Moluștele. De James Dietrich
Dacă ai fost vreodată pe o plajă, probabil că ai recunoscut casa arătată la sfârșitul lecției de săptămâna trecută. Noi o numim adesea „scoică sau cochilie”. Atunci când le găsim pe plajă, cochiliile sunt de obicei goale.
Te-ai gândit vreodată că scoicile pe care le găsești pe plajă sunt de fapt case ale unor viețuitoare? Mă rog, au fost case. După ce viețuitoarele mor, cochiliile lor sunt aduse de apă pe plajă, unde le vedem noi.
Aceste vietăți se cheamă „moluște”. Multe dintre ele trăiesc în oceane și în mări; altele, în lacuri sau râuri și altele chiar pe uscat. Poate că ai văzut melci în pădure sau în grădină; ei bine, și ei sunt moluște.
Moluștele au foarte multe feluri de cochilii. Unele dintre ele sunt foarte colorate, în timp ce altele sunt simple de tot. Unele moluște au casa formată din două bucăți. Sunt rotunde, alungite sau curbate ori în formă de trompă de elefant sau în multe alte forme. Alte moluște, cum ar fi melcii, au casa dintr-o singură bucată. Aceasta poate fi înaltă și țuguiată ori scurtă și rotundă, de toate mărimile.
Moluștele sunt de diferite mărimi. Unele pot fi mici, în timp ce altele ajung uriașe, putând crește mai mari decât tine (până la un metru în diametru și la peste 100 de kilograme). Aceste scoici pot fi atât de grele încât un singur om nu le poate ridica.
Ai observat că moluștele își duc casa cu ele peste tot? Nu-i așa că te bucuri că noi nu trebuie să ne cărăm casa cu noi? Casa unei moluște este exact ce are nevoie ea. Sunt multe animale care și-ar dori să mănânce la prânz o moluscă moale, dar cochilia dură protejează molusca de dușmani.
Noi putem fi plini de mulțumire că Isus este întotdeauna lângă noi să ne protejeze și să ne ajute atunci când Îl rugăm. El Însuși a zis: „«Nicidecum nu te voi lăsa, și nicidecum nu te voi părăsi»” (
Evrei 13:5, NTR). Ești recunoscător pentru această promisiune?