1 Ezechia a ajuns rege[[xr:1]] la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Abia, fiica lui Zaharia[[xr:2]].

Ezechia. Raportul domniei lui Ezechia cuprinde patru capitole, 29-32. Contrastul cu raportul paralel din 2 Regi 18-20 este izbitor. În Cronici accentul principal este pus pe reforma religioasă a lui Ezechia, căreia îi sunt devotate trei capitole (29-31), în timp ce în Regi subiectul acesta este tratat în câteva versete (2 Regi 18,4-6). În Cronici este alocat doar un capitol (2 Cronici 32) raportului despre problemele civile ale domniei, în timp ce în Regi acesta este subiectul preponderent (2 Regi 18,7-20,21). Astfel, 2 Cronici 29-31 este aproape integral un material nou, în timp ce cap. 32 este doar un rezumat a ceea ce constituie întregul raport al domniei din Regi.

Abia. Forma prescurtată "Abi" apare în 2 Regi 18,2.


2 El a făcut ce este drept înaintea DOMNULUI, întocmai cum făcuse David, părintele său.
3 În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis[[xr:1]] ușile Casei DOMNULUI și le-a reparat.

Luna întâi. Adică Nisan, luna întâi a anului sacru, nu luna întâi a domniei lui. Despre socotirea lunilor şi metoda de socotire a anilor de domnie, vezi vol. II, p. 108, 109, 138, 140. A deschis uşile. Tatăl lui Ezechia, Ahaz, închisese uşile acestea şi întrerupsese serviciile la

Templu (cap. 28, 24).

4 I-a adus pe preoți și pe leviți, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit,

Dinspre răsărit. Locul de adunare era probabil un teren în aer liber, dincolo de poarta de răsărit sau din faţă a zidului împrejmuitor al Templului (vezi Ezra 10,9; Neemia 3,26; 8,1.3).


5 și le-a zis: „Ascultați-mă, leviților! Acum, sfințiți-vă[[xr:1]], sfințiți Casa DOMNULUI, Dumnezeului părinților voștri, și scoateți afară din Sfântul Lăcaș ce este necurat!

Sfinţiţi-vă. Compară cu v. 15.34; cap.30,3.15.17. David punea nenorocirea care însoţise încercarea lui de a aduce chivotul la Ierusalim pe seama faptului că preoţii nu se sfinţiseră. A doua oară, când era pe punctul să încheiere mutarea, a cerut ca toţi preoţii şi leviţii care luau parte la ceremonie să se sfinţească (1Cronici 15,12-14).

Sfinţiţi casa. Lucrarea aceasta cuprindea în sine îndepărtarea murdăriei şi a gunoaielor ce se strânseseră în îndelungatul răstimp cât Templul nu fusese folosit (vezi v. 15.16). Ce este necurat. Pe de o parte doar praf şi murdărie, dar putea să fi vorba şi de obiecte idolatre (vezi 2 Regi 16,10-16).


6 Căci părinții noștri au fost necredincioși, au făcut ce este rău înaintea DOMNULUI, Dumnezeului nostru, și L-au părăsit. Și-au întors fața[[xr:1]] de la lăcașul DOMNULUI și i-au întors spatele.
7 Au[[xr:1]] închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele; nu I-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Lăcaș.
8 De aceea, mânia DOMNULUI a fost[[xr:1]] peste Iuda și peste Ierusalim și i-a făcut de groază, de spaimă și de batjocură[[xr:2]], cum vedeți cu ochii voștri.

Mânia. Compară cu cap. 24,18.

I-a făcut de groază. Lucrul acesta îl prezisese Moise (vezi Deuteronom 28,15.25.37).


9 Din această pricină, părinții[[xr:1]] noștri au căzut uciși de sabie, iar fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie.

Au căzut părinţii. Vezi cap. 28, 5.6.8.17.18.


