Schimbarea stilului de viață

Unul din darurile minunate pe care ni le-a dat Dumnezeu este abilitatea de a ne forma obiceiuri. Putem să ne simțim ciudat prima dată când facem o activitate; dar, dacă o repetăm de destule ori, va deveni un obicei. Avem nevoie de obiceiuri, deoarece datorită lor putem să facem diverse lucruri automat și cu îndemânare.

Satana caută să transforme binecuvântarea lui Dumnezeu de a fi capabil să-ți formezi obiceiuri într-un blestem. Iar obiceiurile rele sunt un blestem. Biblia numește aceste obiceiuri rele păcate care ne împresoară (Vezi Evrei 12:1). Unele obiceiuri devin dependențe. Acestea sunt în mod special dificil de părăsit și ne țin în robie. Un studiu guvernamental a descoperit că 70% dintre fumători ar vrea să se lase de fumat dacă ar fi convinși că pot să o facă. Jumătate dintre ei chiar încearcă să renunțe în fiecare an, dar numai 6% dintre ei reușesc.

Însă Dumnezeu a oferit o modalitate prin care să punem punct obiceiurilor și dependențelor rele și chiar să le schimbăm în obiceiuri bune. În încheierea acestei serii despre comportamentul creștin, vrem să ne gândim la modul în care am putea obține victoria asupra obiceiurilor rele care ne fac să cădem continuu și pe care Dumnezeu le dezaprobă.

Cum fiecare păcat este o capcană care ne prinde, fiecare om are de dus o luptă cu obiceiurile păcătoase.

Proverbele 5:22 Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui.

Fie că te lași în voia gândurilor necuviincioase, că mănânci prea mult ori te înfometezi, că pui Facebook- ul, cărțile de povești sau jocurile pe computer înaintea devoționalelor – indiferent care este problema, Cuvântul lui Dumnezeu are putere și principii care să te facă un învingător.

Legea lui Dumnezeu ne învață care este diferența dintre comportamentul bun și cel greșit. Recunoaștem propriul comportament greșit ca fiind păcat (prin mărturisire) și acceptăm puterea lui Dumnezeu pentru a renunța la el (pocăința).

Evrei 12:1,2 Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus.

În acest pasaj se găsește secretul victoriei - „să ne uităm țintă la ... Isus.” Ce înseamnă această expresie?

Să observăm comportamentul unui copil mic. Când se trezește, plânge după mama lui. Când îi este foame, plânge după mama lui. Un copil mic vrea să fie în apropierea mamei și de îndată ce poate să o facă, o urmează din cameră în cameră. Se „uită țintă” la mama lui pentru orice. Creștinii, de asemenea, „se uită țintă la Isus” pentru orice nevoie. Când se trezesc, Îl cheamă. Înainte să consume micul dejun spiritual din Cuvântul lui Dumnezeu, ei Îi solicită prezența. În timpul zilei, Îi cer frecvent ajutorul în lucrarea lor, în mărturia pe care o dau, precum și în mijlocul ispitelor.

Creștinii maturi recunosc că sunt în întregime dependenți de Isus, la fel cum un bebeluș este de mama lui, uitându-se „țintă la ... Isus” pentru orice nevoie a lor. Pasajul mai include un principiu:

Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.

Obținerea victoriei asupra unei ispite și biruirea păcatului constituie un proces, nu un eveniment; acest lucru necesită stăruință.

Evrei 10:36 Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.

Cucerirea Canaanului a durat mulți ani, pentru Iosua și pentru israeliți, fiind necesare numeroase bătălii pentru aceasta. Dar orice victorie îi încuraja și îi întărea pentru următoarea luptă.

1. Enumeră câteva obiceiuri și dependențe rele despre care știi că vă afectează pe tine și pe prietenii tăi.

2. Ce vrea Dumnezeu să facem în mijlocul acestor necazuri? Psalmii 50:15 Ce va face Dumnezeu dacă Îl vom chema? Ce facem noi când Dumnezeu ne eliberează? Vezi, de asemenea, Psalmii 51:12-14.

3. Ce răsplată le este promisă celor care vor îndura și vor birui? Matei 24:13; Evrei 10:32-39; Romani 5:1-5; Apocalipsa 2:7,11,17,26-28; Apocalipsa 3:5,12,21; Apocalipsa 21:7

Biruirea comportamentului păcătos este o chestiune de viață și de moarte, iar Dumnezeu a promis să ne dea ajutorul de care avem nevoie. Acum este șansa noastră să obținem acest ajutor; astăzi este ziua în care trebuie să obținem victoria.

