1 Iată[[xr:1]] cine au fost cei care au venit la David, la Țiclag[[xr:2]], pe când acesta era proscris de către Saul, fiul lui Chiș. Ei au fost numărați printre vitejii care îl susțineau în război.

Cei ce s-au dus. Informaţiile din capitolul acesta nu se regăsesc nicăieri în Scriptură. Versetele 1-22 conţin o evidenţă a războinicilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta fugea de Saul, iar v. 23-40 prezintă o listă cu numărul celor care, din diferite seminţii fiind, l-au încoronat pe David ca rege la Hebron.

Ţiclag. O cetate în sud-vestul lui Iuda (vezi la 1 Samuel 27,6). Pe vremea lui Saul era ocupată de filisteni. Când David a fugit la filisteni, Achiş, regele Gatului, i-a dat Ţiclagul ca loc de reşedinţă (1 Samuel 27,2-7).


2 Erau dintre rudele lui Saul, din Beniamin, atât dreptaci,[[xr:1]] cât și stângaci, prăștiași care aruncau pietre, și arcași care aruncau săgeți.

Mâna stângă. Beniamiţii erau renumiţi prin faptul că foloseau mâna stângă la aruncarea pietrei (Judecători 20,16).


3 Ahiezer, căpetenia lor, și Ioas, fii ai lui Șemaa din Ghibea; Ieziel și Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca și Iehu din Anatot;
4 Ișmaia din Gabaon, viteaz între cei treizeci și căpetenie peste treizeci; Ieremia și Iahaziel;[[fn:a]] Iohanan și Iozabad din Ghedera;
5 Eluzai și Ierimot; Bealia, Șemaria și Șefatia din clanul lui Harif;
6 Elcana și Ișia, Azarel, Ioezer și Iașobam, din neamul lui Core;
7 Ioela și Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor.
8 Dintre gadiți, niște viteji au trecut de partea lui David, în cetățuia din pustiu, bărbați deprinși la luptă în război, înarmați cu scut și cu suliță, cu fețe neînfricate, ca de lei, și iuți ca gazelele[[xr:1]] pe munți.

Dintre Gadiţi. Versetele 8-15 prezintă lista gadiţilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta îşi ducea viaţa în pustie. Cetăţuia. Amplasarea exactă a acestei cetăţui nu este cunoscută. Este posibil să se refere la Adulam (cap. 11,15.16). Iuţi ca nişte căprioare. Compară cu 2 Samuel 2,18.


9 Ezer era primul; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea;
10 Mișmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea;
11 Atai, al șaselea; Eliel, al șaptelea;
12 Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea;
13 Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea.
14 Aceștia erau dintre urmașii lui Gad, căpitanii oștirii; cel mai mic făcea cât o sută și cel mai mare, cât o mie.

Căpetenii ale oştirii. Adică ofiţeri din armată.

Cu o sută. Versetul poate fi tradus literal "unul la o sută cel mic, şi cel mare la o mie". Din traducerea literală unii deduc că printre aceşti eroi cel mai mic era mai tare ca o sută şi cel mai mare era egal cu o mie. Totuşi, contextul pare să favorizeze ideea că cifrele reprezintă numai numărul oamenilor aflaţi sub conducerea ofiţerilor respectivi.


15 Ei au trecut Iordanul în luna întâi, când râul ieșea[[xr:1]] din matcă pe tot cursul lui, și i-au pus pe fugă pe toți locuitorii din văi, la răsărit și la apus.

Luna întâi. Nisan (sau Abib), luna întâi a anului religios, este aproximativ sfârşitul lumii martie şi sfârşitul lunii aprilie. Luna aceasta venea la sfârşitul sezonului ploios (vezi vol. II, p. 108, 110). Vitejii aceştia nu au aşteptat să vină vara, când debitul Iordanului scădea, ca abia atunci să pornească în acţiune, ci au trecut râul în sezonul cel mai dificil şi cel mai primejdios, când acesta avea debitul cel mai mare.


16 Unii dintre fiii lui Beniamin și ai lui Iuda s-au dus la David în cetățuie.

Beniamin şi ai lui Iuda. Versetele 16-18 menţionează o altă grupă care s-a alăturat lui David.


17 David le-a ieșit înainte și le-a vorbit astfel: „Dacă veniți la mine cu gânduri pașnice, ca să mă ajutați, voi avea aceeași inimă față de voi; dar, dacă mă veți trăda vrăjmașilor mei, deși nu sunt vinovat de vreo silnicie, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!”