10 De aceea am pe inimă să închei legământ[[xr:1]] cu DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi.

Legământ cu Domnul. O înţelegere că naţiunea urma de aici înainte să-I slujească lui Iehova. Asemenea legăminte au fost încheiate din timp în timp, după perioade de apostazie (2 Cronici 15,12; 34,31; 2 Regi 23,3; Neemia 10,28.29).


11 Acum, fiii mei, nu mai stați nepăsători, căci DOMNUL v-a ales[[xr:1]] ca să stați în slujbă înaintea Lui, ca să-I slujiți și să-I aduceți jertfe.”
12 Și leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, dintre fiii chehatiților; dintre fiii merariților: Chiș, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehalel-El; dintre gherșoniți: Ioah, fiul lui Zima, și Eden, fiul lui Ioah;

Leviţii s-au sculat. Vezi 1 Cronici 23,6 cu privire la tripla împărţire a leviţilor. Versetul acesta enumeră doi membri din fiecare dintre cele trei mari sub-seminţii levitice - Chehat, Merari şi Gherşon.


13 dintre fiii lui Elițafan: Șimri și Ieiel; dintre fiii lui Asaf: Zaharia și Matania;

Fiii lui Asaf. Exista şi o triplă împărţire a leviţilor cântăreţi (1 Cronici 25,1-6; 2 Cronici 5,12).


14 dintre fiii lui Heman: Iehiel și Șimei; dintre fiii lui Iedutun: Șemaia și Uziel.

Fiii lui Heman. Versetul acesta aminteşte doi leviţi din fiecare grupă de cântăreţi rămaşi -hemaniţii chehatiţi şi iedutuniţii merariţi. Aceştia, împreună cu perechile precedente, fac un total de şapte perechi sau 14 bărbaţi fruntaşi, din ceata levitică (vezi 1 Cronici 6,18-47).


15 I-au adunat pe frații lor, s-au[[xr:1]] sfințit și au venit să curățească[[xr:2]] și Casa DOMNULUI, după porunca regelui și după cuvintele DOMNULUI.

Au adunat pe fraţii lor. În calitate de căpetenii ale caselor lor, ei aveau autoritatea şi răspunderea de a împlini sarcina aceasta.


16 Preoții au intrat înăuntrul Casei DOMNULUI ca s-o curățească; au scos toate necurățiile pe care le-au găsit în Templul DOMNULUI și le-au pus în curtea Casei DOMNULUI, unde le-au adunat leviții ca să le scoată afară, în Valea Chedronului.

Înlăuntrul. Preoţii au intrat în Sfânta Sfintelor, precum şi în prima parte a Templului pentru a face lucrarea de curăţire. În spaţiile acestea, leviţii nu aveau voie să intre.

Pârâul Chedron. Acesta pare să fi fost folosit ca loc de aruncare a gunoaielor (vezi 1 Regi 15,13; 2 Regi 23,12; 2 Cronici 15,16; 30,14).


17 Au început curățirea în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii au intrat în pridvorul DOMNULUI și au curățit Casa DOMNULUI timp de opt zile; în a șaisprezecea zi a lunii întâi au isprăvit.

Opt zile. Se pare că primele opt zile au fost folosite pentru curăţarea exteriorului şi următoarele opt zile pentru curăţarea Templului însuşi. Astfel, la 16 Nisan, lucrarea de curăţare fusese încheiată. E clar că în acest scurt răstimp de numai 16 zile nu s-ar fi putut săvârşi reparaţii majore ale Templului. Este evident că nu era nevoie de astfel de reparaţii la data aceea, deoarece Templul însuşi nu fusese lăsat în paragină, ci doar se murdărise prin neglijenţă.


18 S-au dus apoi la regele Ezechia și au zis: „Am curățit toată Casa DOMNULUI, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui și masa pâinilor pentru înfățișare și toate vasele ei.

Altarul arderilor de tot. Ahaz îndepărtase altarul acesta din locul lui obişnuit şi-l profanase (2 Regi 16,14.15).

