Ce ar trebui să purtăm? Partea 1

În primele trei capitole din Geneza se găsesc revelații importante despre un număr uimitor de învățături biblice. Indiferent că studiem originea, căsătoria, moartea, păcatul, planul mântuirii, îndreptățirea prin credință sau dieta, ne întoarcem la aceste prime pagini din Biblie.

Știai că aceste prime capitole introduc și învățătura Bibliei despre îmbrăcăminte?

Psalmii 104:1,2 Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta.

Dumnezeu a îmbrăcat ființele cerești în lumină. Când i-a creat pe Adam și pe Eva, El nu le-a dat haine cum purtăm noi azi. De aceea Biblia spune că erau goi. Totuși, nu le era rușine, deoarece erau acoperiți cu haine de lumină, exact ca ființele cerești.

„Îmbrăcămintea în sine și felul în care este aranjată pe o persoană este, în general, un indiciu al acelui bărbat sau al acelei femei.” – Îndrumarea copilului, p. 413 Perechea fără păcat nu purta haine artificiale; cei doi erau acoperiți cu un veșmânt de lumină și de slavă, la fel ca îngerii. - Patriarhi și profeți, p. 45

Când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu le-a îndepărtat frumoasele veșminte de lumină, iar ei și-au dat seama că sunt goi. Și-au cusut frunze de smochin într-o tentativă de a se acoperi. Totuși, când Dumnezeu i-a chemat, le era rușine și frică în continuare. Creatorul le-a pus la dispoziție haine potrivite ca să se acopere, dar acest lucru a costat viața animalelor nevinovate – prima moarte din întregul univers.

Geneza 3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Îmbrăcămintea lor era o amintire constantă a urmării păcatului lor. Le proteja trupurile nu doar de căldură și de frig, ci și de ispite. Când erau asaltați de Satana, nu trebuiau decât să privească pieile acelea, să-și amintească proveniența lor și de ce fusese necesar să le poarte. Mai târziu, Dumnezeu le-a dat israeliților instrucțiuni specifice despre cum să croiască haine care să îi protejeze de tentații și să le dea ocazia de a da mărturie.

Numeri 15:37-40 Domnul a zis lui Moise: Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. Când veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați târâți la curvie. Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru.

Observați că hainele îi diferențiau pe israeliți de vecinii lor idolatri. Le amintea continuu, și tuturor celor care îi vedeau, că ei erau un popor care păzea poruncile lui Dumnezeu și care întotdeauna trebuia să rămână diferit, separat și sfânt.

Un israelit era recunoscut ca atare de îndată ce era văzut, pentru că Dumnezeu, prin mijloace simple, îl scotea în evidență ca fiind al Lui. - Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 524

Cu toate că Dumnezeu nu ne cere să ne îmbrăcăm ca israeliții din vechime, hainele unui creștin rămân distinctive și sunt o protecție față de multe pericole. La mijlocul anilor 1880, stilul de îmbrăcăminte era lipsit de modestie, nesănătos și scump. Dumnezeu avea ceva mai bun pentru copiii Lui. Iar sfatul pe care l-a dat părinților a fost să-și protejeze copiii. În conformitate cu planul lui Dumnezeu, îmbrăcămintea creștinilor trebuia să fie o protecție pentru fiicele lor, care să le despartă de relele unei societăți mondene, cu care dacă s-ar asocia nu ar fi avut parte decât de pagube și i-ar fi condus la neglijarea religiei Bibliei – Mărturii pentru comunitatea din Battle Creek, pp. 62, 63 Hainele pe care le porți te ajută pe tine și îi ajută și pe ce din jurul tău să vă îndreptați gândurile spre cer?

1. În ce sens este îmbrăcămintea unui creștin un paznic pentru acesta?

