El a purtat păcatele mele

Înainte de a părăsi camera de sus, Isus și ucenicii Săi au cântat un cântec împreună. Apoi au ieșit în noapte. După ce au ieșit prin poarta orașului, au mers încet, în tăcere, pe drumul către poalele Muntelui Măslinilor. Isus mergea adesea într-o anumită grădină de acolo pentru a se ruga. Când Isus a spus în cele din urmă ceva, ucenicii au fost uimiți și întristați. Ce a spus El? Matei 26:31

Cu toții? Isus spusese deja că unul dintre ei avea să Îl trădeze și că Petru avea să se lepede de El. Dar acum vorbea despre toți. Cum a răspuns Petru? Matei 26:33

Petru chiar credea ce spunea, dar Isus îl cunoștea mai bine decât se cunoștea el însuși. Ce I-a spus lui Petru? Matei 26:34,35

Pe măsură ce continuau să meargă, Isus a văzut o viță de vie frumoasă în lumina strălucitoare a lunii. Isus a vrut să-i ajute pe ucenici să înțeleagă legătura constantă, neîntreruptă, pe care trebuie să o aibă cu El, așa că a folosit vița de vie ca simbol.

Fructul viței crește pe mlădițe, dar numai dacă mlădițele sunt legate de vița de vie, de butuc. Dacă o ramură este tăiată și încetează să mai fie legată de viță, se va ofili rapid și va muri. Nu există nicio posibilitate ca o mlădiță despărțită de viță să producă fructe, chiar dacă este încă foarte aproape de aceasta. Ceea ce contează pentru mlădiță este legătura sa constantă, neîntreruptă, cu vița. Isus a spus că la fel este și în relația noastră cu El. Citește cum a descris-o în Ioan 15:4,5.

Isus a vrut ca ucenicii Săi să-și amintească faptul că singurul mod în care puteau aduce rod era prin dependență constantă și totală de El. Dacă încercau să dea roade singuri, fără ajutorul Lui, aveau să dea greș cu siguranță. Dar dacă depindeau întotdeauna de El, urmau să aducă „multă roadă”. 

Vița rodește struguri. Ce fel de roade trebuie să aducem noi? Citiți Galateni 5:22,23.

Era joi seara, iar Isus și ucenicii Lui mergeau încet pe un drum în afara Ierusalimului. Isus avea să le spună atât de multe, iar ei erau atât de puțin pregătiți să audă. Dar Isus a fost răbdător în timp ce le transmitea ultimele îndemnuri.

Apoi a înălțat o rugăciune frumoasă pentru El, pentru ucenicii Săi și pentru toți cei care aveau să creadă în El într-o bună zi. Poate că ți-ar plăcea să citești această rugăciune. O poți găsi în Ioan 17.

În cele din urmă, micul grup a ajuns în Grădina Ghetsimani. Isus mersese de multe ori acolo ca să Se roage, dar în seara aceasta era diferit. A devenit dintr-o dată foarte trist. Mersul Îi era nesigur și a fost nevoie ca ucenicii să-L susțină ca să nu cadă. S-au uitat rapid în jur pentru a găsi locul în care Isus obișnuia să Se roage.

Isus a lăsat opt ucenici la intrare și a luat cu El pe trei dintre ei: Petru, Iacov și Ioan. Acești trei ucenici erau cei mai buni prieteni ai Lui. Ei au fost pe munte atunci când Moise și Ilie au venit să vorbească cu Isus. Tot ei auziseră vocea Tatălui declarând că Isus este Fiul Său iubit.

Acum Isus dorea ca aceștia trei să fie aproape de El. Ei petrecuseră deseori noaptea aici împreună cu El. De obicei, ei se rugau pentru puțin timp și apoi adormeau, în timp ce Isus petrecea noaptea în rugăciune. Dar Isus dorea ca ei să-și petreacă noaptea în rugăciune împreună cu El și spera că, de data asta, nu vor adormi. De ce? Cum se simțea El? Matei 26:37,38

Totuși, Isus nu dorea ca acești trei ucenici să privească ce urma să se întâmple cu El, așa că le-a cerut să rămână acolo și să se roage, în timp ce El a mers singur puțin mai departe ca să facă același lucru. 

Isus era Dumnezeu, dar și om deopotrivă. Ca om, El a tânjit după sprijinul prietenilor Săi. Ai vrea ca astăzi să-L bucuri prin loialitatea și prietenia ta? În ce fel?

