A pretinde sau a fi?

Isus mergea către Ierusalim călare pe mânzul unei măgărițe. Împreună cu El erau mii de oameni care călătoreau spre Ierusalim și strigau laude. Liderii religioși din oraș nu reușiseră să îi oprească pe Muntele Măslinilor. În timp ce acei lideri se certau unii cu alții și cu poporul, Isus și ucenicii Săi au continuat în liniște drumul către Ierusalim.

Ei au mers la templu unde, de obicei, erau mulți oameni la închinare. Dar cei care ar fi putut fi acolo se alăturaseră mulțimii de pe Muntele Măslinilor. Așa că Isus a privit în templu și apoi a mers cu ucenicii Săi înapoi în Betania, probabil la Lazăr acasă. Mulțimea de oameni a sosit în cele din urmă de pe munte pentru a-L încorona ca rege, dar, desigur, ei nu L-au putut găsi. Marcu 11:11

Acea duminică fusese o zi interesantă pentru toată lumea. Dar noaptea aceea, în timp ce alții dormeau, Isus a petrecut-o în rugăciune. Știa că întâmplările din acea zi îi făcuseră pe liderii religioși atât de furioși, încât erau mai hotărâți ca niciodată să-L omoare. Avea să se întâmple asta peste cinci zile, chiar la momentul la care mielul de Paști urma să fie sacrificat.

Isus avea multe de făcut în acele cinci zile rămase. Probabil că, în Betania, S-a rugat toată noaptea aceea de duminică. Luni dimineața, El și ucenicii Săi au pornit înapoi către templul din Ierusalim. Dar, după ce au mâncat puțin sau chiar deloc la micul dejun, lui Isus I S-a făcut foame. Privind mai departe, a văzut o livadă de smochini. Toți pomii erau încă goi, cu excepția unuia care avea deja frunze. Asta ar fi trebuit să însemne că Isus își putea potoli foamea, pentru că smochinii produc smochine înainte de a înfrunzi. Dar ce a găsit Isus și ce a spus despre aceasta? Marcu 11:12-14

Povestea din livada de smochini a fost într- adevăr o „pildă vie” cu o semnificație foarte importantă. O vom studia mai târziu în acestă săptămână.

După ce Isus a blestemat smochinul, El și ucenicii Lui au mers mai departe, la Templul din Ierusalim. Mulți oameni care sosiseră deja pentru a sărbători Paștele își schimbau banii în moneda templului. Numai cu acea monedă puteau cumpăra animale și păsări pentru sacrificiile lor.

Aceste tranzacții de vânzare și cumpărare erau însoțite de vocile puternice ale celor care negociau și înșelau și ale preoților care luau profitul pentru ei înșiși. Dar chiar mai rău, acest lucru avea loc chiar în curtea templului. Acel locaș de cult fusese transformat într-o piață de animale!

Isus îi alungase din curtea templului pe acești înșelători și animalele lor cu trei ani înainte, de Paște. Se întâmplase în primăvara anului 28 d.Hr., dar cel mai probabil, reveniseră pentru a vinde și mai multe animale la Sărbătoarea Corturilor, în toamna aceluiași an. Mii de sacrificii animale erau oferite la aceste două sărbători în fiecare an, dar oamenii nu le mai cunoșteau de mult sensul. Chiar cu sute de ani înainte, Dumnezeu îi întrebase: „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jerftelor voastre?” Isaia 1:11.

Scopul vânzătorilor de animale și al schimbătorilor de bani era să înșele suficient de mulți cumpărători, astfel încât să aibă un profit mare. De aceea Isus i-a numit hoți. Iar jaful lor se petrecea într-un loc de rugăciune! Ce a spus Isus despre asta când îi izgonea? Matei 21:12,13

După aceste lucruri, oamenii bolnavi și familiile cu copii au venit în curtea exterioară a templului, iar El i-a vindecat. Unii preoți și cărturari fugiseră împreună cu cei dați afară. Când au avut destul curaj să se întoarcă, ce s-a întâmplat? Matei 21:15,16 

Isus i-a numit hoți pe acei vânzători de la templu. Așa sunt toți cei care înșală, chiar dacă fac asta cu privire la zecimi și daruri (Maleahi 3:8) sau la un test de la școală.