Care sunt instrucțiunile speciale pe care ni le dă Dumnezeu cu privire la îmbrăcămintea noastră astăzi? Spiritul Profetic conține o cantitate uriașă de informații ce poate fi de ajutor celor care doresc să știe cum să fie conformi cu standardul din Biblie, mulțumindu-L pe Dumnezeu cu hainele lor. Haideți să ne gândim la câteva din aceste principii de bază care ar trebui să ne conducă alegerea îmbrăcămintei.

Atrăgătoare. Te surprinde să afli că Dumnezeu vrea ca îmbrăcămintea noastră să fie atrăgătoare și ca noi să arătăm cât mai bine? Ei bine, El vrea acest lucru. Noi suntem copiii Împăratului cerului – reprezentanții Lui. Florile, munții și apusurilede soare ne învață că Dumnezeu iubește frumosul.

Cu bun gust. Piesele de îmbrăcăminte trebuie să se potrivească între ele, să fie în culori asortate, care să arate bine pe tine, și să nu difere neapărat de stilul actual. Poartă haine care se potrivesc preferinței tale, atât timp cât sunt conforme cu standardul Bibliei.

Îngrijite. Nu te îmbrăca de parcă ai fi o sperietoare de ciori, nici măcar acasă. Hainele tale ar trebui să fie călcate îngrijit și aranjate cu grijă. Cei din jur trebuie să poată spune că te-ai îmbrăcat cu grijă și în mod înțelept.

Curate. Hainele trebuie să nu fie murdare și să nu miroasă urât. Cumpără haine care pot fi curățate cu ușurință și ieftin și spală-le când trebuie.

Modeste. Hainele modeste atrag respect pentru persoanele care le îmbracă. Ele nu trebuie să atragă atenția, lauda sau admirația. Să nu stârnească gelozie sau lipsă de respect și nici să nu invite la o atitudine de familiaritate. Să nu îți expună corpul indiferent că stai jos sau în picioare ori că te apleci. Amintește-ți că Dumnezeu a inventat hainele pentru a ne acoperi goliciunea. Îmbrăcându-ne modest, încurajăm gândurile și acțiunile pure.

Economice. În loc să cumperi haine de firmă, scumpe, alege ceva puțin costisitor. Nu cumpăra mai mult decât ai nevoie, chiar dacă găsești lucruri la reducere. De asemenea, să faci economii nu înseamnă să cumperi lucruri ieftine. Investește în haine durabile, care nu se uzează repede. Folosește banii pe care i-ai economisit pentru a-i ajuta pe alții mai puțin norocoși decât tine.

Sănătoase. Alege haine confortabile și pantofi care să nu dăuneze sănătății. Nu este înțelept să porți ceva care să te facă să ai dureri de picioare, de spate etc. Iar dacă în hainele tale îți este frig, nu sta să tremuri. Ia ceva călduros pe tine! Asigură-te că picioarele și brațele rămân întotdeauna calde, că poți respira profund, că îți poți mișca liber brațele și că poți să mergi confortabil.

Corespunzătoare. Ia în considerare ce este potrivit pentru vârsta ta, pentru mediul în care trăiești și pentru tipul de lucru pe care îl faci. Ce porți în timp ce lucrezi în grădină, de exemplu, nu va fi o îmbrăcăminte respectuoasă ca să te închini lui Dumnezeu în biserică. Distinctive. Ar trebui să fie o diferență evidentă între hainele pentru bărbați și cele pentru femei. Un bărbat trebuie să arate masculin, iar o femeie, feminină. De asemenea, îmbrăcămintea unui creștin ar trebui să fie diferită în mod distinctiv de hainele purtate de oamenii din lume.

Simple. Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă și lipsită de ornamente. Aceasta trebuie să exprime o atitudine de modestie, nu de mândrie sau de orgoliu.

