1 Urmașii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel. (Într-adevăr, el a fost întâiul[[xr:1]] născut, dar, pentru că a spurcat[[xr:2]] patul tatălui său, dreptul[[xr:3]] lui de întâi născut le-a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel, iar lui Ruben nu i-a fost dată cinstea de întâi născut.

Fiii lui Ruben. Capitolul se ocupă de seminţiile triburile care s-au aşezat la est de Iordan: Ruben, Gad şi jumătate din Manase. Versetele 3 la 10 redau genealogia lui Ruben. Ruben era fiul întâi născut al Leii, care era şi mama lui Iuda şi a lui Simeon (Genesa 35,23), ale căror genealogii au fost redate deja.

Fiilor lui Iosif. Ca fiul cel mai mare al lui Iacov, Ruben ar fi fost îndreptăţit să primească drepturile de întâi născut. Moştenirea unei părţi îndoite (Deuteronom 21,15-17), pe care Ruben o pierduse prin păcatul său (Genesa 35,22; 49,4), a fost acordată fiilor lui Iosif (Genesa 48,21.22).

Întâi născut. Ca întâi născut, Ruben ar fi trebuit să apară primul pe lista genealogică. Dar locul lui a fost ocupat de Iuda.


2 Iuda[[xr:1]] a ajuns puternic[[xr:2]] printre frații săi și din el a ieșit conducătorul poporului, dar dreptul de întâi născut este al lui Iosif).

Iuda a fost în adevăr puternic. Vezi la Genesa 49,8-12 în ce priveşte binecuvântările speciale rostite asupra lui Iuda. Cu toate că Iosif a primit o parte îndoită, binecuvântările cele mai importante în rândul fiilor lui Iacov au mers la Iuda.

Domnitor. Aceasta se referă la linia regală a lui David (vezi 1 Samuel 13,14; Mica 5,2).


3 Fiii lui Ruben[[xr:1]], întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Hețron și Carmi.

Enoh. Numele acestea sunt prezentate în lista din Genesa 46,9; Exod 6,14; Numeri 26,5-7. Nume precum Heţron şi Carmi sunt de asemenea importante în rândul urmaşilor lui Iuda (1 Cronici 2,7.9; 4,1).


4 Fiii lui Ioel: Șemaia, fiul său; Gog, fiul său; Șimei, fiul său;

Fiii lui Ioel. Descendenţa lui Ioel este urmărită în v. 4-6 până în vremea lui Tiglat-Pilneser (745-727 î.Hr.). Întrucât sunt date numai opt generaţii, trebuie să existe importante goluri în această linie genealogică.


5 Mica, fiul său; Reaia, fiul său; Baal, fiul său;
6 Beera, fiul său, pe care i-a dus în exil Tiglat-Pileser[[fn:a]], împăratul Asiriei; el era conducătorul rubeniților.

Tiglat-Pilneser. Ţiglat-Pileser III, care a pornit împotriva lui Israel pe vremea lui Pecah (2 Regi 15,29).


7 Frații lui Beera, după familiile lor, așa cum[[xr:1]] sunt înscriși în genealogii după neamurile lor: cel dintâi, Ieiel; Zaharia;
8 Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Șema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer[[xr:1]] și până la Nebo și până la Baal-Meon;

Aroer. O cetate pe malul de nord al râului Arnon (vezi la Numeri 32,34).

Nebo. O aşezare la est de extremitatea nordică a Mării Moarte (Numeri 32,38; Deuteronom 34,1).

Baal-Meon. O cetate la aproximativ 6,4 km sud de Muntele Nebo. Cele trei cetăţi precedente sunt menţionate de Meşa pe vestita Piatră Moabită (vezi vol. II, p. 864, 865).


9 la răsărit, locuia până la intrarea pustiului, de la râul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în țara[[xr:1]] Galaadului.

Pustiei. Pe măsură ce au crescut ca număr, rubeniţii au continuat să se extindă spre est, către marea pustie dintre Transiordania şi Eufrat.


10 Pe vremea lui Saul, aceștia au făcut război cu agareniții[[fn:a]], care au căzut în mâinile lor; și rubeniții au locuit în corturile lor, în toată partea de răsărit a Galaadului.