Când Isus i-a izgonit din templu pe vânzătorii de animale și pe schimbătorii de bani, preoții și cărturarii care erau acolo au fugit cu ei. Când au avut suficient curaj pentru a se întoarce, ei au auzit pe copii lăudând pe Isus ca fiind „Fiul lui David”. Matei 21:15

Asta i-a făcut furioși pentru că Mesia era numit „Fiul Lui David”, iar și ei refuzau să-L accepte pe Isus ca Mesia — Regele lor. Dar profeția din Zaharia 9:9 Îl numea „Împăratul tău”. Cum conducătorii refuzaseră să-L laude, copiii au făcut aceasta în locul lor.

Cât de trist! Liderii religioși ai națiunii Îl respingeau pe Regele lor chiar în templul Său. El era acolo ca să-i învețe semnificația fiecărui lucru. Fiecare sacrificiu pe altarul templului arăta spre Marea Jertfă a Lui pe cruce, iar aceasta urma să se întâmple peste doar patru zile. Dar pentru moment, El avea autoritatea la templu. Liderii nu au îndrăznit să se mai opună autorității Lui regale în acea zi. Isus și ucenicii Lui s-au întors la Betania pentru noapte.

Marți dimineața, pe drumul lor înapoi spre Ierusalim, au trecut pe lângă smochinul pe care îl blestemase Isus cu o zi înainte (Marcu 11:12-14). În doar 24 ore, acesta «s-a uscat din rădăcini». Ucenicii au fost uimiți. Ce a spus Petru despre asta? Marcu 11:20,21

Așa cum acel pom cu frunze „pretindea” că are smochine, poporul la care Isus venise pretindea că aparține lui Dumnezeu. Pomul acela avea numai frunze frumoase; nu avea smochine. De asemenea, acei oameni aveau un templu frumos, cu ceremonii grandioase. Ei pretindeau că sunt drepți, dar era doar o formă. Le lipsea rodul faptelor drepte. 

Biblia spune că așa vor fi oamenii în ultimele zile ale acestei lumi. Numai Isus trăind în tine te poate împiedica să devii unul dintre ei. Citește despre asta în 2 Timotei 3:1-5.

După ce au trecut pe lângă smochinul uscat în acea marți dimineață, Isus și ucenicii Lui au mers mai departe la Ierusalim și au intrat în curtea templului. Acolo erau preoții cei mai de seamă și cărturarii care încercaseră cu o zi înainte să îi oprescă pe copii să-L mai laude pe Isus ca fiind „Fiul lui David” (Matei 21:15). Isus arătase o așa autoritate la templu, încât preoții cei mai de seamă și alții credeau că acționează ca un rege. Luni nu putuseră să-i oprescă pe copii să-L laude ca pe un rege. Așa că ei au convocat marți dimineața o întâlnire a consiliului lor – Sinedriul.

La acea reuniune au decis ca să-I adreseze întrebări capcană lui Isus, iar răspunsurile să poată fi folosite împotriva Sa. Dacă Îl puteau determina să susțină că El era Fiul lui Dumnezeu, aveau să-L acuze de blasfemie. Puteau astfel să spună că El era un om care pretindea a fi Dumnezeu. Ioan 10:33 Isus a fost întotdeauna Dumnezeu, desigur (Ioan 1:1,2,14). Dar această afirmație a Sa era considerată blasfemie de către acei lideri religioși, iar pedeapsa pentru blasfemie era moartea. Leviticul 24:16

Așadar, crezând că planul era bine pus la punct, mai marii preoților și bătrânii au mers în curtea templului unde Isus îi învăța deja pe oameni După ce L-au întrerupt, ce întrebări i-au pus? Care a fost răspunsul Lui? Matei 21:23-27

Dacă acei lideri ar fi fost de acord că lucrarea lui Ioan Botezătorul era din cer, ei ar fi recunoscut că ceea ce spusese el era adevărat. Acesta a fost motivul pentru care au refuzat să răspundă la întrebarea lui Isus, pentru că Ioan Botezătorul Îl numise „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Ioan 1:29 

Acei lideri religioși vicleni au fost prinși chiar în capcana pe care o întinseseră pentru Isus. Aduți aminte de asta și niciodată nu întinde capcane pentru alții.