Nu ar trebui să existe nicio neglijență în îmbrăcăminte. De dragul lui Hristos, ai cărui martori suntem, ar trebui să căutăm să arătăm cât mai bine. Dumnezeu S-a ocupat de fiecare detaliu din îmbrăcămintea celor care slujeau înaintea Sa în Cortul Întâlnirii. Astfel, suntem învățați că El are o preferință în privința îmbrăcămintei celor care-I slujesc. - Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 96

Dumnezeu vrea ca hainele noastre să fie de bun-gust, simple și confortabile, frumoase într-un mod natural, astfel încât să fie o recomandare în sine pentru fiecare persoană rațională. El vrea ca noi să fim cu adevărat fericiți acum și în veșnicie. Ce Dumnezeu minunat slujim!

2. Cum ar putea o tânără femeie să se îmbrace pentru a fi „păzitorul fratelui” ei?

3. Ce ar trebui să facă un tânăr când vede o femeie care nu este îmbrăcată în mod corespunzător? Iov 3:11; Matei 5:28 Ce se întâmplă când nu rezistăm ispitei? 2 Samuel 11:1-4; Iacov 1:14,15

4. Sunt principiile lui Dumnezeu privind îmbrăcămintea o binecuvântare sau un blestem? Deuteronomul 6:17-25

5. Ce principii biblice referitoare la îmbrăcăminte găsești în aceste pasaje?
Deuteronomul 22:5
Luca 8:27,35
Exodul 19:10,11

În societatea occidentală, șifonierele multor oameni dau pe afară de haine și de pantofi, multe dintre acestea ajungând să fie purtate doar de câteva ori. Chiar și săracii au adesea haine pe care rareori le poartă. Cu toate acestea, moda dictează că trebuie să cumpărăm tot mai multe haine ca să fim „în ton cu moda”, câteodată chiar și la biserică.

Biserica este transformată în loc de promenadă, dându-se mai multă atenție modei decât predicii. Cei săraci, neputând face față cerințelor modei, rămân cu totul departe de adunare. - Educație, p. 247

Moda este un dumnezeu care îi face pe oameni, chiar și pe mulți care pretind că sunt creștini, să aleagă să poarte haine lipsite de modestie, uzate sau inconfortabile – lucruri pe care nu le-ar purta dacă alții nu le-ar îmbrăca.

Multe dintre surorile noastre îndură de bunăvoie povara inutilă a conformării față de îmbrăcămintea lumească. Poverile lor cresc tot mai mult, încercând să fie în pas cu moda; totuși, poartă de bunăvoie jugul, deoarece se închină zeiței modei. - The Review and Herald, 17 noiembrie 1904

Cu cât mai bine ar fi să accepți din proprie voință invitația lui Isus de a purta jugul Lui (Matei 11:30). Atunci când ne predăm pe deplin lui Isus, El este capabil să ne elibereze de dumnezeul modei. Creștinii maturi nu încearcă să atragă atenția asupra lor prin felul în care se îmbracă. Chiar dacă încearcă să nu pară ciudați, îmbrăcămintea lor este distinctivă, deoarece se îmbracă pentru a-și mulțumi Creatorul și Mântuitorul. Pavel ne spune ce fel de îmbrăcăminte Îl mulțumește pe Dumnezeu.

1 Timotei 2:9,10 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

Îmbrăcămintea ta stă martoră că te-ai predat în întregime lui Isus? Ia în serios sfaturile lui Dumnezeu.

1 Ioan 2:15 Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Apocalipsa 3:18 Te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale. Idolatria îmbrăcămintei este o boală morală. ... În cele mai multe cazuri, supunerea față de cerințele Evangheliei va necesita o schimbare hotărâtă în felul în care ne îmbrăcăm. - Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 96

Felul în care ne îmbrăcăm le transmite celor de lângă noi ideea că Îl iubim pe Isus sau că iubim lumea?

Aspectul nostru exterior este un indiciu pentru inima noastră. – Our High Calling, p. 273

Dacă îmbrăcămintea ta mărturisește că trebuie să I te predai lui Hristos, primește cu bunăvoință această convingere. Roagă-L pe Dumnezeu să-Și descopere puterea transformatoare în viața ta.