Pe vremea lui Saul. Vezi v. 18-22.

Hagaiareniţii. Un popor arameic, amintit sub numele de Hagaiarânu în inscripţiile asiriene ale lui Sanherib ca trăind în Siria. Învecinarea lor cu Moabul ar putea să fie sugerată în Psalmi 83,6.


11 Urmașii lui Gad locuiau lângă rubeniți , în țara Bașanului[[xr:1]], până la Salca:

Fiii lui Gad. Versetele 11-17 îi prezintă pe urmaşii lui Gad, fiul Zilpei, slujnica Leii (Genesa 35,26).

În faţa lor. Adică învecinaţi cu rubeniţii, la est de Iordan. Compară cu Iosua 13,24-28.

Basanului. Vechiul teritoriu al lui Og (Numeri 21,33-3 5; Deuteronom 3,1-12). "Tot Basanul" fusese dat la început lui Manase (Deuteronom 3,13; Iosua 13,30), Gad primind teritoriul lui Galaad (Iosua 13,24.25). Basanul era la sud de Galaad (vezi v. 16), dar târgurile lui Iair sunt menţionate ca aparţinând ambelor regiuni (vezi Iosua 13,30.31; Judecători 10,3.4; Deuteronom 3,14).


12 Ioel, cel dintâi, Șafam, al doilea, apoi Ianai și Șafat, în Bașan.
13 Frații lor, după casele părinților lor: Micael, Meșulam, Șeba, Iorai, Iacan, Zia și Eber – șapte.

Eber, şapte. Şi Genesa 46,16 prezintă lista celor şapte fii ai lui Gad, dar numele nu sunt aceleaşi ca cele redate aici. Acestea ar putea să fie numele căpeteniilor familiilor de pe vremea aşezării în Transiordania.


14 Aceștia sunt fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieșișai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz.

Fiii lui Abihail. Familiile amintite în v. 13 erau fii ai lui Abihail. Descendenţa lui Abihail este apoi urmărită înapoi până la Buz. Numele Buz apare în Genesa 22,21 ca fiu al lui Nahor, iar buziţii apar în Iov 32,2 cu referire la neamul lui Elihu.


15 Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era capul casei lor părintești.
16 Ei s-au așezat în Galaad, în Bașan, în cetățile acelor ținuturi și în toate împrejurimile Șaronului[[fn:a]], până la marginile lor.
17 Toți au fost înscriși în genealogii pe vremea lui Iotam[[xr:1]], regele lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam[[xr:2]], regele lui Israel.

Iota. Rege al lui Iuda aproximativ între 750 şi 731 î.Hr.

Ieroboam. Rege al lui Israel aproximativ între 793 la 753 î.Hr. Ieroboam a fost singurul domnitor care a refăcut teritoriul lui Israel "de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei" (2 Regi 14,25). Expresia "scrişi în spiţele de neamuri" sugerează că el a făcut probabil un recensământ al seminţiilor de la est de Iordan. În perioada confuză de după Ieroboam, s-ar putea ca Iotam să fi pus mâna pe teritoriul lui Israel de dincolo de Iordan, deoarece el "a fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit" (2 Cronici 27,5).


18 Fiii lui Ruben, gadiții și jumătate din seminția lui Manase aveau oameni viteji, care purtau scut și sabie, trăgeau cu arcul și erau deprinși cu războiul, în număr de patruzeci și patru de mii șapte sute șaizeci în stare să meargă la oaste.

Oameni viteji. Cifra exactă de 44.760 este evident întemeiată pe un recensământ oficial. Imediat după exod (Numeri 1,21.25.35), Ruben avea 46.500 de soldaţi, Gad, 45.650 şi Manase, 32.200, iar pe vremea lui Iosua numărul oamenilor de război din aceste seminţii era de 43.730, 40.500 şi, respectiv, 52.700 (Numeri 26,7.18.34).


19 Ei au făcut război cu agareniții: cu Ietur[[xr:1]], cu Nafiș și cu Nodab,

Hagareniţii. Vezi la v. 10.


