Un vizitator noaptea

Text de memorat

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele apostolilor 5:29)

Zi de zi, ucenicii lucrau cu credincioșie în Ierusalim. Isus le-a spus să predice mai întâi în acest oraș. Oamenii de acolo L-au omorât pe Isus pe cruce, dar Dumnezeu dorea ca ei să aibă primii șansa să regrete ce făcuseră și să-L accepte pe Isus ca Salvator.

Duhul Sfânt le-a dat ucenicilor înțelepciune și putere să predice. Chiar dacă erau doar niște pescari umili și nu fuseseră niciodată la școală, ei vorbeau atât de bine încât mulțimile doreau să-i asculte. Datorită cuvintelor ucenicilor, în fiecare zi din ce în ce mai mulți oameni credeau în Isus.

Isus le-a dat ucenicilor și putere să facă minuni. Ei vindecau și făceau multe alte lucruri uimitoare. Când au auzit că ucenicii pot să vindece, oamenii își aduceau prietenii și rudele bolnave și îi așezau pe paturi de-a lungul drumului. De ce făceau oamenii acest lucru? Faptele apostolilor 5:15,16 

Mulțimile se adunau în jurul celor vindecați și eliberați de sub puterea lui Satana. Oamenii cântau și Îl lăudau pe Isus. Curând, tot Ierusalimul părea că Îi aduce laudă lui Isus. Conducătorii de la Ierusalim au văzut că Isus Se află în centrul atenției mai mult decât ei. Au devenit mânioși și invidioși. Ei nu mai voiau ca ucenicii să le spună oamenilor că Isus este viu. Dar ce puteau să facă?

În mod deosebit saducheii erau supărați că ucenicii continuau să spună că Isus a înviat. Saducheii credeau că, după ce mor, oamenii nu vor mai învia niciodată. Nu credeau că există cer sau îngeri sau ziua judecății.

Așa că saducheii nu mai doreau ca ucenicii să predice despre Isus. Ei știau că, dacă ucenicii vor continua să vorbească despre Isus și să facă minuni în Numele Lui, toată lumea va crede în înviere. Și apoi nimeni nu-i va mai asculta pe ei.

Preoții și fariseii erau și ei supărați pe ucenici. Apostolii le spuneau oamenilor că Isus a adus o jertfă desăvârșită pentru păcat. Dacă oamenii credeau acest lucru, ei nu mai veneau la templu să aducă animale de jertfă. Așa că saducheii, fariseii și preoții s-au gândit să colaboreze și să-i oprească pe ucenici din predicarea lor despre Isus. Într-o zi, conducătorii i-au arestat din nou pe Petru și pe Ioan. Unde i-au dus? Faptele apostolilor 5:17,18

Iată că Petru și Ioan se aflau din nou în închisoare, dar nu erau nici triști, nici nu le era frică. Duhul lui Dumnezeu îi ajuta să-și aducă aminte cuvintele lui Isus. Ioan 15:20

Au ales conducătorii iarăși să lupte împotriva lui Dumnezeu? Da. Ei i-au trimis pe ucenicii lui Isus la închisoare. Mai-marii poporului nu acceptau că mai aveau multe de învățat din Biblie. Sunt mândria și încăpățânarea păcate foarte grave? De ce?

Petru și Ioan se aflau în închisoare din cauză că predicaseră despre Isus. Preoții, fariseii și saducheii erau furioși și geloși deoarece oamenii îi ascultau pe ucenici mai mult decât pe ei. S-au hotărât să-i omoare pe Petru și pe Ioan.

Dar Dumnezeu avea grijă de cei doi ucenici. În noaptea aceea, El a trimis un vizitator în celula în care Petru și Ioan se aflau în lanțuri. Știi cine era vizitatorul? Un înger foarte puternic. Ce a făcut îngerul? Faptele apostolilor 5:19,20 

Petru și Ioan au ascultat. Era încă noapte și ei au mers la ceilalți credincioși să le spună cum i-a eliberat îngerul din închisoare. Apoi, dis-de-dimineață s-au grăbit să meargă înapoi la templu. Ce fericiți erau că puteau iarăși predica despre Isus! O mulțime de oameni au venit să-i asculte. Conducătorii însă nu știau ce s-a întâmplat. Ei credeau că Petru și Ioan sunt încă închiși. 