Dacă inima este corectă, atunci cuvintele tale, îmbrăcămintea ta, acțiunile tale, toate vor fi corecte – Evanghelizare, p. 272

6.Ce le-a spus Ioan Botezătorul celor care aveau mai multe haine decât aveau nevoie? Luca 3:11 Ai mai multe haine decât ai nevoie? ______ Dacă așa stau lucrurile, ar trebui să mai cumperi altele? Ce ai putea face cu hainele tale suplimentare pentru a ajuta pe cineva?

7. Citește Matei 25:31-46 și Isaia 58:6-12. Ce recompense și ce binecuvântări le sunt promise celor care îi îmbracă pe cei săraci, care nu au haine?
În ce fel capacitatea de a-i ajuta pe cei defavorizați ne este afectată atunci când cheltuim prea mult pe propria îmbrăcăminte?

Calea cea strâmtă —partea 1

În timp ce mă găseam în Battle Creek, în august 1868, am visat că eram cu o mare grupă de oameni. O parte din această adunare era gata pregătită pentru călătorie. Noi aveam o căruță cu încărcătură grea. În timp ce călătoream, drumul părea că urcă. De una dintre părțile acestui drum era o prăpastie adâncă; de cealaltă parte, era un zid alb, înalt și neted, ca finisajul întărit pe pereții camerelor sclivisite.

Pe măsură ce călătoream, drumul devenea mai îngust și mai râpos. În unele locuri, el părea atât de îngust, încât am tras concluzia că nu puteam călători mai departe cu căruțele încărcate. Am deshămat caii de la căruțe, am luat o parte din bagaje, le-am pus pe cai și am călătorit mai departe călare.

Pe când călătoream, cărarea continua să se îngusteze. Eram obligați să ne strângem aproape de zid, spre a ne apăra de cădere de pe drumul îngust în prăpastia stâncoasă. În timp ce făceam acest lucru, bagajul de pe cai se presa de perete și făcea ca noi să ne înclinăm spre prăpastie. Ne temeam să nu cădem și să fim făcuți bucăți de stânci. Atunci am desfăcut bagajul de pe cai și el a căzut în prăpastie. Am continuat să călătorim călare, temându-ne teribil, când am ajuns la cele mai înguste locuri din drum, să nu ne pierdem echilibrul și să cădem. În astfel de momente, se părea că o mână a luat frâul și ne-a condus peste drumul cel periculos.

Pe măsură ce drumul devenea tot mai îngust, am hotărât că nu mai puteam merge, în siguranță, călare, am lăsat caii și am mers pe jos, pe un singur rând, unul mergând pe urmele celuilalt. În acest loc, de pe vârful peretelui alb și curat au fost lăsate în jos funii mici; acestea au fost grabnic apucate spre a ne ajuta să ne păstrăm echilibrul pe cale. În timp ce călătoream, funiile se mișcau, mergând alături de noi. În cele din urmă, calea a devenit atât de îngustă, încât am tras concluzia că putem călători mai în siguranță fără ghete, așa că le-am scos din picioare și am mers o oarecare distanță fără ele. Curând s-a hotărât că puteam călători mai în siguranță fără ciorapi; aceștia au fost scoși și am călătorit mai departe cu picioarele goale.

Apoi, ne-am gândit la cei care nu erau obișnuiți cu lipsuri și cu greutăți. Unde erau aceștia acum? Ei nu erau în grupă. La fiecare schimbare, unii au rămas în urmă și au continuat drumul numai cei care erau obișnuiți să îndure greutăți. Lipsurile drumului i-au făcut pe aceștia și mai dornici să stăruie până la sfârșit.