2 Corinteni 6:2 Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.
Evrei 3:7,8 Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie.

Nu ne putem permite să așteptăm până mâine ca să luptăm cu păcatele noastre cultivate. Cu cât așteptăm mai mult până să ne predăm lui Hristos, cu atât mai puternice vor deveni obiceiurile noastre rele. Cu toate acestea, indiferent cât de slabi ne simțim, cât de puternice ni se par ispitele și cât de adesea am eșuat, victoria este de două ori asigurată, deoarece Dumnezeu a promis să limiteze puterea ispitei și să ne dea suficientă tărie ca să o biruim.

1 Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.

Așa cum i-a izbăvit pe israeliți din robia egipteană, Hristos este capabil să sfărâme fiecare verigă a lanțului cu care păcatul ne-a prins sufletul.

Ioan 8:36 Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. Iuda 24 Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale.

Isus are infinită putere. El ne poate da o inimă nouă, făcând astfel posibil ca noi să ascultăm de El. Duhul Său va fi tovarășul și ajutorul nostru constant în lupta împotriva eului nostru. Trebuie să veghem și să ne rugăm continuu.

Marcu 14:38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.

Cu toate acestea, în loc să rezistăm ispitei, adeseori noi o invităm. Atunci când un dependent de filme se uită la trailere, el invită ispita. Distracțiile lumești în sine invită ispita. Când te găsești la o petrecere unde se bea și se dansează, încurajezi ispita. Cu puterea lui Dumnezeu, „păzește-ți cu grijă gândurile” (Proverbele 4:23) evitând lectura, vizionarea sau audiția a orice ar putea să sugereze gânduri necuviincioase.

Conducându-i pe urmașii lui Hristos să se asocieze și să se unească în distracție cu oamenii neevlavioși ... Satana are cel mai mare succes în a-i atrage să păcătuiască. [...] Satana înlănțuie sufletul oamenilor acolo unde aceștia se adună de dragul plăcerii, unde mândria este încurajată și apetitul este îngăduit și unde sunt conduși să-L uite pe Dumnezeu și să piardă din vedere interesele veșnice. - Patriarhi și profeți, pp. 458, 460

Necumpătarea invită ispita. A mânca fără cumpătare –prea des, prea mult, și încă alimente bogate, vătămătoare – distruge acțiunea sănătoasă a organelor digestive, afectează creierul și pervertește judecata, împiedicându-ne să gândim și să acționăm rațional, calm și sănătos. – Dietă și hrană, p. 50 Pavel spune să nu-l lăsăm pe Satana să ne exploateze slăbiciunile.

Romani 13:14 Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.

Pe măsură ce ne „îmbrăcăm în Domnul Isus Hristos”, adăpostindu-ne în Cuvântul Său, lupta noastră cu răul va fi plină de succes.

4. Ia în considerare aceste relatări și povestește cum au invitat ispita următorii oameni:
Lot – Geneza 13:8-13
Nadab și Abihu – Leviticul 10:1-11 
Samson – Judecătorii 14:1; Judecătorii 16:1,4

5. În ce fel inviți ispita în prezent și ce poți să faci în privința aceasta?

6. Scrie un text care să parafrazeze Romani 13:14 și care să poată fi înțeles de o persoană mai tânără decât tine.

Când ne predăm controlului Duhului Sfânt, nu ne predăm cuiva care ne va obliga să ascultăm. În loc de aceasta, El ne menține libertatea, dându-ne puterea să ne înfrânăm poftele.

Galateni 5:22-24 Roada Duhului, dimpotrivă, este... înfrânarea poftelor... Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.

Va dura un timp până când se va dezvolta rodul spiritual al înfrânării poftelor.

Acest lucru va necesita rugăciuni sincere și o veghere neîncetată. Trebuie să fim ajutați de influența permanentă a Duhului Sfânt, care va atrage mintea în sus și o va obișnui să mediteze asupra lucrurilor curate și sfinte. Și trebuie să studiem cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu. - Patriarhi și profeți, p. 460

Iată aici cele patru lucruri necesare pentru a avea o viață creștină victorioasă: 1) rugăciuni sincere; 2) veghere neîncetată; 3) influența permanentă a Duhului Sfânt; și 4) studiul sârguincios al Bibliei. Aceste patru lucruri restaurează stăpânirea de sine pe care omul a pierdut-o în Grădina Edenului. Fiecare eșec are la bază neglijarea unuia sau a mai multor lucruri esențiale.