Dimineața, conducătorii au organizat o mare întrunire. Aveau de gând să-i acuze pe Petru și pe Ioan că îi omorâseră pe Anania și Safira și că ucenicii încercau să preia conducerea în Ierusalim. Preoții au plănuit să agite mulțimea împotriva lui Petru și a lui Ioan, așa cum procedaseră și împotriva lui Isus.

După ce au plănuit cu grijă să-i omoare pe Petru și pe Ioan, au trimis soldații la închisoare să-i aducă pe cei doi bărbați. Dar au fost foarte surprinși când gardienii s-au întors de la închisoare fără apostoli. Ce au spus ei? Faptele apostolilor 5:23

Conducătorii nu mai știau ce să facă. Cum ieșiseră Petru și Ioan din închisoare? Și unde plecaseră? Deodată a intrat un mesager la întâlnirea lor. Ce a spus el? Faptele apostolilor 5:25 

Imediat căpitanul și soldații templului au mers să-i aducă pe Petru și pe Ioan. De această dată, ei nu i-au mai bătut pe cei doi apostoli, pentru că se temeau să nu fie pedepsiți de ascultătorii apostolilor. 

Până la urmă, Petru și Ioan au fost aduși înaintea marelui-preot. Chiar dacă trimisese un înger să deschidă ușile închisorii și să-i elibereze pe ucenici, Dumnezeu i-a lăsat pe conducători să-i aresteze din nou. 

Petru și Ioan aveau o nouă șansă să arate dacă Îl iubesc sau nu cu adevărat pe Isus și dacă sunt dispuși să sufere pentru El. Petru și Ioan nu s-au speriat când marele-preot a strigat la ei nervos: „Nu v-am poruncit noi cu strictețe să nu mai predicați în Numele lui Isus? Dar voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și mai și intenționați să puneți vina pe noi pentru moartea acestui Om!” Ce avea Petru să spună?

Marele-preot le spusese deja ucenicilor să nu mai predice despre Isus. Dar ei nu îl ascultaseră. Acum cei doi erau iarăși în fața marelui- preot, care îi întreba de ce nu au ascultat porunca lui. Petru era plin de curaj. Ce a spus el? Faptele apostolilor 5:29-32 

Petru le-a adus aminte încă o dată conducătorilor mândri că, deși ei L-au omorât pe Isus atârnându-L pe cruce, Dumnezeu L-a înviat. Acum Isus Se află în cer – la dreapta lui Dumnezeu. Erau conducătorii bucuroși să audă acest lucru? Oh, nu. Dar Petru continua să spună aceste lucruri plin de curaj, orice s-ar fi întâmplat. El a spus că Isus poate să ierte păcatele și îi poate ajuta să se pocăiască. El este Salvatorul lumii. 

Petru a încheiat spunând că el și Ioan sunt martori pentru Isus și Isus le-a dat Duhul Sfânt deoarece Îl ascultau pe Dumnezeu. Când a spus Petru aceste cuvinte, ei erau atât de furioși încât voiau să-i omoare chiar în clipa aceea. S-au sfătuit repede și au hotărât să facă exact acest lucru. Nu mai voiau să aștepte niciun minut. 

De ce erau conducătorii atât de furioși? Se simțeau vinovați că L-au omorât pe Isus? Știau că Petru are dreptate și ei greșeau? Da. Dar nu voiau să-și recunoască vina.

Petru le-a spus plin de curaj tuturor că Isus este Fiul lui Dumnezeu. El și Ioan nu aveau nicio teamă, pentru că Duhul Sfânt îi ajuta. Dumnezeu le mai dăduse preoților o șansă să-și mărturisească păcatele și să creadă în Isus. Dar, în loc să se pocăiască, ei au decis încă o dată să-i omoare pe Petru și pe Ioan.

