Cangurii. De James Dietrich
Ți-ai dat seama a cui este casa din imaginea de săptămâna trecută? Acela este un marsupiu – ceva ca un fel de buzunar pe care mama-cangur îl are pe burtă și acesta este casa bebelușului ei. Animalele cu marsupiu ca acesta se cheamă „marsupiale”. Cangurii sunt marsupiale la fel ca oposumii și koala, de exemplu.
De ce are puiul de cangur nevoie de un asemenea buzunar special? Mama ta nu avea un asemenea marsupiu pentru tine când te-ai născut și nici alte animale nu au, cum ar fi oile, căprioarele și leii. Motivul pentru care puii de cangur și ai altor animale marsupiale au nevoie de un asemenea buzunar este că aceștia sunt foarte mici atunci când se nasc. Când se naște, un pui de cangur este cam de mărimea unui bob de strugure. Deci cu mult, mult mai mic de cum erai tu când te-ai născut. Așa că el are nevoie de un loc sigur în care să poată crește.
Mama și tatăl-cangur pot fi foarte înalți, cât un om mare, iar cu picioarele lor lungi pot alerga pe câmp mult mai repede decât tine. Dar puii de cangur sunt neajutorați atunci când se nasc. Nu au blană, iar labele încă nu le-au crescut și nici nu văd. Ei au de crescut foarte mult, nu-i așa? Dar cu labele din față reușesc să se răsucească în marsupiul mamei lor. Acolo, mamele îi hrănesc cu lapte în timp ce ei cresc continuu.
Puii de cangur nu părăsesc marsupiul mamei în primele șase luni de viață. După aceea, ei încep să iasă puțin câte puțin și petrec din ce în ce mai mult timp afară din marsupiu. Nu e greu să-ți imaginezi un bebeluș cangur furișându-se afară sau sărind din buzunarul mamei, dar cum crezi că intră înapoi? De intrat, intră cu capul înainte și apoi se întoarce cu capul în față.
S-a gândit Dumnezeu la un loc special în care să crească puii de cangur? Da, sigur că da. S-a gândit Dumnezeu la un loc special și pentru tine să poți crește? Da, S-a gândit. Ca și puiul de cangur, și tu ai avut nevoie de multă îngrijire ca să crești mare. Ești recunoscător pentru tati și mami, care îți poartă de grijă și te ajută să înveți ce este bine?