Prin aceste patru lucruri „ne întărim în Domnul și în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Cu aceste patru lucruri „ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să putem ține piept uneltirilor diavolului” (versetul 11). Deoarece bătăliile noastre sunt spirituale, împotriva unor forțe nevăzute, și armele noastre trebuie să fie spirituale. Acestea sunt mult mai puternice decât orice armă folosită de forțele militare și „sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile” ispitelor din viața noastră (2 Corinteni 10:4).

Armura noastră împotriva ispitelor începe cu cingătoarea adevărului (Efeseni 6:14), care ne înconjoară și încercuiește. Acest lucru înseamnă că nu trebuie să avem nimic de-a face cu ipocrizia sau înșelăciunea. Noi suntem cinstiți și nu ascundem nimic. Conștiința noastră este protejată de platoșa neprihănirii (versetul 14).

Suntem încălțați cu râvna Evangheliei păcii (Efeseni 6:15) și prin misiunea noastră medicală intrăm în contact cu lumea.

În mâna stângă ținem scutul credinței absolute în dragostea pe care ne-o poartă Dumnezeu, indiferent de greutățile cu care ne confruntăm în viață (Efeseni 6:17). Coiful cunoștinței prețului mântuirii noastre, a valorii pe care o avem în ochii lui Dumnezeu și a privilegiului de a fi eliberați din sclavia fostelor păcate ne protejează gândurile de depravare și de îndoială (Efeseni 6:17). Cu mâna dreaptă apucăm Cuvântul lui Dumnezeu, care face ca orice gând să-I fie supus lui Hristos.

Efeseni 6:18 Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții.

La fel ca ologul de la scăldătoarea Betesda, noi acționăm la auzul Cuvântului lui Dumnezeu. (Vezi Ioan 5:1-9.)

Nu așteptați să simțiți că sunteți sănătoși. Credeți cuvântul Său, iar acesta se va împlini. Supuneți-vă voința în slujba lui Hristos. Urmați-I cuvântul și veți fi întăriți. Indiferent care este păcatul practicat, pasiunea care vă stăpânește sufletul și trupul prin îngăduință, Hristos poate și dorește să vă elibereze. - Hristos, Lumina lumii, p. 203

Atunci când alunecați și cădeți, nu rămâneți la pământ. Lăsați-L pe Hristos să vă refacă sufletul. (Vezi Psalmii 23:3.) Proverbele 24:16 Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.

7. Atât cei neprihăniți, cât și cei nelegiuiți cad. Ce face neprihănitul, iar nelegiuitul, nu? Proverbele 24:16; Mica 7:7-9; Ioan 3:19-21 Proverbe 24:16; Mica 7:7–9; Ioan 3:19–21

8. Citește întâmplarea cu paraliticul din Ioan 5:1-9 și Hristos, Lumina lumii, pp. 202, 203. Spune, apoi, cum poți să fii eliberat(ă) până și din cea mai puternică dependență sau din cel mai teribil obicei rău.

Prima mea viziunea—partea 2

La scurt timp, privirile ne-au fost atrase către răsărit, căci se ivise un mic nor negru, cam de o jumătate de palmă, pe care toți îl știam ca fiind semnul Fiului omului. Ne aflam toți într-o tăcere solemnă, cu ochii țintă la norul care se apropia și devenea mai strălucitor, din ce în ce mai slăvit, până când a ajuns un nor mare, alb.

Partea de jos a acestuia părea ca de foc; deasupra norului era un curcubeu, în timp ce în jurul lui erau zece mii de îngeri, care intonau cel mai plăcut cântec; pe acest nor stătea Fiul omului. Părul Său era alb și ondulat și I se cobora pe umeri; pe capul Său erau multe cununi. Picioarele Îi păreau ca de foc. În mâna Sa dreaptă era o seceră ascuțită, în cea stângă, o trâmbiță de argint. Ochii Săi, ca niște flăcări, îi cercetau neîncetat pe copiii Lui.

Apoi toate fețele s-au îngălbenit, iar ale celor pe care Dumnezeu îi respinsese s-au înnegrit. Atunci am strigat cu toții: „Cine va putea sta în picioare? Este haina mea nepătată?” Și îngerii au încetat să cânte și a urmat un timp de tăcere înspăimântătoare, după care Isus a vorbit: „Cei care au mâini curate și inimi neîntinate vor putea sta în picioare; harul Meu vă este de ajuns.” La auzirea acestor cuvinte, fețele noastre s-au luminat și bucuria a inundat fiecare inimă. Și îngerii au urcat un ton și au cântat din nou, în timp ce norul se apropia și mai mult de pământ.