Masa pâinilor pentru punerea înainte. Aici este menţionată doar o singură masă (vezi 2 Cronici 4,8.19; cf. 1 Cronici 28,16; vezi la 1 Regi 7,48).


19 Toate uneltele pe[[xr:1]] care le pângărise regele Ahaz în timpul domniei lui, din pricina necredincioșiei lui, le-am pregătit și le-am sfințit; iată, sunt înaintea altarului DOMNULUI.”

Le pângărise. [Le azvârlise, KJV]. Compară cu 2 Cronici 28,24; 2 Regi 16,14.17.


20 Regele Ezechia s-a trezit dis-de-dimineață, a strâns căpeteniile cetății și s-a suit la Casa DOMNULUI.
21 Au adus șapte viței, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca jertfă-pentru-păcat[[xr:1]] pentru regat, pentru sanctuar și pentru Iuda. Regele le-a zis preoților, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul DOMNULUI.

Şapte viţei. Diferitele animale erau pe cât se pare atât pentru arderea de tot, cât şi pentru jertfa pentru păcat (vezi 2 Cronici 29,23.24; cf. Levitic 1,2.3).


22 Preoții au înjunghiat boii și au strâns sângele, pe care l-au stropit[[xr:1]] pe altar; au înjunghiat berbecii și au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii și au stropit sângele pe altar.
23 Apoi au adus țapii jertfei-pentru-păcat înaintea regelui și înaintea adunării, care și-au pus mâinile[[xr:1]] peste ei.

Şi-au pus mâinile. Compară cu Levitic 4,4.15.24.29.


24 Preoții i-au înjunghiat și au adus sângele lor ca jertfă-pentru-păcat pe altar, ca ispășire[[xr:1]] pentru tot Israelul, căci pentru tot Israelul poruncise regele să se aducă arderea-de-tot și jertfa-pentru-păcat.

Ca ispăşire. Compară cu Levitic 4,20.26.31.35.


25 I-a pus[[xr:1]] pe leviți în Casa DOMNULUI cu chimvale, lire și harfe, după porunca[[xr:2]] lui David, a lui Gad[[xr:3]], văzătorul regelui, și a profetului Natan, căci[[xr:4]] astfel era porunca DOMNULUI dată prin profeții Săi.

A pus pe Leviţi. El i-a aşezat pe leviţii cântăreţii în Templu, reînfiinţând vechiul serviciu de închinare coral înfiinţat de David (1 Cronici 25,1).

Lui Gad. Nu se spune nicăieri în altă parte că serviciul muzical al Templului a fost înfiinţat la îndemnul profeţilor Gad şi Natan, dar este interesant de ştiut că această importantă parte a serviciului Templului a fost instituită în acord cu voinţa divină, aşa cum era exprimată de solii profetici.


26 Leviții au luat loc cu instrumentele lui David[[xr:1]], și preoții, cu[[xr:2]] trâmbițele.

Instrumentele lui David. Compară cu 1 Cronici 23,5; Amos 6,5.

Cu trâmbiţele. Compară cu Numeri 10,8; 1 Cronici 15,24; 2 Cronici 5,12.


27 Ezechia a poruncit să se aducă arderea-de-tot pe altar și, în clipa când a început arderea-de-tot, a început[[xr:1]] și cântarea DOMNULUI, în sunetul trâmbițelor și al instrumentelor lui David, regele lui Israel.
28 Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea și a sunat din trâmbițe până s-a sfârșit arderea-de-tot.
29 Și, când au sfârșit de adus arderea-de-tot, regele[[xr:1]] și toți cei ce erau cu el au îngenuncheat și s-au închinat.
30 Apoi, regele Ezechia și căpeteniile le-au zis leviților să-L laude pe DOMNUL cu cuvintele lui David și ale lui Asaf, văzătorul. L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat și s-au închinat.

Proorocului Asaf. Numele lui Asaf apare în introducerea câtorva psalmi (Psalmi 50; 73-83).


