiriană limmu (vezi vol. II, p. 159). Alianţa dintre Iosafat şi Ahab a fost probabil încheiată în 863 î.Hr. sau cu puţin timp înainte, deoarece Ahazia, fiul lui Ioram şi al Ataliei (vezi la v. 1), avea 22 de ani în al 12-lea an de la moartea lui Ahab şi urcarea pe tron a lui Ioram (2 Regi 8,25.26).

A tăiat... un mare număr de oi şi boi. Ahab l-a copleşit pe Iosafat cu ospitalitatea, ca parte a unui plan gândit să câştige participarea regelui lui Iuda la proiectata campanie contra Siriei.


3 Ahab, regele lui Israel, i-a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: „Vii să lupți alături de mine la Ramot-Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, și poporul meu, ca poporul tău; vom merge cu tine la luptă.”

A zis lui Iosafat. Versetul acesta este asemănător cu 1 Regi 22,4. Începând de aici, rapoartele din Cronici şi Regi diferă doar puţin (vezi la 1 Regi 22).

Poporul meu ca poporul tău. Raportul paralel adaugă "caii mei ca ai tăi" (1 Regi 22,4). Carele jucau un rol important în lupta ce stătea să înceapă. La lupta de la Qarqar, de la care Ahab abia se întorsese, Israel adusese, potrivit cu raportul asirian, 2.000 de care şi 10.000 de pedeştri, în timp ce Ben-Hadad din Siria avea 1.200 de cară şi 1.200 de călăreţi şi 20.000 de pedeştri.


4 Apoi Iosafat i-a zis regelui lui Israel: „Dar ia întreabă[[xr:1]] mai întâi Cuvântul DOMNULUI!”

Cuvântul Domnului. Iosafat se învoise în mod necugetat să meargă cu Ahab împotriva sirienilor, dar se pare că acum conştiinţa îi spunea că ar fi trebuit ca întâi să afle voia Domnului.


5 Regele lui Israel i-a strâns pe profeți, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să merg la luptă împotriva cetății Ramot-Galaad sau să mă las păgubaș?” Și ei i-au zis: „Suie-te, și Dumnezeu o va da în mâinile regelui.”

Prooroci, în număr de patru sute. Aceştia erau profeţi mincinoşi.


6 Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun profet al DOMNULUI ca să-L putem întreba?”

Prooroc al Domnului. Pe Iosafat nu îl interesa atât de mult un raport favorabil, cât unul adevărat. El nu avea încredere în cuvântul celor 400 de prooroci mincinoşi ai Samariei.


7 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să-L întrebăm pe DOMNUL, dar îl urăsc, căci nu-mi profețește nimic bun, ci numai de rău: este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele așa!”

Nu-mi prooroceşte nimic bun. [Nu-mi prooroceşte niciodată bine, KJV] Profetul Domnului nu profetiza bine lui Ahab, pentru că nu era nimic bun de profetizat. El îi transmitea lui Ahab soliile care îi erau date de Dumnezeu. Ahab îl ura pe Mica pentru că ura adevărul şi Îl dispreţuia pe Domnul. Adevărul este adevăr, indiferent dacă este apreciat sau nu. Ceea ce spunea profetul Domnului urma să se întâmple, indiferent că Ahab dorea sau nu lucrul acela.


8 Atunci regele lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Adu-l degrabă pe Mica, fiul lui Imla!”
9 Regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, erau așezați fiecare pe tronul lui, îmbrăcați în haine regești, în aria de la intrarea porții Samariei. Și toți profeții profețeau înaintea lor.
10 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și zicea: „Așa vorbește DOMNUL: «Cu acestea îi vei împunge pe aramei până îi vei nimici.»”

Coarne de fer. Coarnele erau adesea folosite ca simboluri ale tăriei (Deuteronom 33,17; Ieremia 48,25; Amos 6,13).


11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot-Galaad și vei avea izbândă: DOMNUL îl va da în mâinile regelui!”

Suie-te. Profeţii profetizau astfel pentru că aceasta era solia pe care o dorea Ahab. Ei erau în serviciul regelui lui Israel, nu în serviciul Domnului cerului. Spunându-i lui Ahab să se suie la Ramot din Galaad, ei îi spuneau să se ducă la moarte (vezi v. 34).


12 Solul care se dusese să-l cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, profeții, într-un glas, au numai cuvinte de bine pentru rege. Ai grijă să fie și cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei! Vorbește-i de bine!”

Vorbeşte de bine. Solul se străduia să-l înveţe pe profetul Domnului cu privire la felul de solie pe care să o dea. Dar profeţii lui Dumnezeu sunt purtători de cuvânt ai Cerului şi îşi primesc soliile de la Dumnezeu, nu de la oameni. Oamenii manifestă puţin respect faţă de un profet când încearcă să-i influenţeze solia pe care acesta urmează să o transmită.


13 Mica i-a răspuns: „Viu este DOMNUL: ce îmi va spune Dumnezeul meu, aceea voi vorbi[[xr:1]]!”

Ceva spune Dumnezeul meu. Lui Ieremia, Domnul i-a spus: "Iată, pun cuvintele Mele în gura ta" (Ieremia 1,9). Un profet adevărat nu vorbeşte pentru sine, ci pentru Domnul.


