Ezechia, împăratul care se ruga

Îți plac povestirile cu final fericit? Desigur! Tuturor ne plac. Toate povestirile din Biblie au final fericit? Nu, nu toate. De ce? Pentru că povestirile din Biblie nu sunt inventate, cum sunt de exemplu multe din poveștile scrise de oameni.

Povestirile biblice ne prezintă adevărul despre oameni, alegerile pe care le fac și ce se întâmplă din cauza acelor alegeri. Am învățat despre mulți dintre acești oameni și alegerile pe care le-au făcut, nu-i așa? Să nu uităm niciodată că Dumnezeu este întotdeauna corect. Mai mult decât orice, El dorește ca noi să ne încredem în ajutorul Său pentru a asculta de Cele Zece Porunci minunate. El știe că doar așa putem fi cu adevărat fericiți. Dar oare ne va forța El să ne supunem? Nu, niciodată. Fiecare om poate alege.

Desigur, Satana ne ispitește în toate modurile ca să nu fim ascultători. El Îl urăște pe Dumnezeu. Asta înseamnă că el Îl urăște pe Dumnezeu-Tatăl, pe Isus, care este Dumnezeu-Fiul, și pe Dumnezeu-Duhul Sfânt. Satana știe că Ei ne iubesc atât de mult și că sunt triști când alegem să credem minciunile lui și să ne supunem lui.

Satana este fericit când vede că suportăm consecințele îngrozitoare ale alegerii de a asculta de el și știe că războaiele, omorurile, durerea, suferința și toate lucrurile rele care li se întâmplă oamenilor sunt din cauza lui. Dacă ar putea, el ne-ar distruge pe fiecare dintre noi. Dar nu poate, decât dacă noi alegem să îl lăsăm.

Satana știe foarte bine că Dumnezeu a făgăduit tuturor celor care aleg să Îl iubească, să se încreadă în El și să asculte de El că vor fi în siguranță și liberi de sub domnia lui Satana pentru totdeauna la venirea lui Isus. El mai știe foarte bine că Dumnezeu nu a mințit niciodată și că nu o va face niciodată. Dumnezeu întotdeauna Și-a ținut promisiunile. Nu este o surpriză că Satana și îngerii lui cei răi fac tot ce pot pentru ca noi să uităm acest lucru!

Citește Exodul 34:6. Ești bucuros că avem un Dumnezeu atât de minunat și că El este mult mai puternic decât Satana? Ești bucuros că alegi să Îi aparții Lui atât cât vei trăi? Ce-ar fi să Îi mulțumești chiar acum și să Îi spui cât de mult Îl iubești!

După moartea împăratului Solomon, Israelul s-a divizat în două împărății. Împărăția de Nord s-a numit Israel și Împărăția de Sud s-a numit Iuda. Primul împărat al părții de nord a fost Ieroboam. Deoarece lui îi era teamă că poporul se va întoarce și se va alătura lui Iuda dacă mergeau la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu, a hotărât să facă doi viței de aur în împărăția lui, pentru ca oamenii să se închine înaintea lor. Din acel moment, majoritatea celor din Împărăția de Nord au început să se închine la idoli. Ei au copiat națiunile păgâne din jurul lor.

Dar Dumnezeu nu a încetat niciodată să încerce să Își ajute poporul. El le-a trimis proroc după proroc. Unii oameni au ales să asculte de El și să se încreadă în El, indiferent de ce făceau ceilalți; dar majoritatea nu au ascultat de El. Iată un verset pe care îl găsim de multe ori când citim relatări despre împărații din Împărăția de Nord. 2 Împărați 14:24.

