Fără haină de nuntă

Isus a spus o pildă despre niște viticultori răi care l-au ucis pe fiul proprietarului terenului. Liderii religioși, care ascultaseră cu atenție, au spus imediat că proprietarul terenului avea să-i distrugă pe acei oameni răi și că „va da în grija altor viticultori via lui”.

Abia după ce s-au gândit la acest subiect, acei lideri au înțeles că prin viticultorii respectivi, Isus îi reprezentase pe ei și planul lor de a-L ucide pe El - Fiul lui Dumnezeu. Condamnându-i pe acei viticultori, se condamnaseră pe ei înșiși! Astfel, privilegiul de a reprezenta Împărăția lui Dumnezeu avea să fie curând luat de la ei și dat bisericii creștine. Matei 21:43

Isus îi iubea pe acei lideri și voia să-i salveze, dar El nu putea face acest lucru în timp ce ei Îl respingeau ca Mântuitor al lor. Pentru a le arăta din nou care avea să fie rezultatul deciziilor lor, Isus a citat din Scripturile cu care ei erau așa de familiarizați. Matei 21:42

Aceste cuvinte sunt din Psalmii 118:22,23. Liderii învățaseră că Piatra din acel psalm era un simbol al lui Mesia. El venise, dar ei încă Îl așteptau să vină. Chiar în acele momente, respingându- L, ei împlineau profeția din acele versete. O piatră (sau o stâncă) este un simbol pentru Isus în multe versete biblice (1 Corinteni 10:4).

Chiar El a spus: „Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdobit de ea”. Asta înseamnă să ne zdrobim inimile mândre, să ne mărturisim cu umilință păcatele și să construim viețile noastre pe stânca Hristos Isus. El este singura fundație sigură. Luca 6:47,48 Isus a spus, de asemenea, ,,pe acela peste care va cădea ea [piatra], îl va spulbera”. Matei 21:44.

Asta înseamnă că judecățile vor cădea asupra tuturor celor care refuză să își mărturisească cu umilință păcatele și să-L accepte pe Isus ca Mântuitor al lor. Acei lideri religioși au refuzat să facă asta și consecința a fost distrugerea orașului și împrăștierea poporului lor.

Așa că trebuie fie să „cădem” pe Isus - „Piatra vie” (1 Petru 2:4-6), fie să strigăm după pietre să cadă peste noi și să ne ascundă de El (Apocalipsa 6:15,16). David a spus: „EL este Stânca și Ajutorul meu”. (Psalmii 62:6). Este aceasta și alegerea ta?

Era marți. Peste numai trei zile, Isus avea să moară ca Miel de Paște pentru toată lumea. Desigur, chiar și pentru liderii religioși care aveau de gând să-L omoare. El voia să-i salveze pe acei oameni de vina care avea să cadă asupra lor dacă ar fi continuat cu planurile acelea secrete.

Le spusese pilda despre cei doi fii și o alta despre viticultorii cei răi. Acestea fuseseră avertismente, iar ei își recunoscuseră acțiunile proprii în fiecare dintre ele (Matei 21:45). Atunci El le-a spus o altă pildă. Citește prima parte din Matei 22:1-7.

Căsătoria fiului regelui este un simbol al uniunii Fiului lui Dumnezeu cu poporul Său. El S-a născut în natură umană (Isaia 9:6) pentru ca noi să fim părtași la natura Lui divină (2 Petru 1:4). El i-a rugat pe copii Săi care Îi întorceau spatele să se întoarcă la El. Ieremia 3:14

Două astfel de rugăminți sunt reprezentate în pildă prin cele două chemări la nuntă. Primul apel fusese făcut de Isus și ucenicii Săi cu 3 ani și jumătate înainte de moartea Lui. Al doilea avea să fie făcut de creștini la 3 ani și jumătate după moartea lui. Ambele apeluri au fost respinse. Așa cum armata regelui din pildă „a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea”, și armatele romane i-au risipit mai târziu pe evrei și au distrus Ierusalimul.

Cât de trist! Gândește-te ce ar fi putut deveni națiunea lor dacă L-ar fi acceptat pe Isus. Și gândește- te la oamenii care nu Îl cunosc pe Isus și la cum s-ar putea transforma dacă le-ai spune despre El.