Isus venise în Grădina Ghetsimani așa cum o făcuse de mai multe ori înainte, dar în seara aceasta se simțea neobișnuit de trist (Matei 26:38). Ucenicii nu-L mai văzuseră niciodată așa. Desigur, Isus mai fusese trist înainte. Dar în seara aceasta era diferit.

Simțea o tristețe unică și adâncă, așa cum nu mai fusese vreuna înainte. Ce I Se întâmplase? O profeție din cartea lui Zaharia descrie foarte bine: „Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu şi asupra omului care îmi este tovarăș!, zice Domnul Oștirilor.” (Zaharia 13:7). În acest verset, Dumnezeu vorbește despre „omul care-I este apropiat”, adică despre Isus. De ce ar chema Dumnezeu o sabie să vină împotriva lui Isus? Ei sunt amândoi Dumnezeu și au fost împreună dintotdeauna. Ei sunt cei mai buni prieteni și între ei se află dragoste deplină și armonie perfectă, dezinteresată. De ce Dumnezeu ar vorbi acum în acest fel despre Isus?

Amintește-ți că motivul pentru care Isus a venit în această lume a fost ca să ne răscumpere. Noi toți meritam să murim din cauza păcatelor noastre - Romani 6:23 , dar Isus a venit să ne salveze din ele - Matei 1:21

Dar cum putea face asta? Cum am putea noi, care suntem păcătoși, să devenim neprihăniți? Răspunsul este cu adevărat uimitor. Citește rar și cu atenție 2 Corinteni 5:21

Acel verset spune că Isus a fost făcut să fie „ceva”, pentru ca noi să fim neprihăniți. Ai observat ce a fost acel „ceva”? E vorba despre păcat. Chiar dacă Isus nu păcătuise vreodată (Nu uita niciodată asta!), El a trebuit să ia păcatele noastre pentru a fi Mântuitorul nostru. Cum afectează păcatul legătura unei persoane cu Dumnezeu? Isaia 59:2

De aceea Isus era atât de trist în seara aceea. Pentru că toate păcatele lumii erau așezate asupra Lui, iar acele păcate Îl separau de Dumnezeu. Isus a spus că El și Tatăl erau una (Ioan 10:30), iar despărțirea era foarte dureroasă. Aceasta era sabia despre care Dumnezeu a spus că va veni împotriva „omului care îmi este tovarăș” - Isus. 

Isus a experimentat de bunăvoie această separare de Dumnezeu, astfel încât tu să nu fii nevoit să experimentezi asta. Ești recunoscător pentru că dragostea lui Isus față de tine este atât de mare?

Isus era în Grădina Ghetsimani și începea să experimenteze despărțirea pe care păcatul o aduce între o persoană și Dumnezeu. Deși nu păcătuise vreodată, Isus simțea mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului. Satana era și el în grădină și era disperat. Nu reușise să-L facă pe Isus să păcătuiască. Acum știa că asta era ultima lui șansă. Dacă Isus murea fără să fi cedat ispitelor sale, știa că va fi învins, iar speranța lui de a conduce această lume și universul i-ar fi năruită.

Așa că Satana încerca să-L convingă pe Isus să nu accepte moartea. „N-ai de ce să-Ți ții promisiunea de a-i salva pe oameni”, I-a spus Satana. „Dacă faci asta, vei fi despărțit de Tatăl Tău pentru totdeauna. Întoarce-Te la El înainte de a fi prea târziu. Lasă lumea să-și primească pedeapsa pe care o merită. Oricum, ei nu Te apreciază. Poporul Israel Te-a respins și plănuiește să Te omoare. Unul dintre ucenici Te va trăda în curând, iar un altul se va lepăda de Tine.”

Aceste gânduri cântăreau foarte mult în mintea lui Isus. Era foarte trist știind că cei pentru care lucrase cel mai mult alegeau acum să fie de partea lui Satana. Merita oare să fie despărțit de Tatăl Său pentru a le da o șansă la mântuire? Ei Îl respinseseră deja. Isus S-a gândit un timp la asta. Cât de ușor I-ar fi fost să se întoarcă atunci în cer!

Dar dacă alegea să Se întoarcă în cer, ar fi însemnat că Se gândea mai mult la El decât la alții. Și asta ar fi fost exact ceea ce Satana Îl acuzase încă de la început pe Dumnezeu. Satana spusese că Dumnezeu era interesat de propria bunăstare în detrimentul altora. Nu! Nu putea face asta. Isus a hotărât că, indiferent de cât de greu urma să-I fie, va continua să arate dragoste necondiționată. Ce I-a spus Tatălui Său? Matei 26:39 

Ești recunoscător unui Dumnezeu care te iubește chiar mai mult decât Se iubește pe Sine?