Apoi trâmbița de argint a sunat, în timp ce El cobora pe acel nor, învăluit în limbi de foc. A privit asupra mormintelor sfinților adormiți, și-a ridicat ochii și mâinile către cer și a strigat: „Treziți-vă! Treziți-vă! Treziți-vă, voi care dormiți în țărâna pământului, și ridicați- vă.” Apoi a fost un cutremur puternic. Mormintele s-au deschis și cei morți au ieșit îmbrăcați în nemurire. Cei 144.000 au strigat „Aleluia!” când și-au recunoscut prietenii care fuseseră smulși dintre ei prin moarte, și în același moment am fost preschimbați și luați alături de ei pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh.

Am intrat împreună în nor și am urcat timp de șapte zile până la marea de cristal, când Isus ne-a adus cununile și ni le-a pus pe frunte cu mâna Sa dreaptă. Ne-a dat harpe de aur și frunzele de palmier ale biruinței. Aici, pe marea de cristal, cei 144 000 stăteau în picioare într-un careu perfect. Unii dintre ei aveau niște cununi foarte strălucitoare; alții, nu atât de luminoase. Unele cununi se vedeau încărcate de stele, în timp ce altele nu aveau decât câteva. Toți erau mulțumiți de cununile lor. Și erau cu toții înveșmântați într-un mantou alb strălucitor, care îi acoperea de la tălpi până la umeri.

Îngerii erau de jur împrejurul nostru, în timp ce mergeam pe marea de cristal către porțile cetății. Isus Și-a ridicat brațul puternic și slăvit, a apucat poarta de mărgăritar, a mișcat-o în balamalele ei strălucitoare, deschizând-o, și ne-a spus: „Voi v-ați spălat hainele în sângele Meu, ați stat fermi de partea adevărului Meu, intrați.” Am intrat cu toții și am simțit că aveam tot dreptul să fim în cetate. Acolo am văzut pomul vieții și scaunul de domnie al lui Dumnezeu.

Din scaunul de domnie curgea un izvor cu apă curată, iar pomul vieții se afla pe ambele maluri ale râului. Pe un mal al râului era un trunchi al pomului, iar pe celălalt mal un alt trunchi, amândouă fiind dintr-un aur curat, transparent. La început, am crezut că văd doi pomi. M-am uitat din nou și am văzut că se uneau la vârf într-un singur pom. Așa era pomul vieții, pe fiecare mal al râului vieții. Ramurile lui erau plecate către locul în care stăteam noi, iar fructele erau minunate; păreau de aur amestecat cu argint. (Va continua) - Scrieri timpurii, pp. 15-17 

Știința pe care trebuie să fim stăpâni

Trebuie să avem o înțelegere mai clară ca în prezent a problemelor implicate în marele conflict în care suntem angajați. Trebuie să înțelegem mai bine valoarea adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu și pericolul de a îngădui ca mințile noastre să fie abătute de la ele de către marele amăgitor.

Valoarea infinită a jertfei cerute pentru răscumpărarea noastră descoperă faptul că păcatul este un rău îngrozitor. Prin păcat, întregul organism este tulburat, mintea este pervertită, imaginația coruptă. Păcatul a degradat calitățile sufletului. Ispitele din exterior găsesc o strună rezonantă în inimă, iar picioarele se îndreaptă pe nesimțite către rău.

Întrucât jertfa adusă în favoarea noastră a fost desăvârșită, și refacerea noastră din întinarea păcatului trebuie să fie desăvârșită. Legea lui Dumnezeu nu va scuza nicio faptă păcătoasă; nicio fărădelege nu va scăpa de sub condamnarea ei. Etica Evangheliei nu recunoaște niciun standard în afară de perfecțiunea caracterului divin. Viața lui Hristos a fost o împlinire desăvârșită a fiecărui precept al Legii. El a spus: „Am păzit poruncile Tatălui Meu.” Viața Sa este exemplul de ascultare și slujire pe care-l avem. Doar Dumnezeu poate reînnoi inima. „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” Însă noi suntem îndemnați: „Duceți până la capăt mântuirea voastră.” Ioan 15:10; Filipeni 2:13,12.

