Credincios în şcoală

Efes era cetatea cea mai nelegiuită din Asia Mică. Infracționalitatea era vast răspândită; toate viciile prosperau. Cu toate acestea, de aici a plecat Pavel și echipa lui să evanghelizeze toată Asia Mică. Biserica din Efes a fost ca un microcosmos al bisericii creștine timpurii. Respingând răul și iubind binele, credincioșii erau dedicați și lucrau din greu. (Vezi Apocalipsa 2:1-3.)

Nu ar trebui să trecem cu vederea metoda pe care a folosit-o Dumnezeu pentru a ridica această biserică, folosind- o ca să evanghelizeze provinciile romane din Asia.

Faptele apostolilor 19:9,10 Dar, fiindcă unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului.

Tiran era un profesor însemnat, iar activitatea lui Pavel de răspândire a soliei Evangheliei în Efes și Asia a pornit din această școală. Concentrându-se asupra unei școli, Pavel a ajuns într-un mod eficient la tineri. Istoria sacră ne învață importanța educației în evanghelizare. Nu doar profesorii pot fi evangheliști, așa cum s-a întâmplat în școala lui Tiran, ci și studenții pot fi la fel.

În cartea Daniel ne este descoperit faptul că Dumnezeu a folosit „Universitatea din Babilon” ca loc central pentru cucerirea divină a Babilonului. Patru studenți – Daniel, Hanania, Mișael și Azaria – l-au impresionat încă de la început pe împăratul Nebucadnețar.

Daniel 1:17-19 Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune... La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului.

Prin influența lor constantă, Nebucadnețar s-a predat în cele din urmă Dumnezeului din cer. Un alt exemplu de student evanghelist a fost Moise.

Dar, cu toate că era un student neobosit și zelos, el n-a putut fi făcut să ia parte la adorarea zeilor. A fost amenințat cu pierderea coroanei și avertizat că va fi dezmoștenit de prințesă dacă va stărui în devotamentul său față de credința evreilor. Dar el a rămas nezdruncinat în hotărârea sa, de a nu aduce închinare decât singurului Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. El discuta cu preoții și cu adoratorii zeilor, arătându-le nebunia închinării lor superstițioase la obiecte neînsuflețite. Nimeni nu era în stare să răstoarne argumentele sale sau să-i schimbe hotărârea. - Patriarhi și profeți, p. 245

Moise, Daniel și cei trei prieteni ai lui au fost sârguincioși în studiile lor. Nu doar că erau sârguincioși în studiile lor, dar erau și supuși cuvântului Scripturii, iar Dumnezeu le-a binecuvântat slujirea credincioasă față de El. Ieroboam este un alt exemplu biblic de sârguință credincioasă în anii săi de pregătire.

1 Împărați 11:28 Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif.

Deoarece Ieroboam lucra repede și eficient, viața lui se arăta extrem de promițătoare, iar mai târziu a fost făcut împărat peste Israel. Cu toate că obiceiurile lui privind munca l-au făcut pe Ieroboam să iasă în evidență în anii lui de pregătire, lipsa credincioșiei l-au făcut să cedeze în fața păcatului, mai târziu în viață. Istoria vieții lui, care ar fi trebuit să se încheie în succes, s-a sfârșit într-un eșec josnic.

1 Împărați 14:10 De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, și voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură murdăriile, până va pieri.

Trebuie să învățăm o lecție importantă din viața lui Ierobaom. Nu este suficient să fim studioși și harnici doar în anii de școală, ci trebuie să-I rămânem întotdeauna credincioși lui Dumnezeu.

1. Compară-i pe Moise și pe Daniel. Ce asemănări vezi în experiențele lor, în timpul perioadei petrecute la curțile păgâne?

2. Daniel și cei trei prieteni ai lui au menținut cu fermitate standardele înalte ale unui creștin. Cum i-a influențat acest lucru pe împărații Babilonului și Persiei? Daniel 1, Daniel 3, Daniel 6

Istoriile lui Daniel și Moise ne învață o lecție importantă despre deciziile pe care trebuie să le luăm ca parte a educației noastre. Acești eroi ai credinței au făcut ceea ce Ieroboam a eșuat să facă. Ei s-au lăsat îndrumați de principiile următoare:

1. Urmează Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta înseamnă să fii singur.

Daniel 1:8 Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.