În Iuda, Împărăția de Sud, micul împărat Ioas a început să facă alegeri bune. Dar, după moartea unchiului său, Iehoiada, el a ales să asculte de persoanele nepotrivite și finalul vieții lui a fost unul foarte trist. Unii din împărații care au venit după Ioas au început bine, dar apoi s-au schimbat la fel ca Ioas. Totuși, într-un final, a venit un împărat care i-a rămas credincios lui Dumnezeu, deși a făcut și el unele greșeli. Numele lui era Ezechia. Care au fost unele din primele lucruri pe care le-a făcut Ezechia? 2 Cronici 29:1-5.

Este suficient să faci alegeri bune la început? Ce altceva mai trebuie să facem?

Templul era curat din nou. Din nou totul era cum trebuia să fie. Acum era timpul ca toți să afle de marele eveniment pe care îl planificase Ezechia. 2 Cronici 30:5.

De la nord până la sud, toți au fost invitați. 2 Cronici 30:6. Locuitorii Împărăției de Nord deveniseră atât de răi, încât Dumnezeu a permis armatei asiriene să vină și să îi ducă pe mulți dintre ei robi în Asiria. Dintre cei rămași, unii au acceptat invitația lui Ezechia de a serba Paștele. Mare parte dintre cei care au mers probabil că nu mai sărbătoriseră Paștele până atunci, deși Dumnezeu poruncise poporului Său să facă acest lucru în fiecare an. A fost o sărbătoare mare, care a ținut șapte zile. 2 Cronici 30:21,22.

Preoții au învățat poporul și au cântat laude lui Dumnezeu. Muzicienii au cântat și poporul și-a mărturisit păcatele. Sărbătoarea a fost atât de minunată, încât oamenii nu doreau să se încheie. Ce au hotărât ei să facă? 2 Cronici 30:23. Ce a făcut poporul după sărbătoare? 2 Cronici 31:1. Ezechia nu a început ceva și apoi să nu ducă la bun sfârșit ce începuse. El a trudit din greu să schimbe multele lucruri greșite pe care le făcea poporul. 2 Cronici 31:21.

Îi binecuvânta Dumnezeu pe Ezechia și pe popor? De ce?

Siria era o țară mică, în apropiere de Israel. Asiria era o națiune îndepărtată, puternică. Împăratul Asiriei cucerise deja Împărăția de Nord a Israelului. Acum hotărâse să lupte împotriva lui Iuda și să o facă parte din împărăția lui.

Când Ezechia și-a dat seama de venirea asirienilor spre Ierusalim, el a oprit izvoarele de apă din afara cetății, pentru ca aceștia să nu aibă apă. De asemenea, el a reconstruit zidurile cetății și a făcut multe sulițe și scuturi. Apoi a chemat toate căpeteniile de război laolaltă. Ce le-a spus Ezechia? 2 Cronici 32:7,8.

Împăratul Asiriei a trimis mesageri să îi spună lui Ezechia ce mare nebunie era să creadă că Dumnezeul lui era suficient de puternic pentru a-i scăpa pe cei care locuiau în Iuda. El s-a lăudat spunând că niciunul din zeii celorlalte națiuni nu mai câștigase vreodată împotriva Asiriei. Mesagerii chiar au strigat în limba ebraică, astfel încât cei care îi priveau și îi ascultau de pe zidurile Ierusalimului să îi poată înțelege. 2 Cronici 32:17,18.

Împăratul Ezechia spusese poporului să nu le răspundă, așa că aceștia au tăcut. Ezechia știa că vrăjmașul era puternic și că ar fi fost îngrozitor ca ei să înconjoare cetatea. Poate și-a amintit că, atunci când Samaria a fost înconjurată de asirieni, oamenii au murit de foame după ce li s-a terminat hrana. Ezechia știa că el și poporul aveau nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

După aceea, împăratul asirienilor i-a trimis o scrisoare lui Ezechia, care a dus-o la templu și a deschis- o înaintea lui Dumnezeu. Apoi s-a rugat ca Dumnezeu să îi salveze din mâinile vrăjmașului cel rău care Îl lua în râs pe Dumnezeu și marea Lui putere. 2 Împărați 19:14,19. A ascultat Dumnezeu rugăciunea lui Ezechia? Versetul 35. Împăratul cel mândru a aflat curând cât de tare s-a înșelat în privința Dumnezeului nostru. Nu a trecut mult timp și el a fost ucis.