Relele nu pot fi îndreptate — așa cum nu se pot face schimbări în caracter — doar prin câteva eforturi slabe, intermitente. Zidirea caracterului nu este o lucrare de o zi, nici de un an, ci de o viață. Lupta de biruire a eului, lupta pentru sfințenie și pentru cer durează toată viața. Fără un efort continuu și o activitate neîntreruptă, nu poate exista nicio înaintare în viața divină, nici dobândirea coroanei de biruitor.

Cea mai puternică dovadă a căderii omului dintr-o condiție superioară este faptul că ne costă atât de mult să ne întoarcem. Calea de întoarcere poate fi câștigată numai printr-o luptă aprigă, centimetru cu centimetru, ceas de ceas. Într-o clipă, printr-un act grăbit, neatent, ne putem lăsa în puterea răului; însă, pentru a rupe lanțurile și a dobândi o viață mai sfântă, este nevoie de mai mult de o clipă. Scopul poate fi formulat, lucrarea începută; însă, împlinirea lui va necesita trudă, timp, perseverență, răbdare și sacrificiu.

Nu ne putem permite să acționăm din impuls. Nu putem fi pe picior greșit nicio clipă. Asaltați de ispite fără număr, trebuie să rezistăm cu fermitate sau vom fi biruiți. Dacă am ajunge la încheierea vieții cu lucrarea neterminată, rezultatul ar fi o pierdere veșnică.

Viața apostolului Pavel a fost un conflict neîncetat cu eul. El a spus: „Eu mor în fiecare zi” 1 Corinteni 15:31 (KJV). Voința și dorințele sale intrau zilnic în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu. În loc să-și urmeze înclinațiile, el a făcut voia lui Dumnezeu, oricât ar fi fost de greu să-și răstignească firea. La încheierea vieții sale de conflict, privind înapoi la luptele și biruințele lui, el a putut spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, ‘în ziua aceea’, Domnul, Judecătorul cel drept.” 2 Timotei 4:7, 8.

Viața creștină este o luptă și un marș neîncetat. În acest război nu există niciun armistițiu; efortul trebuie să fie susținut, perseverent. Prin străduințe continue, rămânem biruitori asupra ispitelor lui Satana. Integritatea creștină trebuie să fie căutată cu o energie nesecată și menținută prin urmărirea neabătută a scopului propus.

Nimeni nu se va înălța către cer fără un efort stăruitor, perseverent, personal. Toți trebuie să se angajeze în acest război în mod individual; nimeni nu poate da luptele în locul nostru. Suntem răspunzători, fiecare în dreptul său, pentru rezultatele luptei; chiar dacă Noe, Iov și Daniel ar fi pe pământ, ei n-ar putea izbăvi nicio fiică și niciun fiu prin neprihănirea lor.

Există o știință a creștinismului pe care trebuie să fim stăpâni — o știință care este tot atât de adâncă, largă și înaltă față de orice știință a oamenilor cum sunt cerurile de sus față de pământ. Mintea trebuie disciplinată, educată, pregătită; căci noi trebuie să slujim lui Dumnezeu în moduri care nu sunt în armonie cu înclinațiile înnăscute. Tendințele spre rău, ereditare și cultivate, trebuie biruite. Adesea, trebuie să renunțăm la educația și pregătirea de o viață pentru a putea deveni un elev în școala lui Hristos. Inimile noastre trebuie educate să devină statornice în Dumnezeu. Trebuie să ne formăm obiceiuri ale cugetului, care să ne permită să ne împotrivim ispitei. Trebuie să învățăm să privim în sus. Noi trebuie să înțelegem principiile Cuvântului lui Dumnezeu — principii înalte precum cerul și durabile cât măsura veșniciei — în legătura pe care o au cu viața noastră de zi cu zi. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând trebuie să fie în consonanță cu aceste principii. Totul trebuie adus în armonie cu Hristos și în supunere față de El.

Darurile prețioase ale Duhului Sfânt nu se dezvoltă într-un moment. Curajul, tăria de caracter, blândețea, credința, încrederea nestrămutată în puterea de a mântui a lui Dumnezeu sunt dobândite în urma unor ani de experiență. Printr-o viață de străduințe sfinte și alipire nedezmințită la ceea ce este drept, copiii lui Dumnezeu urmează să-și pecetluiască destinul.

Nu avem timp de pierdut. Nu știm cât de curând se poate încheia timpul nostru de probă. Cel mult, avem doar o scurtă viață aici și nu știm cât de curând săgeata morții ne poate străpunge inimile. Nu știm cât de curând putem fi chemați să părăsim lumea și toate interesele ei. Veșnicia se întinde înaintea noastră....