Cu gânduri bune. [Paşnic, KJV]. David era suspicios cu privire la intenţiile acestor beniamiţi, care aparţineau seminţiei lui Saul. Se temea de trădare şi dorea să se asigure că nu va cădea victimă unui complot.


18 Atunci Duhul[[xr:1]] a venit peste[[fn:a]] Amasai[[xr:2]], căpetenia celor treizeci[[fn:b]], care a zis: „Suntem cu tine, Davide! Cu tine, fiul lui Ișai! Pace, pace ție și pace oricui te ajută! Da, Dumnezeul tău te ajută!” David i-a primit și i-a pus căpitani de trupe.

Amasai. Chiar dacă Amasai era un războinic aspru, el putea să fie impresionat de Duhul lui Dumnezeu. Astfel impresionat, el şi-a exprimat profunda loialitate faţă de David şi încrederea că Dumnezeu era cu David ca să-l ajute şi să-l binecuvânteze.


19 Unii din Manase au trecut de partea lui David, pe când[[xr:1]] acesta pornise la luptă de partea filistenilor, împotriva lui Saul. (Dar nu i-au ajutat pe filisteni , fiindcă domnii filistenilor s-au sfătuit să-l trimită înapoi pe David, zicând: „Va trece de partea[[xr:2]] stăpânului său, Saul, cu prețul capetelor noastre.”).

Nişte oameni din Manase. Aceasta a avut loc cu prilejul ultimei bătălii a lui Saul (1 Samuel 29,1-11), când David l-a însoţit pe filisteni la bătălie, dar a fost trimis acasă înainte de declanşarea ostilităţilor.


20 Când David se ducea la Țiclag, au trecut de partea lui, din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu și Țiltai, căpetenii ale miilor lui Manase.

Căpetenia miilor. Ei nu erau soldaţi de rând, ci şefi importanţi şi influenţi ai manasiţilor.


21 Ei l-au susținut pe David în fruntea trupelor[[xr:1]], fiindcă toți erau războinici viteji și au ajuns comandanți de oaste.

Cetei. Probabil aici e vorba de ceata năvălitorilor amaleciţi, care jefuiseră Ţiclagul (vezi la 1 Samuel 30,1).


22 În fiecare zi veneau la David noi susținători, până ce tabăra a devenit mare, ca tabăra lui Dumnezeu.

Din zi în zi. După înfrângerea şi moartea lui Saul, tot mai mulţi oameni l-au ales pe David ca lider al lor.

Ca o tabără a lui Dumnezeu. O figură de stil care exprimă un număr mare. Numărul real dat în v. 23-40 e relativ mic în comparaţie cu forţa totală a naţiunii, dar afirmaţia este cu totul justificată prin contrastul dintre grupa aceasta şi mâna de proscrişi nefericiţi (1 Samuel 22,1.2) care l-au urmat pe David la începutul exilului lui.


23 Iată numărul oamenilor înarmați pentru război care s-au dus[[xr:1]] la David, la Hebron, ca să treacă[[xr:2]] asupra sa domnia lui Saul, după[[xr:3]] făgăduința DOMNULUI:
24 fiii lui Iuda care purtau scut și suliță, șase mii opt sute;

Iuda. Lista războinicilor lui David începe cu Iuda, seminţia lui David şi seminţia principală a regatului lui David.


25 dintre fiii lui Simeon, viteji de război, șapte mii o sută;

Simeon. Simeon era o seminţie din sud strâns legată de Iuda (vezi la Iosua 19,1).


26 dintre fiii lui Levi, patru mii șase sute;
27 Iehoiada, mai-marele casei lui Aaron, cu trei mii șapte sute,

Aaroniţilor. Aaron era neamul principal al lui Levi.


28 și Țadoc[[xr:1]], un tânăr războinic și viteaz, cu casa lui părintească, douăzeci și doi de căpitani;

Ţadoc. Dacă, aşa cum cred mulţi comentatori, acesta a fost acel Ţadoc care s-a numărat printre marii preoţi de pe vremea lui David (2 Samuel 8,17; 1 Regi 2,35; 4,4), ajutorul dat de el pe vremea aceasta ar putea explica faptul că a fost făcut mare preot împreună cu Abiatar, care fusese înainte cu David (1 Samuel 22,20-23).