În pilda nunții fiului de împărat, cei care au fost invitați au refuzat să vină chiar și după a doua chemare. Au disprețuit invitația și i-au ucis pe slujitorii regelui care veniseră să-i cheme. Așa că acesta a trimis armatele sale care i-au ucis pe ei și le-au distrus orașul.

Aceasta reprezenta împrăștierea evreilor și, în anul 70 d.Hr., distrugerea Ierusalimului. În anul 34 d.Hr., avea să se sfârșească a doua chemare pentru ei. Acesta era sfârșitul celor 70 de săptămâni (490 ani) în care ei ar fi trebuit să facă multe schimbări dacă doreau să rămână poporul special al lui Dumnezeu. Poți revedea acea profeție a lui Daniel în lecția B–5. Daniel 9:24-27

Aceasta avea să fie curând îndeplinită, pentru că cei 490 de ani urmau să se încheie peste doar 3 ani și jumătate. Punctul decisiv a fost atunci când Sinedriul a hotărât uciderea lui Ștefan cu pietre și cînd a început „o mare prigonire” a creștinilor. Faptele apostolilor 7:59-8:3

De asemenea, acest lucru a început îndeplinirea celei de-a doua părți din pilda ospățului de nuntă. Oaspeții invitați au respins cele două apeluri. Prin urmare, regele a trimis pe servitorii săi „la răspântiile drumurilor”, iar ei „au strâns pe toți pe care i-au găsit”. De data aceasta, „odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți”. Matei 22:8-10

Lucrarea servitorilor regelui, aceea de a aduce oaspeți găsiți la „răspântiile drumurilor” în sala de nuntă, reprezintă lucrarea misionarilor lui Dumnezeu care aduc oameni foarte diferiți în biserica creștină.

Acea lucrare a început în anul 34 d. Hr. atunci când, din cauza persecuției suferite din partea evreilor, creștinii s-au împrăștiat. Apoi ei „mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul”. Ei au predicat atât evreilor, cât și neamurilor, inclusiv samaritenilor pe care majoritatea evreilor îi urau. Faptele apostolilor 8:4,5

Lucrătorii lui Dumnezeu încă predică adevărul despre Isus, dar milioane de oameni încă nu Îl cunosc ca Mântuitor al lor. Mulți dintre ei nici măcar nu știu că Isus i-a invitat la „ospățul nunții Mielului”. Apocalipsa 19:9; Apocalipsa 22:17 Poate unii dintre ei locuiesc aproape de tine, așteptând să le spui ce cunoști despre Isus.

În pilda nunții fiului de împărat, slujitorii regali au adus în sala de nuntă pe toți cei pe care i-au găsit. Astfel, s-a format un mix de oaspeți buni și răi. Poate că servitorii nu au știut că erau și oameni răi printre oaspeți; ei doar i-au adus pe toți cei care au fost dispuși să vină. Matei 22:10

Acești oaspeți îi reprezintă pe oamenii care vin în biserica lui Dumnezeu de pe pământ, nu în ceruri. Sala de nuntă nu poate reprezenta cerul pentru că oamenii răi nu pot merge acolo. Oamenii răi din această pildă îi reprezintă pe care vin în biserică și pretind a fi creștini, dar nu sunt cu adevărat convertiți. Ca și servitorii din pildă, lucrătorii lui Dumnezeu nu pot spune întotdeauna dacă există oameni răi printre cei pe care ei îi invită în biserică. Dar Dumnezeu poate, și despre asta este vorba în restul pildei. Citește Matei 22:11-14.

Regele care merge în sala de nunta pentru a-și vedea oaspeții reprezintă judecata tuturor celor care au pretins că sunt oameni ai lui Dumnezeu. Aceștia sunt oamenii ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții. Această judecată are loc acum în cer și se va încheia înainte de revenirea lui Isus. Citește despre acest lucru în Daniel 7:9,10.

Oaspeții din pildă trebuiau să poarte o haină de nuntă. Hainele proprii reprezintă viețile noastre păcătoase, iar acestea nu pot fi luate în cer. Dar haina de nuntă reprezintă neprihănirea lui Isus fără de care nu putem fi luați în cer. Citește despre aceasta în Parabolele Domnului Hristos, pagina 312. „Când ne supunem Domnului Hristos, atunci inima noastră este unită cu inima Lui, voința noastră se cufundă în voința Lui, mintea noastră devine atunci una cu mintea Lui, iar gândurile sunt robite Lui. Atunci, noi trăim viața Lui. Aceasta înseamnă să fii îmbrăcat cu haina neprihănirii Sale.” 