În acel moment, un fariseu înțelept, pe nume Gamaliel, s-a ridicat în picioare. Era un învățător bun și preoții aveau încredere în El. I-a rugat politicos pe Petru și pe Ioan să părăsească sala. Apoi le-a vorbit calm tuturor celor prezenți, chiar dacă erau înfuriați. Ce a spus el mai întâi? Faptele 5:35

Apoi Gamaliel le-a spus conducătorilor să nu-i omoare pe Petru și pe Ioan. Să mai aștepte să vadă ce se va întâmpla cu noua biserică. Dacă ucenicii inventaseră acele lucruri și doreau să se dea mari cu ele, noua biserică avea să sfârșească repede. Dar, dacă Petru și Ioan făceau într-adevăr lucrarea lui Dumnezeu, nimeni nu mai putea să-i oprească. Și, dacă ar fi încercat cineva acest lucru, s-ar fi luptat împotriva lui Dumnezeu.

Conducătorii știau că Gamaliel avea dreptate, dar Îl urau pe Isus atât de mult încât nu-și mai puteau controla mânia. Așa că ei i-au bătut pe Petru și pe Ioan și i-au amenințat cu moartea dacă mai predică despre Isus. Apoi i-au lăsat să plece. Ce au făcut Petru și Ioan în continuare? Faptele 5:41,42

De ce i-au trimis preoții pe Petru și pe Ioan la închisoare? De ce Îl urau conducătorii pe Isus și încercau să-i facă pe ucenici să nu mai vorbească despre El? 
Cine a venit noaptea în vizită la Petru și la Ioan, în închisoare? Ce a făcut el? Îi iubea Isus pe conducători și încerca să-i ajute să se schimbe? Se temeau Petru și Ioan? 
I-a împiedicat Dumnezeu pe preoți să-i lovească pe Petru și pe Ioan? Au arătat Petru și Ioan că Îl iubeau cu adevărat pe Isus și erau dispuși să sufere pentru El? Cum Îl chema pe cel care a dat un sfat înțelept în legătură cu Petru și Ioan?

Păsări-țesător. De James Dietrich

Ce părere ai de casa din imaginea de săptămâna trecută? Seamănă cu vreo casă pe care ai mai văzut-o? Îți vine să crezi că acesta este un cuib de pasăre? Ei bine, este. Acesta este cuibul păsărilor-țesător. 

Îți mai aduci aminte de cuvântul „colonie”? Când multe animale de același fel trăiesc împreună spunem că formează o colonie. Unele animale dintre cele despre care am vorbit până acum: albinele, liliecii și termitele trăiesc în colonii. Și păsările-țesător trăiesc în colonii, cel puțin până când își cresc puii. Aceasta înseamnă că ele își construiesc cuiburile foarte aproape unele de altele. Și le place să construiască toate în același copac. Uneori, mai multe păsări-țesător își fac cuibul pe aceeași ramură. 

Adesea când ne gândim la un cuib de pasăre ni-l imaginăm ca pe un castronel pe care pasărea îl construiește între ramurile copacului sau pe pământ. Acolo, mama-pasăre își depune ouăle și apoi le clocește până când ies puii. Dar cuibul păsărilor-țesător nu arată așa. Ci este ca un coș care atârnă de ramura copacului. Mama pasăre-țesător intră în cuib și își depune ouăle. Ai observat pe unde este intrarea în cuib? Pe partea de jos. 

O anumită specie de pasăre-țesător, care se numește vrabie-țesător, își construiește cuibul altfel. Este un cuib foarte mare și încăpător, făcut din paie. Iar în același cuib sunt multe locuri pentru aceste vrăbii-țesător care își depun ouăle și își cresc puii acolo. Este ca un fel de apartament pentru păsări. Și în aceste cuiburi intrările sunt de jos în sus. 

Te bucuri că Dumnezeu a făcut așa ceva? Există multe feluri de păsări-țesător de diferite culori, care cântă în mod diferit și au și cuiburile diferite. Și noi ne putem bucura că oamenii nu sunt toți la fel. Unii oameni sunt mai mici de statură și alții mai înalți. Au diferite culori ale pielii, părului și ochilor. Dar Dumnezeu este Unul și fiecare om este deosebit pentru El. Noi ar trebui să fim plini de recunoștință pentru felul în care ne-a făcut Dumnezeu.