29 dintre fiii lui Beniamin, rude ale lui Saul, trei mii; fiindcă până atunci cea mai mare[[xr:1]] parte dintre ei rămăseseră de partea casei lui Saul;

Fraţii lui Saul. [Rude de ale lui Saul, KJV]. Beniamin, seminţia lui Saul, a furnizat cel mai mic contingent dintre toate seminţiile, lucru care era numai natural.


30 dintre fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute de viteji, oameni cu nume mari în casele lor părintești;

Efraim. Acesta este cel mai mare număr de războinici furnizat de oricare dintre seminţiile pomenite până aici - de peste trei ori mai mare decât numărul furnizat de însăşi seminţia lui David, Iuda.


31 din jumătatea seminției lui Manase de dincoace de Iordan, optsprezece mii, care fuseseră pomeniți pe nume să vină și să-l pună rege pe David;

Numiţi pe nume. Adică ei aveau numele scrise pe o listă. Pentru alte exemple de folosire a acestei expresii, vezi Numeri 1,17; 1 Cronici 16,41.


32 dintre fiii lui Isahar, care se pricepeau[[xr:1]] la înțelegerea vremurilor, știind ce are de făcut Israel, două sute de căpitani și toți confrații care erau sub ascultarea lor;

Înţelegerea vremurilor. Bărbaţii aceştia din Isahar aveau înţelepciunea să pătrundă sensul evenimentelor curente şi erau în stare să dea sfaturi înţelepte (vezi Estera 1,13). Este clar că au văzut că David era omul timpului şi că era înţelept ca Israel să-l accepte.


33 din Zabulon, cincizeci de mii în stare să meargă la oaste, pregătiți de luptă cu toate armele de război și gata să-și susțină regele, cu o inimă neîmpărțită;

În stare să meargă la oştire. [Care puteau să ţină rândul, KJV]. Ebr. la'ador, de la verbul adar, care ar putea să însemne "să stabilească o ordine de bătaie" sau "să adune". LXX redă expresia "să ajute pe David", exprimând 'azar în loc de 'adar. 'Adar apare numai aici şi în vers. 38, din care cauză e imposibil să fim siguri de semnificaţia lui exactă. În v. 38 e folosit în legătură cu ma'arakah, care înseamnă "şir", "rând", "linie de bătaie", iar combinaţia dintre cele două cuvinte poate să însemne "aranjaţi în linie de bătaie".


34 din Neftali, o mie de căpitani și treizeci și șapte de mii de luptători înarmați cu scuturi și sulițe;
35 dintre daniți, douăzeci și opt de mii șase sute, înarmați de război;
36 din Așer, patruzeci de mii, în stare să meargă la oaste și gata de luptă;
37 de dincolo de Iordan, dintre rubeniți, dintre gadiți și din jumătatea seminției lui Manase, o sută douăzeci de mii, cu toate armele de luptă.

O sută douăzeci de mii. Acest total mare pentru cele două seminţii şi jumătate de la răsărit de Iordan e într-adevăr remarcabil. Faptul că David avea atât de mulţi oameni în armata sa din seminţiile răsăritene şi numai 6.800 de oameni din propria sa seminţie, a lui Iuda, ar putea fi explicat prin observaţia că David era deja rege peste Iuda şi că cei 6.800 reprezentau probabil numai pe aceia care fuseseră neloiali până aici.


38 Toți aceștia, bărbați de război, gata oricând să se alinieze de luptă, au venit la Hebron cu toată inima, ca să-l pună pe David rege peste tot Israelul. (Dar și ceilalți din Israel aveau același gând: să-l facă rege pe David).

Gata de luptă. Vezi la vers. 33.

Cu inima neprefăcută. Poporul, în totalitate, era animat de dorinţa ca David să fie rege.


39 Au stat acolo trei zile cu David, mâncând și bând, căci frații lor le pregătiseră de mâncare.

Mâncând şi bând. Acesta a fost ospăţul de încoronare. Compară cu un ospăţ asemănător pentru Adonia (1 Regi 1,9.19.25).


40 Și cei ce locuiau lângă ei, până la Isahar, Zabulon și Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catâri și pe vite: aluaturi, turte de smochine și de stafide, vin, untdelemn, boi și oi din belșug, fiindcă era bucurie în Israel.

La Isahar. Cele trei seminţii amintite erau printre cele mai îndepărtate triburi. Ideea este că tot Israelul, de la seminţiile cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate, s-a unit în strângerea de provizii pentru marea adunare de la încoronarea lui David.

COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE

1 �

PP 673