1 Filistenii[[xr:1]] s-au luptat cu Israel, și bărbații lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor și au căzut uciși pe muntele Ghilboa.

Filistenii. Versetele 1-12 sunt o paralelă a celor din 1 Samuel 31,1-13. Cele două rapoarte sunt aproape identice, dar apar şi unele deosebiri.


2 Filistenii i-au urmărit pe Saul și pe fiii lui și i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab și pe Malchi-Șua, fiii lui Saul.
3 Lupta s-a întețit în jurul lui Saul; arcașii l-au găsit și l-au rănit greu.
4 Atunci Saul i-a zis celui ce-i purta armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă, ca nu cumva acești necircumciși să vină și să-și bată joc de mine!” Cel ce-i purta armele n-a vrut, căci îi era foarte teamă, așa că Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.
5 Când cel ce-i purta armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat și el în sabie și a murit.
6 Astfel au murit Saul și cei trei fii ai lui; toată casa lui a murit odată cu el.

Toată casa lui a pierit. Declaraţia aceasta nu urmăreşte să sugereze că n-au fost supravieţuitori în casa lui Saul, deoarece Işboşet a supravieţuit (2 Samuel 2,8). Ea pare mai degrabă să arate caracterul radical al prăbuşirii. Familia lui Saul urma să nu mai aibă acces la putere.


7 Toți israeliții care locuiau în vale, văzând că Saul și fiii lui fugiseră și că erau morți, și-au părăsit cetățile și au rupt-o la fugă, iar filistenii au venit și s-au așezat în ele.

În vale. Adică valea lui Izreel (vezi la 1 Samuel 29,1).


8 A doua zi, când au venit filistenii să-i dezbrace pe cei uciși, i-au găsit pe Saul și pe fiii lui căzuți pe muntele Ghilboa.
9 L-au dezbrăcat și i-au luat capul și armele. Apoi au trimis să se dea de veste prin toată țara filistenilor, în fața idolilor lor și a poporului.
10 Au pus[[xr:1]] armele lui Saul în casa zeului lor și i-au atârnat căpățâna în templul lui Dagon.

Casa dumnezeului lor. "Casa Astarteelor" (1 Samuel 31,10). Astarteea era varianta canaanită a zeiţei mesopotamiene Iştar. Ea era zeiţa iubirii sexuale şi a războiului (vezi la Judecători 2,13).

I-au atârnat ţeasta capului. Detaliul acesta nu este menţionat în cartea lui Samuel, care, pe de altă parte, vorbeşte despre atârnarea trupului lui Saul pe zidul Bet-Şanului (1 Samuel 31,10), un amănunt pe care cronicarul nu-l raportează aici.

Dagon. Zeul naţional al filistenilor (vezi la 1 Samuel 5,2).


11 Când au auzit cei din Iabesul Galaadului tot ce-i făcuseră filistenii lui Saul,
12 toți vitejii s-au ridicat, au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor lui și le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele sub stejarul din Iabes, și au ținut post șapte zile.
13 Saul a murit pentru că a fost necredincios față de DOMNUL, pentru că nu a păzit cuvântul[[xr:1]] DOMNULUI. Ba mai mult, a întrebat și duhul unui mort, ca să-i ceară sfatul.

A murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege. Declaraţia aceasta nu se regăseşte în Samuel. Aceasta este o caracteristică a scriitorului Cronicilor, care îndreaptă mereu atenţia asupra efectelor teribile ale călcării legii şi asupra binecuvântărilor neprihănirii.

Nu l-a păzit. Marele păcat al lui Saul a fost neascultarea de poruncile Domnului (vezi la 1 Samuel 13,13). Celor ce cheamă morţii. Neascultând de Domnul, Saul s-a îndreptat spre un medium pentru a cere călăuzire şi sfat de la demoni (vezi la 1 Samuel 28,7-20).


14 Nu L-a căutat pe DOMNUL, așa că Dumnezeu l-a omorât, iar împărăția i-a dat-o[[xr:1]] lui David, fiul lui Ișai.

N-a întrebat pe Domnul. Înainte de a o întreba pe vrăjitoarea din Endor, Saul a încercat să obţină un răspuns de la Dumnezeu, dar nu l-a primit (1 Samuel 28,6). Domnul a refuzat să-l asculte pe Saul. Dacă Saul s-ar fi pocăit cu adevărat, venind la Domnul în smerenie şi căinţă, Dumnezeu l-ar fi ascultat. Faptul că a apelat la un medium, care îl reprezenta pe cel rău, arată în mod clar profunzimea decăderii lui Saul (vezi la 1 Samuel 28,6.7).

Lui David. Prin cuvintele acestea se face trecerea de la istoria timpurie a poporului lui Dumnezeu la perioada regelui David. Casa lui David va fi de acum înainte subiectul Cronicilor.