Are Dumnezeu mai multă putere decât Satana și toți îngerii lui cei răi? De câți îngeri ai lui Dumnezeu a fost nevoie pentru a distruge atât de mulți asirieni? Ești bucuros să știi că fiecare dintre noi are un înger?

Ai avut vreodată un abces? Doare? Te-ai vindecat? Ezechia a avut un abces atât de grav, încât tot corpul era bolnav. Doctorii au spus că făcuseră tot ce se putea, dar starea lui Ezechia era tot mai rea. Când părea că nu ar mai fi nicio speranță, prorocul Isaia a venit să îl viziteze. Dar nici el nu i-a adus vești bune. 2 Împărați 20:1.

Nimeni nu vrea să moară, deși știm că toți din această lume vor muri mai devreme sau mai târziu, asta dacă nu vom trăi până Se întoarce Isus. Ezechia nu era foarte bătrân și nici nu își dorea să moară. Ce a făcut el? 2 Împărați 20:2,3.

Isaia pornise înapoi spre casă, dar înainte să apuce să iasă din palat, Dumnezeu i-a vorbit. Isaia s-a întors și s-a dus din nou în camera lui Ezechia. Ce vești i-a adus de această dată? 2 Împărați 20:5,6.

Poate Satana încerca să îl omoare pe Ezechia, dar Dumnezeu a ales să răspundă rugăciunii lui și nu a îngăduit acest lucru. Ce i-a spus Isaia să facă pentru vindecarea abcesului? 2 Împărați 20:7.

Deși Dumnezeu l-ar fi putut vindeca pe Ezechia numaidecât, El nu a făcut-o. Ezechia ceruse un semn special, care să îi arate că Dumnezeu urma să facă exact cum spusese. 2 Împărați 20:8–11.

Doar Dumnezeu putea muta umbra soarelui înainte sau înapoi pe cadranul solar, dar El l-a lăsat pe Ezechia să aleagă. Deoarece umbra întotdeauna merge înainte, la fel ca ceasornicul de la ceas, Ezechia a considerat că ar fi mai special să meargă înapoi. S-a întâmplat această minune? S-a vindecat Ezechia în trei zile?

Nu ar trebui să ne amintim întotdeauna că Dumnezeu este capabil să facă minuni? Putem să ne rugăm pentru o minune? Știe Dumnezeu întotdeauna dacă este bine să ne dea ce Îi cerem?

În vremurile de demult, oamenii se foloseau de cadrane solare pentru a afla ora. Când oameni din alte națiuni au văzut că umbra soarelui de pe cadran a mers înapoi în loc să meargă înainte, ei au fost șocați. Când împăratul Babilonului a auzit că acesta a fost un semn din partea Dumnezeului cerului că El îl va vindeca pe împăratul lui Iuda, a fost atât de impresionat, încât a trimis vizitatori importanți la împăratul Ezechia. 2 Împărați 20:12.

Acești vizitatori au sperat să afle mai multe despre Dumnezeul puternic al lui Ezechia. Dar ce a ales să facă Ezechia în loc să le vorbească despre Dumnezeul adevărat? 2 Împărați 20:13.

Probabil că Dumnezeu a fost dezamăgit că Ezechia nu le-a povestit vizitatorilor despre El. Când Dumnezeu i-a spus lui Isaia cele întâmplate, și Isaia a fost dezamăgit. Așa că Isaia a mers din nou la Ezechia. Ce l-a întrebat și ce răspuns i-a dat Ezechia? 2 Împărați 20:14,15.