2. Identifică-te pe față cu poporul lui Dumnezeu.

Evrei 11:24,25 Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

3. Prețuiește veșnicia și respinge plăcerile temporare și trecătoare.

Evrei 11:25,26 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.

Prin contrast, Ieroboam nu a dorit să fie singurul supus față de Cuvântul lui Dumnezeu. El a făcut aceeași greșeală pe care a făcut-o Roboam, urmând sfatul rău și lipsit de înțelepciune al consilierilor lui.

1 Împărați 12:28 După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viței de aur.

Mai mult, Ieroboam nu s-a identificat nici cu poporul lui Dumnezeu. În loc să continue să se închine în templul din Ierusalim, a construit două temple ca să se închine la vițeii de aur. El le-a spus oamenilor lui:

1 Împărați 12:28-31 „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului.” A așezat unul din acești viței la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. Și fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viței până la Dan. Ieroboam a făcut o casă pe înălțimi și a pus preoți luați din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi.

În loc să caute onoarea cerului, el a fost satisfăcut să primească onoarea temporară dată celor care nu I se supun lui Dumnezeu. Elevii din ziua de astăzi se confruntă cu aceleași ispite cu care Moise și Daniel s-au confruntat și pe care le-au învins, dar în față cărora Ieroboam a eșuat. Elevii creștini trebuie adeseori să aleagă între a fi plăcuți lui Dumnezeu și a-i mulțumi pe colegii sau chiar pe profesorii lor. Dumnezeu însă a făcut următoarele promisiuni: „Voi cinsti pe cine Mă cinstește” (1 Samuel 2:30) și „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 10:32).

Acei elevi care au credință în Cuvântul lui Dumnezeu vor trece aceste teste. Decizia lor de a păzi Sabatul va rămâne neschimbată, chiar dacă sunt înconjurați de oameni care calcă Sabatul și care îi ridiculizează. Hotărârea lor de a rămâne neîntinați nu se va schimba indiferent de circumstanțe. Aceștia vor evita să participe la evenimente și la petreceri unde prezența lui Dumnezeu nu este dorită și unde muzica și activitățile prezente îi fac pe îngeri să plângă. Din nefericire însă, acei elevi care nu au credință în Cuvântul lui Dumnezeu vor eșua. Moise iese în evidență ca un exemplu pentru fiecare tânăr presat din toate părțile să se conformeze.

Evrei 11:27 Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

3. Să presupunem că ești într-o școală în care majoritatea oamenilor nu sunt creștini cu adevărat. Cum va face să-ți fie mai ușor în acest mediu spiritual periculos faptul că nu nu vei încerca să-ți ascunzi loialitatea față de Dumnezeu?

4. Ce lecții poți învăța din viața lui Ieroboam care să te ajute să rămâi credincios lui Dumnezeu în timpul petrecut la școală?

5. Citește Mărturii pentru biserică, volumul 1, pp. 303, 304, 408. Enumeră câteva modalități prin care poți să dai mărturie pentru Hristos, în loc să-L renegi, acasă și la școală.

Chiar dacă trebuie să ne dorim să putem luăm poziție singuri de partea adevărului biblic, unul dintre cele mai mari ajutoare de care putem beneficia pentru a rămâne credincioși este să fim alături de prieteni creștini. Daniel și cei trei prieteni ai lui au stat fermi împreună, în dedicarea lor biblică. Fiind colegi de cameră, ei au mâncat și s-au rugat împreună.

Daniel 1:11,12 Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredințase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut.”

Daniel 2:17,18 Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. Daniel 2:49 Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
Dumnezeu vrea echipe de tineri care să lucreze împreună ca misionari. Isus nu Și-a trimis ucenicii singuri, fiecare pe cont propriu.

Marcu 6:7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi.

Dacă te vezi misionar pentru colegii tăi studenți, caută prieteni evlavioși care să lucreze împreună cu tine.