Îngerii lui Dumnezeu încearcă să ne distragă atenția de la noi înșine și de la lucrurile pământești. Să nu-i lăsăm să lucreze degeaba. - Divina vindecare, pp. 451-454

1. Care sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le înțelegem mai pe îndelete?

2. Ce anume dezvăluie faptul că păcatul este un rău îngrozitor? Ce-i face păcatul omului?

3. Descrie lucrarea de zidire a unui caracter de creștin.

4. Cum poate fi câștigată calea de întoarcere din cădere?

4. Cum poate fi câștigată calea de întoarcere din cădere?

5. Ce alegere făcea Pavel în fiecare zi?

6. Descrie viața de creștin.

7. De ce trebuie fiecare persoană să se angajeze în lupta aceasta pentru ea însăși?

8. Cum sunt obținute darurile prețioase ale Duhul Sfânt?

Credința nouă—partea 2 by Daha Sharma, AFM missionary to India

Răsăritul a venit cu pași de melc și la fel s-a întâmplat și cu taxiul. În cele din urmă, am ieșit din oraș și am mers pe un drum recent pavat spre satul lui Chotu. Câteva ore mai târziu, am ajuns la un grup de case „tencuite” cu balegă de vacă și având acoperiș din paie. Hainele zdrențuite ale localnicilor au făcut ca satul să fie numit, în mod ironic, „locul abundenței.”

Oamenii m-au privit cu suspiciune de îndată ce am coborât din taxi. L-am întrebat pe un bărbat care s-a apropiat de mine despre Chotu. Bărbatul a trimis un copil ca să-i cheme familia.

În curând, a apărut fratele lui Chotu, iar acesta m-a recunoscut imediat. „Chotu nu este aici”, mi-a spus. Se pare că plecase de curând ca să lucreze sezonier în alt stat. Am luat numărul de telefon al lui Chotu și am vorbit cu el vreo cincisprezece minute. „Frate Daha”, mi-a spus, „cardul de memorie cu Biblia audio pe care mi l-ai dat s-a stricat. Obișnuiam să ascultăm povestirile în fiecare zi. Ai alt card?”

Dumnezeu știa că aveau nevoie de unul, căci aveam la mine un card de memorie identic, pe care era înregistrat audio un Nou Testament în hindi. După ce am încheiat conversația telefonică, fratele lui Chotu a venit la mine cu aceeași cerere: „Te rog, dă-ne alt card de memorie cu povestirile despre Isus. Le-am ascultat pe toate și acum ne rugăm numai lui Isus. Când te duci acasă, te rog, trimite-mi o Biblie. Pot să citesc. Chiar vreau să am o Biblie ca să pot citi întregii familii.”

În timp ce vorbeam, în jurul nostru s-a adunat o mulțime de oameni, printre care se găseau mama, fratele, cumnata și nepotul lui Chotu. Fiecare avea în jurul gâtului un colier din sfoară și de fiecare era prinsă o mică fotografie cu Isus. Cumnata lui Chotu m-a întâmpinat cu salutul creștin „Jai Massih”. „Ne rugăm doar lui Isus acum”, a spus. Te rog să ne mai trimiți povestiri.

Auzind-o, mi-au dat lacrimile. Din cauza necredinței unui preot hindus – proprietarul nostru care s-a purtat nedrept cu Chotu, lucru care ne-a obligat să-l ajutăm –, Isus a fost făcut cunoscut într-un sătuc din zona centrală Bihar, la peste o mie șase sute de kilometri depărtare. Familia lui Chotu nu fusese avertizată de sosirea mea, așa că am știut că nu se dădeau în spectacol pentru mine.

De la vizita aceea, am vorbit de multe ori cu ei la telefon. Credința lor este mică, dar sămânța Evangheliei crește. M-am gândit și la avertizarea motociclistului despre naxaliții răpitori și ucigași. Fusese aceea doar încercarea lui Satana de a mă intimida și de a nu vedea ce făcuse Dumnezeu în inimile oamenilor din acel sătuc? Totuși, Dumnezeu a folosit frica mea pentru a mă face să-mi predau întreaga viață Lui.

Te invit să te rogi pentru Chotu, pentru familia lui și pentru alți copii creștini din zona lui. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru puterea Cuvântului Său și rugați-vă să încolțească semințele credinței și în prietenii noștri. Cu siguranță, așa cum credința mea a fost încercată în chestiuni privind atât persecuția, cât și loialitatea, la fel va fi și a lor. (Final)