20 și au[[xr:1]] primit ajutor împotriva agareniților. Aceștia au fost dați în mâinile lor împreună cu aliații lor, căci în timpul luptei strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, fiindcă se încrezuseră[[xr:2]] în El.
21 Le-au luat dușmanilor turmele – cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari –, precum și o sută de mii de oameni;
22 într-adevăr, mulți au căzut răpuși, pentru că lupta aceea venea de la Dumnezeu. Și gadiții s-au așezat în locul lor până în vremea exilului[[xr:1]].

Până în vremea când au fost luaţi în robie. Hagareniţii au fost complet deposedaţi de teritoriile lor, iar israeliţii au deţinut ţara până când au fost luaţi robi, pe vremea lui Tiglat-Pileser (vezi v. 6.26).


23 Urmașii jumătății seminției lui Manase s-au așezat în țară, de la Bașan până la Baal-Hermon și Senir. Ei au ajuns foarte numeroși în munții Hermonului.
24 Iată care erau capii caselor lor părintești: Efer, Iși, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia și Iahdiel, oameni viteji, oameni vestiți, capii caselor lor părintești.

Căpeteniile caselor. Nu se cunoaşte nimic cu privire la aceşti eroi sau "oameni vestiţi".


25 Dar I-au fost necredincioși Dumnezeului părinților lor și s-au dedat la desfrâu[[xr:1]] cu zeii popoarelor țării, pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor.

Au păcătuit. Cronicarul arată în mod constant rezultatele triste ale păcatului, nădăjduind ca în felul acesta să-l facă pe Israel să-şi dea seama de primejdiile păcatului şi de binecuvântările aduse de ascultare.


26 Dumnezeul lui Israel a stârnit duhul lui Pul[[xr:1]], împăratul Asiriei (adică duhul lui[[xr:2]] Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei), care i-a dus în exil pe rubeniți, pe gadiți și o jumătate din seminția lui Manase; i-a dus[[xr:3]] la Halah, la Habor, la Hara și la râul Gozan, unde au rămas până astăzi.

Pul. Documente contemporane din Babilon pune semnul egal între Pulu sau Pul şi numele babilonian al lui Ţiglat-Pileser. În canonul lui Ptolemeu, Ţiglat-Pileser poartă numele de Poros, o modificare grecească a babilonianului Pulu şi biblicului Pul (vezi vol. II, p. 61, 156, 157, 159). Forma singulară a verbului ebraic tradus aici prin "şi i-a dus" sugerează că este vorba de un singur împărat şi nu de doi. E posibil să traducem cuvântul ebraic pentru "şi" prin "anume". Aceasta permite redarea: "Dumnezeul lui Israel a aţâţat Duhul lui Pul împăratul Asiriei, anume duhul lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi el i-a dus acolo". Tradus astfel, textul acesta susţine ceea ce se consideră o dovadă convingătoare din documente antice că domnitorul asirian Ţiglat-Pileser era unul şi acelaşi cu Pul.

Rubeniţii. Cucerirea şi deportarea celor 10 seminţii nordice au fost realizate în faze succesive. Aici este descrisă deportarea seminţiilor transiordaniene de către Tiglat-Pileser. Acelaşi împărat asirian a invadat şi teritoriul seminţiilor din nord şi a dus în captivitate populaţia lui (2 Regi 15,29). Atunci când Salmanasar a dat asaltul final asupra Samariei (2 Regi 18,9), a supravieţuit doar o rămăşiţă slabă (vezi la 2 Cronici 30,6).

La Halah, la Habor. Aceleaşi locuri sunt menţionate în 2 Regi 17,6 ca localităţi unde au fost duşi israeliţii după cucerirea Samariei în 722 î.Hr. Se consideră că Habor este un alt nume pentru râul Khabur, care se varsă în Eufrat. Valea Khabur a fost reşedinţa temporară a lui Avraam în drumul lui către Canaan (vezi la Genesa 11,31).

Gozan. O cetate a Mesopotamiei numită de către asirieni Guzanu. Se află pe cursul superior al râului Khabur, aproximativ la mijlocul distanţei dintre Ninive şi Haran şi este cunoscut astăzi ca Tell Halâf.

COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE

26 PK 287