Lăsați tinerii și tinerele... să formeze echipe de lucrători, să aibă un timp hotărât când să se roage împreună și să-I ceară Domnului să le dea harul Său și să se adune uniți în acțiune... Își doresc tinerii și tinerele noastre care cred adevărul să devină misionari activi? - Solii pentru tineret, p. 197

Obiceiul lui Daniel de a se ruga pe care îl avea la optzeci de ani a fost dezvoltat de când era foarte tânăr, acesta fiindu-le bine cunoscut prietenilor și dușmanilor lui. Și chiar dacă a părut că rugăciunea i-a adus necazuri, de fapt activitatea aceasta a fost cea care l-a protejat de pericol (Vezi Daniel 6). Pentru Daniel, nu a fost nimic nou să fie înconjurat de lei; pentru el, lumea aceasta era bârlogul leilor.

În adolescență, Daniel a primit protecția îngerilor ca răspuns la rugăciunile lui zilnice. Când era bătrân și a trebuit să petreacă o noapte împreună cu leii, a putut să doarmă în siguranță, de parcă ar fi făcut-o într-un pat moale. Aceleași promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu pe care Daniel le-a invocat sunt disponibile și astăzi pentru orice tânăr – chiar dacă circumstanțele îl obligă să fie în Babilon.

Dacă tinerii noștri ar fi convertiți în fiecare zi, nu ar fi niciun pericol să meargă la colegiile din țară, dar, dacă se simt liberi să înceteze a veghea o singură zi, tocmai în ziua aceea Satana este pregătit să-și întindă capcanele, iar ei sunt biruiți și conduși pe căi greșite — pe căi interzise, pe care nu Domnul le-a deschis. – Solii alese, cartea 3, p. 231

Ținta de a-L onora pe Dumnezeu dând mărturie pentru El ne va ajuta în zilele de școală.

Daniel știa că Dumnezeul lui Israel trebuie să fie onorat înaintea poporului babilonian. [...] El a trebuit să-și păstreze cu curaj principiile religioase în fața tuturor oamenilor, căci el era martorul lui Dumnezeu. - The Youth’s Instructor, 1 noiembrie 1900

6. Gândește-te la exemplul lui Daniel și al prietenilor lui. De ce vrea Dumnezeu ca tinerii evlavioși să lucreze împreună ca misionari în școli?

7. Cum poți forma un plan ofensiv puternic pentru a da mărturie colegilor din școala în care studiezi?

Vasul de nescufundat

Stimate frate M, noaptea trecută am avut un vis impresionant. Se făcea că erai pe un vas puternic, navigând în nişte ape foarte agitate. Uneori, valurile loveau până sus şi te udau până la piele. Tu ai spus: „Voi părăsi vasul acesta, pentru că se scufundă.”

„Nu”, a spus cineva care părea a fi căpitanul, „vasul acesta va naviga până în port. Nu se va scufunda niciodată.” Dar tu ai răspuns: „Voi fi măturat de valuri şi aruncat peste bord. Cum nu sunt nici căpitanul, nici marinar, cui îi pasă? Îmi voi încerca şansa pe vasul acela, pe care îl vezi acolo.” Căpitanul a spus: „Nu te voi lăsa să mergi acolo, fiindcă ştiu că vasul acela se va izbi de stânci înainte de a ajunge în port.” Tu te-ai ridicat hotărât şi ai spus: „Vasul acesta va naufragia; îmi dau seama cât se poate de clar de lucrul acesta.” Căpitanul te-a privit cu ochi pătrunzători şi ţi-a spus ferm: „Nu-ţi voi îngădui să-ţi pierzi viaţa urcându-te în barca aceea. Scândurile din care este făcută sunt mâncate de cari şi este o ambarcaţiune înşelătoare. Dacă ai avea mai multe cunoştinţe, ai putea face deosebirea între ce este fals şi ce este autentic, între ce este sfânt şi ce este sortit ruinei totale.”