14 Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat: „Mica, să mergem oare la luptă împotriva cetății Ramot-Galaad sau să ne lăsăm păgubași?” El a răspuns: „Suiți-vă și veți avea izbândă, căci vor fi dați în mâinile voastre!”

Suiţi-vă. Vezi la 1 Regi 22,15. Mica pare că vorbeşte aici cu un sarcasm dramatic, repetând doar solia mincinoasă a proorocilor mincinoşi (v. 11). Evident tonul său arăta clar lucrul acesta, cum se vede din răspunsul lui Ahab (v. 15).


15 Dar regele i-a zis: „De câte ori să te pun să juri în Numele DOMNULUI că nu-mi vei spune decât adevărul?”
16 Și el a zis: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. DOMNUL zice: «Oamenii aceștia n-au stăpâni; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”

N-au păstor. Regele va cădea, iar poporul va rămâne fără conducător.


17 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? Nu-mi profețește nimic bun, ci numai rău.”

Nu ţi-am spus eu? Ahab era un rege nelegiuit şi ştia că nu putea să aştepte o solie bună de la Domnul. Dar el ar fi trebuit să ştie că solia Domnului era totuşi o solie adevărată. Deoarece Ahab nu a acceptat-o, a plătit cu viaţa.


18 Atunci Mica le-a zis: „Ascultați cuvântul DOMNULUI! L-am văzut pe DOMNUL stând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor stând în picioare la dreapta și la stânga Lui.

Am văzut. Aceasta este o viziune în parabole şi trebuia să fie interpretată ca atare. În ea, Dumnezeu este reprezentat ca făcând ceea ce nu împiedică, Dumnezeu nu constrânge voinţa. Când oameni răi aleg cu încăpăţânare să aleagă înşelăciunea, El nu intervine.

Întrucât Dumnezeu este mai presus de orice şi oricine, refuzul Lui de a opri forţele răului e adesea reprezentat ca şi când El trimite în mod direct răul. Un exemplu poate fi găsit în întâmplarea cu şerpii înfocaţi (Numeri 21,4-9). Potrivit relatării, aşa cum este redată de Moise, "Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi" (Numeri 21,6). Totuşi, şerpii aceştia "înfocaţi" n-au fost atunci creaţi sau transportaţi printr-o minune dintr-o altă regiune cu ocazia aceea. Ei mişunau deja în pustia pe care o traversau copiii lui Israel şi ar fi fost o sursă reală de primejdie şi cauza a numeroase morţi dacă Dumnezeu, în mod miraculos, n-ar fi împiedicat aceste reptile veninoase să acţioneze. Dar când poporul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu care îi ocrotea de numeroasele riscuri ale pustiei, Dumnezeu Şi-a retras pur şi simplu protecţia, iar urmarea a fost moartea (vezi PP 429). Aşa a fost şi în cazul lui Ahab. Satana era deja la lucru prin intermediul profeţilor mincinoşi, iar Dumnezeu nu a făcut altceva decât că nu a barat drumul ales de rege.


19 Și DOMNUL a zis: «Cine-l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă și să piară la Ramot-Galaad?» Unul a răspuns într-un fel, altul într-alt fel.
20 Atunci a venit un duh[[xr:1]] care s-a înfățișat înaintea DOMNULUI și a zis: «Eu îl voi amăgi.» DOMNUL i-a zis: «În ce fel?»
21 «Mă voi duce», a răspuns el, «și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.» Dumnezeu i-a zis: «Îl vei amăgi și vei reuși; du-te și fă întocmai!»

Fă aşa. Porunca divină din viziunea-parabolă reprezintă permisiune divină. Satana a dorit să aducă moartea lui Ahab şi Domnul nu l-a împiedicat. Atâta vreme cât mâna lui Dumnezeu stă întinsă barând o acţiune, Satana nu are permisiunea să ucidă. Dar când mâna lui Dumnezeu se dă la o parte, Satana merge înainte cu lucrarea sa de moarte şi distrugere (vezi GC 614).


22 Și acum, iată, DOMNUL a pus[[xr:1]] un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. Așadar, DOMNUL a hotărât răul împotriva ta.”

Domnul a pus. Mica, în calitate de profet al Domnului, explică caracterul adevărat al profeţilor mincinoşi ai Samariei. Ei rostesc minciuni, nu adevăr. Sfatul lor duce la moarte, nu la viaţă. Dumnezeu nu pusese duhul mincinos în gura profeţilor mincinoşi (vezi la v. 18), El doar a îngăduit ca aceşti trimişi lui Satana să-şi realizeze scopurile, deoarece, la data aceea, nu avea să mai facă nimic pentru a împiedica moartea regelui nelegiuit al lui Israel.


23 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mica[[xr:1]] peste obraz și i-a zis: „Pe ce drum s-a dus Duhul DOMNULUI de la mine ca să-ți vorbească ție?”