Cât de greu a fost pentru Isus să ia decizia de a ne salva pe noi! Și cât de mult Și-a dorit să știe că ucenicii Îl înțelegeau! Poate că ar fi avut un cuvânt de încurajare pentru El.

Ridicându-Se cu greu, Isus a mers clătinându-Se până unde erau ei. Ce dezamăgire! Deja adormiseră. Nu știau ce se întâmpla cu Isus și nici nu ascultaseră avertismentul Său repetat de „a veghea și a se ruga” ca să nu cadă în ispită. Urmau experiențe grele pentru ei și aveau nevoie de putere. Ce l-a întrebat Isus pe Petru? Matei 26:40,41

Sunetul vocii lui Isus i-a trezit un pic pe ucenici, dar imediat au adormit la loc. Între timp, Isus a fost copleșit din nou de durerea separării de Tatăl Său și S-a întors la locul Lui, nu departe de cei trei ucenici. Din nou, Se mai gândi dacă merita să facă acest sacrificiul pentru o lume așa de nerecunoscătoare. Ce a hotărât? Matei 26:42

Iarăși, Isus a mers cu greu la ucenici sperând că va fi încurajat, dar ei încă dormeau. Așa că S-a întors la locul Lui și S-a prăbușit din nou. Isus lua hotărârea finală dacă să continue sau nu Planul de mântuire. El încă mai putea să Se întoarcă în cer. Putea să lase lumea aceasta să moară în păcatele sale. Urma s-o facă? Nu! De o mie de ori nu! Indiferent de costuri, El urma să facă orice era nevoie pentru a salva această lume.
 

După luarea hotărârii finale, Isus a căzut la pământ. Atunci îngerul Gabriel a venit din cer ca să-L întărească. Când Isus S-a întors la ucenici, i-a găsit încă dormind. Ce le-a spus de data aceasta? Matei 26:45,46 

Pentru că păcatele noastre au fost așezate asupra lui Isus, Dumnezeu S-a despărțit de Fiul Său. De aceea a suferit Isus atât de teribil în Grădina Ghetsimani. Ce ne spune aceasta despre cât de teribil este păcatul? Și ce spune hotărârea lui Isus despre cât de minunată este dragostea lui Dumnezeu? 

În timp ce le vorbea ucenicilor Săi, Isus a auzit gloata venind în grădină. Ce s-a întâmplat în continuare? Ioan 18:2-5

De îndată ce Isus le-a spus că El este Acela pe care Îl căutau, îngerul Gabriel a apărut din nou și toată mulțimea a căzut la pământ. Isus ar fi putut să scape, dar nu a făcut-o. Mulțimea, după ce a văzut această dovadă a divinității lui Isus, ar fi trebuit să-și schimbe planurile rele, dar nu a făcut-o. Când lumina s-a stins, s-au ridicat din nou și au venit spre Isus. Acum Iuda și-a amintit ce se învoise să facă. Ce anume? Matei 26:48-50

Liderii religioși puteau vedea în cele din urmă cum li se împlinesc dorințele. Isus a fost prins și legat ca un criminal. Dar, văzând ce se întâmpla, Petru a vrut să-L apere pe Isus. Ce a făcut? Ioan 18:10

Isus a văzut ce făcuse Petru. Chiar dacă mâinile Îi erau ținute de soldați, Și le-a eliberat și a atins urechea servitorului. Vindecarea s-a produs instantaneu. Ce i-a spus Isus lui Petru? Matei 26:52-54

Apoi Isus S-a întors, S-a uitat direct la preoți și conducători și le-a spus ceva ce aveau să nu uite niciodată. Luca 22:52,53 Ucenicii sperau că Isus nu Se va lăsa prins. Dar când și-au dat seama că Isus nu avea de gând să Se apere, au fugit.

 Dacă ai fi fost unul dintre discipoli, ai fi fugit și tu? Isus le spusese ucenicilor Săi cum să evite căderea în ispită. Versetul 40 În schimb, ei au ales să doarmă. Dacă vrem să fim mai puternici decât au fost ucenicii în noaptea aceea, trebuie să ne luăm timp regulat pentru rugăciune și studiu biblic. Faci asta deja? Dacă nu, de ce să nu începi chiar astăzi?