M-am trezit, dar visul acesta mă face să îţi scriu acum. Eram profund impresionată de unele dintre lucrurile acestea, când am primit o scrisoare în care scria că te afli „într-o mare ispită şi încercare”. Ce se întâmplă, frate M? Te ispiteşte Satana din nou? Îngăduie Dumnezeu să fii adus în acelaşi loc în care ai căzut mai înainte? Vei lăsa acum ca necredinţa să pună stăpânire pe sufletul tău? Vei cădea de fiecare dată, aşa cum au făcut copiii lui Israel? Dumnezeu să te ajute să te împotriveşti Diavolului şi să ieşi mai puternic din fiecare încercare a credinţei tale! Fii atent ce faci! Croieşte cărări drepte pentru picioarele tale. Închide uşa necredinţei şi fă din Dumnezeu tăria ta! Dacă nu ştii ce să faci, stai liniştit, nu înainta în întuneric. Sunt profund îngrijorată pentru sufletul tău. Aceasta poate fi ultima ocazie pe care ţi-o mai oferă Dumnezeu. Nu mai face niciun pas pe drumul în jos, spre pierzare. Aşteaptă, şi Dumnezeu te va ajuta. Ai răbdare, şi lumina clară va apărea. Dacă cedezi impresiilor, îţi vei pierde sufletul, iar sufletul are o mare valoare pentru Dumnezeu.

Scriu la primul volum din seria Marea luptă şi simt o mare solemnitate când revăd aceste subiecte importante – crearea lumii şi evenimentele de la căderea lui Satana până la căderea lui Adam. În timp ce scriu, Domnul pare foarte aproape de mine şi sunt profund impresionată când contemplu această luptă de la începutul ei până în prezent. Lucrările puterilor întunericului sunt prezentate clar înaintea minţii mele. În faţa noastră stă un timp de mare încercare, iar Satana, îmbrăcat în veşminte de înger, va veni cu ispitele lui la oameni, cum a venit la Hristos în pustie. El va cita din Scriptură şi, dacă viaţa noastră nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, cu siguranţă ne va înrobi sufletul în necredinţă.

Timpul este foarte scurt şi tot ce este de făcut trebuie făcut repede. Îngerii ţin cele patru vânturi, iar Satana caută să profite de oricine nu este pe deplin fundamentat în adevăr. Fiecare suflet urmează să fie pus la probă. Orice defect de caracter care nu este biruit cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu va deveni un mijloc sigur de distrugere. Simt ca niciodată mai înainte nevoia ca poporul nostru să fie însufleţit de spiritul adevărului, deoarece înşelăciunile lui Satana vor prinde în cursă orice suflet care nu a făcut din Dumnezeu tăria lui. Domnul are o mare lucrare de făcut şi, dacă noi facem ce ne cere să facem, El va conlucra cu eforturile noastre. - Mărturii pentru biserică, vol. 5, pp. 571-573

Fii tare

„Vă scriu, copilașilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” Acest text nu se referă la cei care sunt copii ca vârstă, ci la cei care sunt copii în adevăr și în credință.

„Vă scriu, tinerilor fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. ... V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău. Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

Aceste cuvinte de aprobare și de îndrumare sunt le adresate tuturor tinerilor care s-au îmbrăcat cu armura neprihănirii. Tineri și puternici, aceștia pot da niște lovituri uriașe pentru Dumnezeu, dacă se vor încrede doar în El. Cei mai în vârstă, cărora apostolul li se adresează cu „părinților”, au de făcut o lucrare hotărâtă ca să mențină stindardul sus; aceștia însă simt presiunea poverii vieții și ar fi potrivit ca tinerii să fie încurajați să se califice pentru datoria lor, având experiență în cunoașterea lui Isus Hristos, astfel încât, dacă stindardul cade din mâna părinților, să fie în stare să-l prindă și să-l țină sus. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”

Sunt mulți tineri în vremea noastră care cercetează Scriptura ca pe o comoară ascunsă și care, găsind nestemata adevărului, vor face înțelese comorile Cuvântului și pentru mintea altora. Este privilegiul fiecărui tânăr să răspundă așteptării lui Isus Hristos. Îndemnul „fiți tari” se referă la mai mult decât puterea fizică; el se referă la faptul că mintea trebuie antrenată să gândească și trebuie să fie menținută curată și puternică prin practicarea obiceiurilor temperate stricte.