Apoi Isaia a trebuit să îi transmită mesajul din partea lui Dumnezeu. El i-a spus că, după ce Ezechia va muri și mulți ani după aceea, Babilonul, țara din care erau acei vizitatori, avea să vină și să ia toate bogățiile pe care li le arătase. 2 Împărați 20:17.

Ce întrebare i-a pus Isaia lui Ezechia în 2 Împărați 20:15? Când oamenii care nu Îl cunosc foarte bine pe Dumnezeu și Cele Zece Porunci vin la noi în vizită, ce văd și aud ei? Despre ce vorbim? Ne amintim să fim misionari pentru Dumnezeu?

Când un cal a făcut plecăciune - Adaptare de Amy Sherrard

Joseph Bates a fost foarte fericit când James și Ellen White au început să păzească Sabatul zilei a șaptea. Adesea el călătorea împreună cu ei pentru a vizita bisericile. Într-o zi, ei călătoreau într-o trăsură trasă de un cal tânăr și greu de strunit. Fratele White trebuia să țină cu putere de frâie; dacă doar atingeau calul pe spate, el lovea și încerca să fugă. Doi bărbați își pierduseră viața încercând să îl strunească. Nu era deloc surprinzător faptul că fratele White era foarte atent!

Dintr-odată, în timp ce călătoreau, sora White a strigat: „Glorie!” Soțul ei și fratele Bates și-au dat seama că Isus îi transmitea o viziune. Din senin, calul s-a oprit și și-a plecat capul. Coborând din trăsură, sora White a întins mâna și a pus-o pe cal. „Acest cal o va lovi mortal!”, a strigat fratele Bates. Dar calul nu a lovit. Doar a stat liniștit, cu capul încă plecat, în timp ce sora White mergea înainte și înapoi pe marginea drumului. Ea asculta în timp ce Isus îi vorbea.

„Voi testa calul să văd dacă într-adevăr s-a îmblânzit”, a spus fratele White. Apoi a atins calul ușor cu o nuia. Deoarece calul nu a ripostat, l-a lovit puțin mai tare. Dar calul nici atunci nu s-a mișcat. În timp ce sora White pășea din nou în trăsură, ea și-a pus mâna din nou pe cal și acesta a stat liniștit, cu capul plecat.

Când sora White s-a așezat, viziunea a luat sfârșit. Dintr-odată, calul a început să tropăie din nou fără ca fratele White să îi spună vreun cuvânt. Acum era la fel de greu de strunit ca și înainte.

Cu toții au știut că, așa cum îngerii închiseseră gurile leilor pentru Daniel, un înger îmblânzise calul în timp ce Isus i-a transmis o viziune profetului Său. Mulți ani după aceea, fratele și sora White au călătorit din loc în loc. Adesea erau obosiți, dar le predicau oamenilor. Sora White iubea copiii, și copiii o iubeau pe ea. Întotdeauna erau bucuroși când venea la ei în biserică sau îi vizita acasă. Ce fericiți erau să o asculte povestindu-le despre viziunile ei minunate!

Copiilor le plăcea în mod special să o audă vorbindu-le despre cer și despre cum va fi lumea noastră când Isus o va reînnoi. Ei știau că le va face mare plăcere să se joace cu tot felul de animale și fiecare animal va fi liniștit și blând. Ei voiau să vadă și să miroasă frumoasele flori care nu se vor usca niciodată și să guste mâncarea delicioasă de acolo.

Mai știau că vom putea vorbi cu oamenii despre care am auzit în povestirile biblice. Dar cel mai frumos lucru este că Îl vom vedea pe Isus și vom vorbi cu El.

Doar gândul la cât de minunat va fi îi făcea să își dorească să fie gata să meargă cu Isus când El va reveni. Acest gând ne face și pe noi să ne dorim să fim gata să mergem la cer cu Isus când va reveni, nu-i așa? Să Îi cerem lui Isus în fiecare zi să ne ajute să fim gata tot timpul.