Pericolul de a cădea de pe cale a crescut. Ne-am strâns aproape de zidul alb, totuși nu ne puteam pune picioarele complet pe cale, pentru că aceasta era prea îngustă. Apoi, ne-am atârnat cu aproape întreaga greutate de funii, exclamând: „Suntem ținuți de sus! Suntem ținuți de sus!” Aceleași cuvinte au fost rostite de toată grupa de pe calea cea îngustă.

Când am auzit sunetele de orgie și de veselie care păreau că vin din abisul de jos, ne-am înfiorat. Am auzit înjurături murdare, glume proaste, cântece vulgare, josnice. Am auzit cântec de război și cântec de dans. Am auzit muzică instrumentală și râsete puternice, amestecate cu blesteme și strigăte de groază și de jale amară, și eram mai preocupați ca niciodată să ne menținem pe calea cea îngustă și grea. Mare parte din timp, am fost siliți să atârnăm toată greutatea noastră de funiile care creșteau în grosime, pe măsură ce progresam. (Va continua) - Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 594-596

Cum să te îmbraci cu curaj

Biblia ne învață să fim modești în îmbrăcăminte. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate cuviincios.” 1 Timotei 2:9. Aceasta interzice etalarea ostentativă a îmbrăcămintei, culorile bătătoare la ochi, împodobirea excesivă. Orice obiect destinat să atragă atenția asupra purtătorului sau să stârnească admirația este exclus din vestimentația modestă pe care o prescrie Cuvântul lui Dumnezeu.

Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie necostisitoare – „nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” (vers. 9). Banii sunt o valoare pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Nu sunt ai noștri, ca să-i risipim pentru satisfacerea mândriei sau a ambiției. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, ei sunt hrană pentru cei flămânzi și îmbrăcăminte pentru cei goi. Sunt o apărare pentru cei oprimați, mijloace de dobândire a sănătății pentru cei bolnavi, mijloace de predicare a Evangheliei către cei săraci. Ați putea aduce fericirea în multe inimi folosind cu înțelepciune mijloacele materiale care sunt acum risipite pentru paradă. Luați în considerare viața lui Hristos. Studiați-I caracterul și fiți părtași cu El la tăgăduirea Sa de sine.

În lumea care-și zice creștină, se cheltuie pe bijuterii și pe îmbrăcăminte inutil de costisitoare suficient de mult încât cu acești bani să poată fi săturați toți cei flămânzi și îmbrăcați toți cei goi. Moda și etalarea ostentativă absorb mijloacele care ar putea să le aducă mângâiere celor săraci și celor suferinzi. Ele răpesc lumii Evanghelia iubirii Mântuitorului. Acțiunile misionare lâncezesc. Mulțimi pier din lipsă de învățătură creștină. Chiar lângă ușile noastre și în alte țări păgânii nu sunt învățați și nici mântuiți.

Câtă vreme Dumnezeu a încărcat pământul cu bogățiile Sale și i-a umplut cămările cu binecuvântări ale vieții, câtă vreme ne-a dat cu atâta mărinimie o cunoaștere mântuitoare a adevărului Său, ce scuză am putea aduce pentru faptul că îngăduim ca strigătele văduvei și ale orfanului, ale celor bolnavi și ale celor suferinzi, ale celor neînvățați și ale celor nemântuiți să se înalțe la cer? În ziua lui Dumnezeu, când vor fi aduși să stea față în față cu Acela care Și-a dat viața pentru acești nevoiași, ce scuze vor aduce aceia care își cheltuie timpul și banii pentru niște capricii pe care Dumnezeu le-a interzis? Unor astfel de oameni nu le va spune oare Hristos: „Am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; ... am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine”? Matei 25:42,43.

Dar hainele noastre, deși modeste și simple, ar trebui să fie de bună calitate, de culoare potrivită și perfecte pentru slujire. Ele ar trebui alese mai degrabă după criteriul rezistenței decât după acela al etalării ostentative. Ar trebui să ofere căldură și o bună protecție. Femeia înțeleaptă, descrisă în Proverbele, „nu se teme de zăpadă pentru casa ei; căci toți cei din casa ei sunt îmbrăcați cu veșminte căptușite.” Proverbele 31:21.