Tinerii angajați cu sinceritate în misiunea lor au biruit vrăjmașul, trăind religia lui Isus Hristos în fiecare zi din viața lor, aducându-L pe Hristos în activitățile și în bucuriile lor zilnice. Aceasta înseamnă că au devenit părtași la natura divină. Tinerii care s-au predat în slujba lui Dumnezeu se află în poziția de a lupta bărbătește în bătăliile Domnului. Tinerii să-L ia pe Hristos ca model și atunci vor face dreptate, vor iubi mila și vor umbla smeriți cu Dumnezeul lor. Vor deveni tot mai puternici și, la fel ca Daniel și ca tovarășii lui, își vor folosi timpul cât mai avantajos pentru a obține cunoștințe și experiențe de valoare. La cei tineri, sentimentele sunt cele mai arzătoare, memoria este cea mai puternică, iar inima, cea mai sensibilă la impresiile divine; în timpul tinereții, puterile mintale și fizice trebuie să răspundă acelor cerințe prin care se aduc mari îmbunătățiri în ochii lumii prezente și a aceleia care stă să vină.

Cu greu poate fi estimată cantitatea de cunoștințe valoroase care poată fi acumulată de tineri și de tinere; dar ca să ajungă la un standard înalt, aceștia trebuie să închidă ușa gândurilor degradante pe care Satana vrea să le sădească în mintea lor și să refuze să dea curs ispitelor lui. Tinerii pot dobândi ceea ce nu pot cumpăra cu aur prin cultivarea unui scop curat și puternic – acela de a se strădui să devină tot ceea ce Dumnezeu a plănuit ca ei să fie. Mintea trebuie să fie antrenată să rămână preocupată de temele corecte de gândire.

Tinerii trebuie să studieze Scriptura și să aplice în viața lor zilnică regulile divine pe care Dumnezeu le-a lăsat pentru îndrumarea lor. Acela care a îmbătrânit în slujba lui Dumnezeu ar putea să nu înțeleagă lucrurile care i se întâmplă în prezent, iar întâmplările recente pot să-i dispară în curând din memorie; dar mintea lui este întotdeauna trează în ce privește scenele și întâmplările din copilărie. Oh, dacă ar realiza tinerii cât de important este să-ți păzești mintea, să o păstrezi curată față de gândurile corupătoare și să-ți ferești sufletul de toate practicile degradante; căci curăția sau necurăția tinerilor se va reflecta la vârsta adultă.

Tinerii trebuie să se situeze în acea poziție în care să-și predea inima cu totul Domnului, în care să-L onoreze pe Dumnezeu cu tăria lor. Atunci, Dumnezeu îi va onora dându-le cunoștințe și înțelepciune. Astfel a procedat Daniel la curtea Babilonului, rămânând credincios principiului în mijlocul corupției păgânilor. „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.” - The Youth’s Instructor, 25 octombrie 189

1. Ce trebuie să facă tinerii puternici ca să dea lovituri uriașe pentru Dumnezeu?

2. Ce este potrivit să facă tinerii?

3. Enumeră câteva lucruri la care se referă îndemnul: „Fiți tari!”

4. Ce trebuie să facă un tânăr pentru a se situa în poziția de a lupta bărbătește pentru Domnul?

5. Ce trebuie să facă tinerii ca să fie puternici ca Daniel?

6. Care sunt câteva dintre avantajele perioadei tinereții?

7. Ce trebuie să facă tinerii și tinerele pentru a ajunge la un standard înalt?

8. Când îi va onora Dumnezeu pe tineri dându-le cunoștințe și înțelepciune?

El a stat lângă mine—partea 3 de Braden Pewitt, misionar AFM în Cambodgia

Tânărul era uimit că Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele atât de repede și i-a oferit de îndată pace soției lui tulburate. S-a întors spre mine și m-a întrebat: „Care este numele acestui Dumnezeu? Este Isus? Cum să-L numesc?”

„Poți să-I spui Isus” am zis. „De asemenea, poți să-I spui Tată, Domnul Dumnezeu sau Marele Dumnezeu.” Fața i s-a luminat. S-a agățat de ultimul nume. „O să-i spun Marele Dumnezeu!” „E un lucru grozav să-L numești așa”, am spus zâmbind. „Sunt mulți dumnezei falși, care nu au puterea Lui, care adesea ne rănesc și ne îmbolnăvesc. Dar noi ne putem adresa întotdeauna Marelui Dumnezeu, căci El ne iubește atât de mult și dorește din toată inima să ne ajute. Iar El are puterea de a alunga spiritele rele, care vor să ne facă rău. Marele Dumnezeu este un Dumnezeu atât de minunat!”