Ca răspuns la întrebarea lui Isus cu privire la lucrarea lui Ioan Botezătorul, lideri religioși au spus că nu știau dacă era din cer sau de le oameni. Aceasta I-a creat lui Isus oportunitatea de a le arăta cum răspunsesră ei lucrării lui Ioan Botezătorul. Din ceea ce Isus urma să le spună, puteau să înțeleagă cum le afecta fiecare decizie viitorul.

Isus le-a spus o pildă care a captat atenția tuturor. Talentul Său ca vorbitor îi făcea pe ascultătorii Săi să fie atenți la ce spunea. Se simțeau parte din povestirea relatată. Astfel s-a petrecut și cu acei lideri religioși care L-au ascultat pe Isus în acea dimineață de marți. Oamenii pe care-i învățase în curtea templului erau încă acolo. Au ascultat și ei scurta pildă despre cei doi frați, fii ai unui proprietar de vie. Citește în Matei 21:28-30.

Apoi Isus a întrebat: „Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” Răspunsul rapid al liderilor a fost: „Cel dintâi”. Desigur, acesta era răspunsul corect. Ei fuseseră atât de atenți la povestire și întrebarea fusese atât de neașteptată, încât au vorbit fără să se gândească la semnificația răspunsului lor. Matei 21:31,32

Primul fiu îi reprezenta pe vameși și păcătoși. Ei au respins la început tot ceea ce era bine. Dar când au auzit predicarea lui Ioan Botezătorul, ei s-au pocăit și au fost botezați. Al doilea fiu îi reprezenta pe cei care pretindeau că sunt fiii poporului lui Dumnezeu, dar nu se purtau în consecință. Ioan Botezătorul i-a numit «pui de năpârci». El le-a cerut să se pocăiască și apoi „să facă roade vrednice de pocăința” pe care o declară (Matei 3:7,8). Dar ei au respins predicarea lui, au refuzat să se pocăiască și să fie botezați de el. Luca 7:30

Citește pilda din nou în Matei 21:28-30! Gândește-te care dintre cei doi fii te reprezintă.

Isus spusese o pildă despre fii unui proprietar de vie. Primul fiu îi reprezenta pe cei păcătoși, precum vameșii disprețuiți, care s-au pocăit și apoi au ascultat de poruncile lui Dumnezeu. Al doilea fiu îi reprezenta pe liderii religioși care pretindeau că ascultă de Dumnezeu, dar nu făceau asta de fapt.

Fără să-și dea seama, acei liderii s-au identificat pe ei înșiși cu al doilea fiu. Dar și de data aceasta au refuzat să se pocăiască. Ei încă au sperat că Isus va spune ceva ce putea fi folosit împotriva Lui. În schimb, El le-a dat o altă șansă, arătându-le printr-o altă pildă nevoia lor de a se pocăi. Citește în Matei 21:33-39.

Proprietarul și via pe care o plantase îi reprezentau pe Dumnezeu și poporul pe care El îl alesese. Isaia 5:7 Ascultarea de poruncile Lui i-ar fi protejat de păcat, așa cum gardul viu proteja via. Și frumosul templu era simbolizat prin turnul aflat în mijlocul viei. Dumnezeu a făcut tot se ce putea ca Israel să fie națiunea Sa misionară. Isaia 5:4

Dar Israel îi tratase pe profeții lui Dumnezeu în același mod în care îngrijitorii viei din pildă îi trataseră pe slujitorii stăpânului viei. De asemenea, liderii religioși plănuiau chiar la acel moment să se poarte cu Isus în același mod în care viticultorii se purtaseră cu fiul proprietarului terenului. Ei aveau să împlinească acest lucru peste doar trei zile!

Isus încerca să îi scape de vinovăția teribilă pe care ei erau pe cale să o aducă asupra lor. Aceste pilde erau avertismente care să-i trezească. Pentru a le arată ce pedeapsă urmau să primească dacă aveau să-și ducă planul la sfârșit, El i-a întrebat ce va face proprietarul terenului cu acei viticultori. Care a fost răspunsul lor? Matei 21:40,41

Furați de poveste, acei lideri au dat răspunsul corect înainte de a-și da seama că se condamnau pe ei înșiși. Au luat ei aminte la avertisment? Matei 21:45,46 

Mândria, gelozia și încăpățânarea i-au împiedicat să-și schimbe planurile, iar aceasta a dus la distrugerea lor. Dacă recunoști oricare dintre aceste rele în viața ta, roagă-te să poți scăpa de ele!