Îmbrăcămintea noastră ar trebui să fie curată. Veșmintele murdare sunt nesănătoase și, de aceea, nocive pentru trup și pentru suflet. „Voi sunteți templul lui Dumnezeu. [...] Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:16,17)

În toate privințele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă. „Mai presus de toate lucrurile”, Dumnezeu dorește ca noi „să fim sănătoși” – sănătate trupească și sufletească. Și trebuie să fim conlucrători cu El, pentru sănătatea sufletului și a trupului deopotrivă. Ambele sunt susținute printr- o îmbrăcăminte sănătoasă.

Aceasta ar trebui să aibă farmecul, frumusețea și caracterul adecvat al simplității neafectate. Hristos ne-a avertizat împotriva mândriei vieții, nu însă și împotriva farmecului și frumuseții ei naturale. El a îndreptat atenția asupra florilor câmpului, asupra crinului care se deschidea în puritatea lui, și a spus: „Nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei” (Matei 6:29). Astfel, prin lucrurile din natură, Hristos ilustrează frumusețea pe care o prețuiește cerul, farmecul modest, simplitatea, puritatea, armonia – care fac ca îmbrăcămintea noastră să-I fie plăcută.

El ne îndeamnă ca veșmântul cel mai frumos să fie cel al sufletului. Nicio podoabă exterioară nu se poate compara ca valoare sau frumusețe cu acel „duh blând și liniștit” care înaintea Sa „este de mare preț” (1 Petru 3:4).

Celor care fac din principiile Mântuitorului călăuza lor le sunt atât de prețioase făgăduințele Sale: „De ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi?... Nu vă îngrijorați dar, zicând: ... Cu ce ne vom îmbrăca?... Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:28-33).

„Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). În ce contrast se află aceasta cu oboseala, cu neliniștea, cu boala și cu nefericirea care rezultă în urma domniei modei! Cât de opuse sunt principiilor date în Scripturi multora dintre tipurile de îmbrăcăminte pe care le prescrie moda! [...]

Femeile trebuie să aibă curajul să se îmbrace sănătos și simplu, în loc să se lupte să îndeplinească cerințele modei. - Divina vindecare, pp. 287-290, 294

1. Ce tipuri de haine și de podoabe sunt excluse de porunca explicită a Cuvântului lui Dumnezeu? 

2. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu bani. Cum Se așteaptă să-i folosim? Cine este modelul nostru în acest tip de tăgăduire de sine?

3. Ce ar putea creștinii să facă pentru a le aduce alinare oamenilor înfometați din lume? Nu poți să hrănești toți oamenii înfometați. Dar ce sacrificii ai putea să faci ca să le oferi mâncare unora dintre ei?

4. Enumeră câteva principii pe care trebuie să le ai în minte când alegi cu ce să te îmbraci.

5. Ce lecție a ilustrat Hristos prin exemplul florilor? 
 

6. Care sunt podoabele pe care vrea Hristos să le purtăm? 

7. De ce este necesar să ai curaj ca să te îmbraci sănătos și simplu?

El a stat lângă mine—partea 1 de Braden Pewitt, misionar AFM în Cambodgia

E o femeie nebună! Țipă zi și noapte de când a ajuns” mi-a spus femeia Pnong. Am privit-o pe tânăra din capătul salonului de spital care se zvârcolea pe pat. Pot spune că țipetele ei erau cel puțin tulburătoare.

„Ahhhhh! Ajută-mă!” Ațintea cu degetul continuu prin salon. După aceea, cădea pe spate în pat și murmura cuvinte ce păreau să facă parte dintr-o poveste tragică pe care doar ea o înțelegea. Am privit-o rostogolindu- se și vomitând într-un bazinet. Apoi, s-a ridicat și a început să plângă, să ațintească iar cu degetul și să țipe din nou.