Tânărul stătea acolo strălucind și aprobând din cap. Apoi a spus: „Mi-ar plăcea să-ți dau numărul de telefon. Azi mergem acasă. Noi trăim în districtul nordic al acestei provincii. Ne-ar plăcea să vii și să ne vizitezi acasă.” Mi-am amintit brusc că Sabay, un pionier al Misiunii Globale, mergea în nord de două ori pe lună pentru a încuraja un mic grup de credincioși de acolo. Întorcându-mă spre tânăr, i-am spus: „Permite-mi, te rog, să-ți fac cunoștință cu cineva înainte să pleci.” Mi-am scos de îndată telefonul și l-am apelat pe Sabay.

Sabay este un tânăr khmer, de vreo douăzeci de ani. Împreună cu soția lui și-au lăsat prietenii și familia pentru a răspândi solia Evangheliei în Cambodgia, iar noi îi considerăm colegi misionari. În curând, ni s-a alăturat în salonul de spital. A luat loc pe patul de lângă noi și privitorii l-au pus la curent cu povestea. După aceea, și-a pus mâinile pe femeie și l-a privit cu blândețe pe soț. A părut că se împrietenește imediat cu acel cuplu tânăr. „Aș vrea să-ți spuni că nici Braden, nici eu nu avem nicio putere ca să-ți ajutăm soția”, a început să spună într-o khmeră mai bună decât aș visa vreodată să vorbesc. „Dar Dumnezeul Preaînalt, Marele Dumnezeu, El o ajută pe soția ta. El iubește oamenii atât de mult și dispune de o mare putere pentru a-i ajuta. Aș vrea să vorbesc cu El din nou.”

După aceea, Sabay a înălțat o rugăciune frumoasă, cerându-I lui Dumnezeu să continue să ajute femeia și pe familia ei. Mulțimea de privitori se înmulțea pe măsură ce el continua să se roage. Îmi dădeam seama că Sabay era profund mișcat de prezența palpabilă a lui Dumnezeu. M-am simt de parcă în acel moment Domnul mi-a vorbit și mi-a spus: „Braden, fac asta și pentru Sabay, și pentru tine.” Dintr-odată, mi-am dat seama că Dumnezeu lucra în fiecare inimă prezentă. M-am gândit la cuplul Pnong din partea cealaltă a salonului, care era martor la acest miracol măreț. „Doamne Dumnezeule”, am șoptit, „Te rog, continuă să lucrezi! Noi ascultăm. Noi suntem deschiși pentru intervenția Ta. Descoperă-Te nouă!”

În timp ce Sabay organiza vizita la acea familie peste câteva zile, mi-am dat seama că nu mai era nevoie de prezența mea. L-am îmbrățișat pe tânăr pentru ultima dată și l-am asigurat că voi continua să mă rog pentru ei. Aproape că dansa de bucurie. Câteva ore mai târziu, Sabay i-a ajutat să găsească un camion care se îndrepta spre nord. „Femeia se făcuse perfect normală, până să plece”, mi-a spus mai târziu. „Îi aduceau laude lui Dumnezeu.”

Când i-am povestit soției mele Johanna cele întâmplate, m-am emoționat dintr-odată. „Femeia privea prin salon și arăta continuu cu degetul”, am încercat să-i explic înecat de emoție. „Dar nu părea să arate spre nimeni anume. Nu s-a uita direct la mine nici măcar o dată. Continua să arate cu degetul la ceva aflat în stânga mea. Numai că nu era nimeni acolo. Țipa într-una: Învățătorule! Oh, Învățătorule! Te rog, ajută-mă! Te rog, ajută-mă, Învățătorule! Pe El L-a văzut stând lângă mine. Pe El Îl striga. El stătea lângă mine.” Lacrimile au început să curgă ca dintr-un izvor. Fie ca Dumnezeul meu să rămână mereu lângă mine! Oh, cât de mult tânjesc după ziua când o să-L pot vedea și eu! (Final)