A lovit pe Mica. Această insultă adusă profetului Domnului descoperă bine spiritul celui rău. Într-un fel sau altul Satana îşi demască propriul caracter prin spiritul trimişilor săi.


24 Mica i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”

Vei vedea. Trimişii celui rău aveau să vadă ei înşişi rezultatele răului lor. Curând, Zedechia avea să fie forţat să se pună la adăpost de dezastrul care avea să vină, ascunzându-se într-o cameră, unde să aibă răgazul să cugete dacă el sau Mica spusese adevărul.


25 Regele lui Israel a zis: „Luați-l pe Mica și duceți-l la Amon, mai-marele cetății, și la Ioas, fiul regelui!
26 Și spuneți-le: «Așa vorbește regele: ‘Băgați-l[[xr:1]] pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu pâinea și apa întristării până mă voi întoarce în pace!’»”

Mă voi întoarce în pace. Ahab se străduia să arboreze o atitudine curajoasă. El a încercat să-şi arate dispreţul faţă de solia lui Mica, asumându-şi rolul de profet şi prezicând că se va întoarce în pace. Dar a dat greş şi ca profet şi ca rege.


27 Și Mica i-a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, nu DOMNUL a vorbit prin mine!” Apoi a mai zis: „Auziți, popoare toate!”

Dacă te vei întoarce. Profeţia urma să fie probată prin împlinirea ei (vezi Deuteronom 18,22). Moartea lui Ahab (2 Cronici 18,34) a constituit îndreptăţirea profetului Mica.


28 Regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, s-au suit la Ramot-Galaad.

Împăratul. Iosafat s-a aflat într-o tovărăşie stranie şi în nişte circumstanţe ciudate. El ceruse un profet al Domnului şi profetul acela venise şi îşi transmise solia. Eşecul campaniei proiectate fusese clar şi accentuat prezis. Dacă Iosafat ar fi acceptat solia aceea şi ar fi refuzat să-l însoţească pe Ahab, ar fi putut fi unealta pentru cruţarea vieţii regelui lui Israel şi pentru prevenirea unei înfrângeri dezastruoase şi umilitoare. Iosafat avusese cu acel prilej o răspundere solemnă, dar a dat greş. Cei buni nu sunt totdeauna buni şi cei înţelepţi nu sunt totdeauna înţelepţi.


29 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Eu mă duc la luptă cu alte haine, dar tu poartă-ți haina regească!” Regele lui Israel și-a schimbat hainele, și apoi s-au dus la luptă.

Schimb hainele. Ascunzându-şi identitatea, Ahab a gândit probabil că putea să scape de răul prezis de Mica.


30 Regele Aramului le poruncise astfel comandanților carelor sale de luptă: „Să nu vă luptați cu niciun alt om, mic sau mare, ci numai cu regele lui Israel!”
31 La vederea lui Iosafat, comandanții carelor au zis: „Este regele lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să-l atace. Iosafat a strigat după ajutor și DOMNUL l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

Domnul l-a ajutat. Amănuntul acesta nu se găseşte în Regi. Dacă n-ar fi fost intervenţia Domnului, Iosafat şi-ar fi pierdut şi el viaţa cu prilejul acesta. El se angajase într-o aventură nebunească, la care ştia că Domnul nu participa. El a păşit pe terenul vrăjmaşului şi ca rezultat era cât pe-aci să-şi piardă viaţa. Dar în ciuda greşelii lui nebuneşti, Dumnezeu a fost îndurător şi a intervenit scăpându-i viaţa.


32 Comandanții carelor, văzând că nu era regele lui Israel, s-au îndepărtat de el.
33 Dar un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel la încheietura platoșei. Regele i-a zis celui ce conducea carul său: „Întoarce și scoate-mă de pe câmpul de luptă, căci sunt rănit!”

La întâmplare. Omul care a tras săgeata omorându-l pe Ahab nu a ştiut în cine trage şi de asemenea nu a ştiut că împlineşte o profeţie a unui sol al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu prevăzuse întinderea arcului aceluia şi zborul acelei săgeţi, şi aşa cum prezisese Domnul, aşa s-a întâmplat.


34 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas proptit în car, cu fața spre aramei, până seara și a murit pe la apusul soarelui.

A stat. Adică s-a rezemat să stea în picioare. Ahab a făcut o încercare curajoasă de a merge mai departe, pentru ca oştile lui să poată înainta spre victorie. El nădăjduia de asemenea că în ce-l priveşte nu va avea soarta pe care o prezisese Mica. A avut ocazia să se gândească serios la profetul pe care-l condamnase să fie ţinut la închisoare până la reîntoarcerea lui în siguranţă. Dar totul a fost în zadar. Aşa cum spusese Dumnezeu că va fi, aşa a fost. Curajul lui Ahab nu putea să compenseze nebunia de a nu crede o solie de la Dumnezeu. Seara a murit. Cu toate că Mica era la închisoare, prezicerea lui s-a dovedit adevărată. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-34 PK 192-196

1 �

PK 192

2 �

PK 195

3 �

PK 196

3-6 �

PK 195

28.33.34 �

PK 196