Venisem la spital să văd cum se simte un alt pacient al meu, dar de-abia puteam să-i aud vocea din cauza bocetelor femeii. Mi-am pus mâinile peste bătrânul Pnong și m-am rugat pentru el, rugându-mă tot timpul în tăcere și pentru femeia gălăgioasă.

Bărbatul bolnav și soția lui au aprobat din cap în timp ce-mi încheiam rugăciunea. Erau rude ale prietenilor noștri din Boan Village, auziseră multe povești ciudate despre Domnul Dumnezeu și mă rugaseră anume să vin. Voiau să-L invite pe Domnul Dumnezeu să fie prezent. Dar, cu cât vorbeam mai mult cu ei, cu atât mai zgomotoasă părea să devină femeia din capătul salonului.

„E hărțuită de demoni”, m-am gândit, aruncându-i o privire. „Ce ar trebui să fac?” Mi-am scos telefonul și am căutat un număr sub privirile celor doi soți Pnong. Eram tulburat. „Pot să o sun pe June, asistenta americană. Ea e creștină și va veni să se roage pentru femeia aceasta.” Însă, până la urmă, am băgat telefonul înapoi în buzunar.

„E așa de zile întregi”, mi-a spus femeia Pnong. „Și-a pierdut mințile. Continuă să facă așa toată noaptea. Soțul ei nu poate să facă nimic. Uite-l pe băiețelul lor, stă cu ea acum. Sărmanul copil! E neajutorat.” Am continuat să mă rog în tăcere, implorându-L pe Dumnezeu să-mi arate ce să fac. „Aș putea să-l chem pe Sabay, de la Global Mission Pioneer”, m-am gândit. „Ar putea să vină să se roage pentru această femeie. Am nevoie de ajutor. Am nevoie de cineva să mă ajute. E înspăimântător cum face.”

Mi-am scos din nou telefonul și am căutat printre numere. Mintea mea părea să nu funcționeze cum trebuie, ținând cont de toate acele zgomote care îmi răsunau în cap. „Trebuie să fac ceva. Sunt speriat. Ce trebuie să fac?” Am clătinat din cap disperat și am spus cu voce tare: „Îmi pare rău pentru femeie, pentru soțul ei și pentru copil.” Apoi, mi-am băgat telefonul înapoi în buzunar și l-am luat pe bărbatul Pnong pe după umeri. „O să plec acum, dar vreau să știi că poți vorbi cu Domnul Dumneze oricând.” A aprobat din cap în semn de apreciere și mi-a mulțumit, strângându-mi mâna cu căldură. Apoi, m-am ridicat în picioare și am înfruntat situația din fața mea. „Oh, Dumnezeul meu, Te rog, preia conducerea. Te rog, fii aproape.”

Tânărul soț al femeii tocmai se întorsese de la duș și încă își usca părul cu un prosop atunci când am ajuns lângă el. Avea un chip sincer, inocent. M-am aplecat și mi-am pus mâna pe umărul lui. Femeia țipase în khmeră, așa că m-am adresat în aceeași limbă. „De cât timp este așa?” l-am întrebat, acoperindu-i vaietele.

„A avut crize cu mai mulți ani în urmă”, a răspuns, „dar după aceea s-a comportat normal. Acum face așa de o săptămână, zi și noapte. Am adus-o acum două zile cu un camion, dar doctorii n-au putut să facă nimic.” Zâmbetul lui incert trăda o frică întunecată și o neajutorare teribilă care își făcuseră cuib în inima lui.

L-am privit direct în ochi, înainte să vorbesc. „Câteodată aceste lucruri nu pot fi vindecate cu medicamente. Câteodată e vorba de duhuri rele și singurul lucru pe care îl putem face este să vorbim cu Domnul Dumnezeu Stăpân. El este singurul care ne poate ajuta. Te superi dacă mă rog pentru soția ta? (Va continua)