Prin această povestire despre haina de nuntă, Isus a arătat ce fel de caracter trebuie să avem dacă vrem să primim viață veșnică. Ce fel de caracter construiești tu?

Liderii religioși știau că pildele pe care Isus le-a spus în curtea templului în ziua aceea erau despre ei. Ei înțeleseseră semnificțiile celor trei pilde. Dar aceeași rază de soare care face iarba să crească, întărește noroiul, iar ei au ales să fie ca noroiul. Inimile lor mândre au devenit chiar mai insensibile prin respingerea avertismentelor Lui. Apoi au pregătit o întrebare delicată. Sperau ca răspunsul lui Isus să fie ceva ce puteau folosi împotriva Lui.

Au ales farisei tineri și irodieni pentru a pune întrebarea aceasta. Aceste două grupări se urau una pe alta, dar ambele voiau să-L omoare pe Isus. Așa că membrii lor erau dispuși să lucreze împreună pentru a face acest lucru.

Erau siguri că răspunsul Său la întrebarea lor I-ar fi creat necazuri, indiferent de ce ar fi spus. În primul rând, cum L-au flatat, și apoi, care a fost întrebarea lor? Matei 22:15-17

Isus a recunoscut imediat ceea ce încercau ei să facă. Știa că laudele lor nu erau sincere, așa că i-a numit ipocriți. Când El a spus: „Arătați-Mi banul birului”, au fost confuzi. Matei 22:18-21

Dacă Isus ar fi spus că ei nu trebuie să plătească impozite, aceștia le puteau spune romanilor că El a început o revoltă împotriva guvernului lor. Și spunând că ei ar trebui să plătească impozitele, i-ar fi ridicat pe oameni împotriva Lui, pentru că aceștia nu îi plăceau pe vameși. Răspunsul lui Isus la întrebarea lor este foarte important. Aceasta ne arată că noi ar trebui să fim loiali guvernului nostru și să ne supunem legilor sale atunci când acest lucru nu intră în conflict cu loialitatea față de Dumnezeu și cu ascultarea de Legea Lui. Citește Romani 13:7.

Isus i-a învins pe dușmanii Săi în acea zi cu doar câteva cuvinte. Poți face și tu asta. Trebuie doar să folosești „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” „ca să te poți împotrivi în ziua cea rea” (Efeseni 6:17,13).

Când Isus a răspuns la întrebarea fariseilor și irodienilor, a spus clar că noi ar trebui să plătim impozite. Guvernele ne protejează și oferă multe alte servicii, iar impozitele noastre ajută la plata acestor cheltuieli. De asemenea, El ne-a precizat datoria de a plăti zecimea și de a oferi daruri.

Fariseii au fost înfrânți de răspunsul lui Isus la întrebarea lor. Apoi au venit saducheii cu o întrebare dificilă despre învierea morților. Ca și fariseii, erau copii ai lui Avraam și susțineau că au ca temelie primele cinci cărți din Scripturi.

Asta însemna că ei credeau în creația descrisă în Geneza. Insă, susțineau că după ce Dumnezeu i-a creat pe oameni, El i-a lăsat să își poarte singuri de grijă. Nu credeau că avea să mai fie o înviere viitoare când cei drepți aveau să fie răsplătiți și cei nedrepți pedepsiți. Fariseii credeau într-o înviere viitoare și acesta era punctul de doctrină asupra căruia se certau cel mai mult aceste două grupuri religioase. Aceste discuții îi încurcau pe farisei atât de mult, încât Saducheii câștigau întotdeauna. Crezând că vor putea face același lucru cu Isus, ce întrebare I-au pus ei? Matei 22:23-28

În răspunsul Său, Isus a spus că cei drepți care vor fi înviați vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. Atunci El a arătat din Scripturi (Exodul 3:6) că este foarte falsă ideea cum că Avraam, Isaac și Iacov nu vor fi niciodată înviați din morți. Acei patriarhi erau morți de sute de ani și totuși „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii”. Prin urmare, ei vor fi înviați din morți într-o zi. Matei 22:29-32

„Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.” Matei 22:33. Ai fost și tu uimit când ai aflat că oamenii lui Dumnezeu vor fi ca îngerii?