31 Ezechia a luat atunci cuvântul și a zis: „Acum, după ce v-ați consacrat în slujba DOMNULUI, apropiați-vă, aduceți jertfele și ofrandele de mulțumire la Casa DOMNULUI!” Și adunarea a adus jertfe și ofrande[[xr:1]] de mulțumire, iar toți cei dornici au adus arderi-de-tot.

V-aţi sfinţit în slujba. Literar, "v-aţi umplut mâna," mâna probabil fiind simbolul slujbei.

Jertfele de mulţumire. La jertfele de laudă şi de mulţumire, cea mai mare parte a victimei aparţinea închinătorului şi era consumată de el, de familia lui şi de prietenii lui la o sărbătoare veselă de mulţumire (vezi Levitic 7,11-21). Arderile de tot erau pe deplin mistuite de focul de pe altar (Levitic 1,3-17).


32 Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a fost de șaptezeci de boi, o sută de berbeci și două sute de miei; toate acestea I-au fost aduse ca ardere-de-tot DOMNULUI.
33 Ca dar de bunăvoie au adus șase sute de boi și trei mii de oi.
34 Doar că preoții erau prea puțini și n-au putut să jupoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat frații[[xr:1]] lor, leviții, până s-a încheiat lucrarea și până s-au sfințit și ceilalți preoți, căci[[xr:2]] leviții au fost mai conștiincioși[[fn:a]] în sfințirea lor decât preoții.

Să despoaie. Ebr. pashat, "a dezbrăca"; folosit cu privire la un animal, "a jupui".

S-au sfinţit mai degrabă. E posibil că preoţii ca grupă erau mai mult implicaţi decât leviţii în imoralităţile introduse în cursul domniei lui Ahaz.


35 Au fost foarte multe arderi-de-tot, cu grăsimile[[xr:1]] jertfelor-de-pace și cu jertfele[[xr:2]] de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost așezată din nou slujba Casei DOMNULUI.

Foarte multe. Un alt motiv pentru care preoţii nu puteau să despoaie toate arderile de tot. Fără îndoială că erau ocupaţi şi cu multe alte activităţi ale lor, ca de pildă arderea grăsimilor jertfelor de mulţumire (vezi Levitic 3, 3-5) şi jertfele de băutură pentru arderile de tot (Numeri 15,3-5).


36 Ezechia și tot poporul s-au bucurat de ceea ce făcuse Dumnezeu cu poporul, căci lucrul s-a făcut pe neașteptate.

S-au bucurat. David şi poporul s-au bucurat foarte mult de darurile aduse pentru construirea Templului (1 Cronici 29,9), iar oamenii s-a înapoiat la casele lor "veseli şi cu inima mulţumită" după sfinţirea Templului (1 Regi 8,66). "Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat" când s-au adus darurile pentru refacerea Templului pe timpul lui Ioas (2 Cronici 24,10). Nu există bucurie mai adâncă şi mai sfântă ca cea care vine dintr-o participare împreună cu Dumnezeu în serviciul Său.

Făcuse pe popor cu voie bună. Ei s-au bucurat de ceea ce făcuse Dumnezeu pentru popor pregătindu-le inima pentru participarea la închinare cu prilejul acela şi pentru reînfiinţarea slujbelor Templului, care pentru un număr de ani fuseseră întrerupte.

S-a făcut pe neaşteptate. Ezechia ocupase doar de curând scaunul de domnie, şi fusese puţin timp la îndemână pentru schimbarea stării de apostazie a lui Ahaz într-una de loialitate faţă de Iehova. Mâna lui Dumnezeu era observată în schimbarea bruscă de la nepăsare şi ostilitate la voioasa participare la închinarea lui Dumnezeu. Acesta era un motiv adevărat de bucurie mare. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-36 PK 331-335

1-4 �

PK 331

5 �

�

PK 332

6 �

�

PK 331

7 �

�

PK 332

8 �

�

PK 328

10.11.15 �

PK 332

16-19.24.29 �

PK 333

30 �

�

ML 238

36 �

�

PK 333