Împărăteasa care și-a salvat poporul

Haman era unul din slujitorii importanți ai împăratului. Unii cred că provenea din familia lui Agag, care a trăit în zilele lui Samuel și ale împăratului Saul. Agag era împărat peste amaleciții cei răi și nemiloși, care Îl urau pe Dumnezeu și poporul Său și uneori au luptat împotriva lor. Nu după mult timp, împăratul Ahașveroș l-a ales pe Haman să fie cel mai important slujitor din împărăția lui. Estera 3:1.

Când Haman mergea și venea de la palat, slujitorii împăratului de la poartă trebuiau să se plece înaintea lui ca și când i s-ar fi închinat. Și așa făceau – cu excepția lui Mardoheu. Estera 3:2.

Ceilalți slujitori știau că Mardoheu era evreu și știau că el se închina doar Dumnezeului cerurilor, dar nu puteau înțelege de ce nu se pleca înaintea lui Haman, așa cum poruncise împăratul. În cele din urmă, au hotărât să aștepte să vadă dacă Mardoheu se va răzgândi vreodată. Estera 3:3,4.

Acum, în timp ce Haman a intrat și a ieșit de pe poartă, el a început să îl studieze pe Mardoheu. Ce i se spusese era adevărat. Mardoheu nu s-a plecat înaintea lui – nici măcar o dată. Acest lucru l-a înfuriat pe Haman. Când a aflat că Mardoheu nu se închina înaintea lui pentru că era evreu, probabil că a crezut că toți evreii erau la fel.

Așa că a hotărât să nu se încurce cu un singur evreu. El îi ura pe toți evreii. De ce să nu facă un plan prin care să scape de toți? Estera 3:5,6.

Gândeşte-te:

A știut Dumnezeu ce gândea și planifica Haman? Ești bucuros că Dumnezeu știe totul întotdeauna?

După ce și-a pus la cale cu grijă planul de a-i ucide pe toți evreii, Haman era gata să îi povestească lui Ahașveroș despre el. Ce i-a spus el împăratului? Estera 3:8,9.

Unele din lucrurile prezentate de Haman erau minciuni. Dumnezeu spusese poporului Său să fie cetățeni buni oriunde ar fi fost duși robi. Dar împăratul se încredea în Haman. Probabil a crezut că Haman dorea să îi elimine pe cei care erau cu adevărat dușmani. Ce a făcut împăratul? Estera 3:10,11.

Curând au fost trimiși mesageri pe cai rapizi în fiecare parte a împărăției, ducând decretul. Acesta spunea că, oriunde erau evrei, poporul îi putea ucide într-o anume zi. Estera 3:13. Chiar acolo, în cetatea Susa, unde era împăratul, locuiau foarte mulți evrei. Când au auzit vestea, cu greu le-a venit să creadă ce se întâmpla. În doar câteva luni, toți urmau să își piardă viața și tot ce aveau. Estera 3:15.

Desigur, Haman era încântat că reușea să distrugă total poporul pe care îl ura. În timp ce evreii din Susa aflau despre decret, Haman și împăratul stăteau și beau. Poporul lui Dumnezeu era îngrozit. Dar Mardoheu probabil că se simțea mai rău decât oricine. El știa că alegerea lui de a fi credincios lui Dumnezeu era cea care îl mânase pe Haman să pună la cale acel plan teribil. Ce a făcut el? Estera 4:1,2.

Gândeşte-te:

Au mai avut probleme și alte persoane din relatările biblice pentru că I-au fost credincioși lui Dumnezeu? Mai sunt și alți copii ai lui Dumnezeu acum în lume care suferă din cauză că aleg să Îi fie credincioși lui Dumnezeu?

Într-o zi, slujnicele Esterei au venit în grabă la ea cu vești: „Mardoheu este la poartă. Este îmbrăcat în sac. Plânge.” „De ce?”, a vrut să știe Estera. „Ce s-a întâmplat? Aflați repede și duceți-i niște haine.” Estera 4:4-7. Nu a trecut mult până Estera a aflat de ce era trist Mardoheu. Și nu a trecut mult până a aflat că ea trebuia să ajute. Mardoheu i-a trimis un mesaj în care i-a spus să meargă înaintea împăratului.

Probabil că Estera a fost foarte înspăimântată. Ea cunoștea regula despre înfățișarea înaintea împăratului. Regula spunea că nimeni, nici măcar împărăteasa, nu putea merge la împărat dacă nu era chemat; oricine încălca acea regulă putea fi ucis. Singura excepție era ca împăratul să își întindă sceptrul de aur pentru a fi atins de persoana neinvitată. Estera a trimis vorbă înapoi la Mardoheu, reamintindu- i de acea regulă. La rândul lui, Mardoheu i-a trimis răspuns. Estera 4:12–14.

Mardoheu avea dreptate. Cumva, oamenii aveau să afle că și ea era evreică și, la rândul ei, își putea pierde viața. Estera a știut că trebuia să încerce să salveze viața poporului ei, dar și pe a ei. Dar totodată știa că, într-un final, doar Dumnezeu îi putea salva. Legile mezilor și perșilor nu puteau fi schimbate.

Următoarele trei zile au fost solemne. Estera și ajutoarele ei și toți evreii din Susa s-au rugat. Cu toții știau că Dumnezeu trebuia să facă o minune pentru a-i salva. În timp ce se ruga, Dumnezeu a ajutat- o pe Estera să facă un plan. Până în ziua a treia, ea și slujitoarele ei pregătiseră o masă frumoasă, știind că împăratul se va bucura de ea. Acum sosise vremea să îl invite. Ce a făcut Estera? Estera 5:1.

Gândeşte-te:

Crezi că Esterei i-a fost teamă în timp ce stătea, îmbrăcată în frumoasa haină de împărăteasă, așteptând? Crezi că se ruga?

Probabil că împăratul a fost surprins când a văzut-o pe frumoasa împărăteasă stând în curte uitându-se la el. Crezi că Estera era speriată? Își va întinde împăratul sceptrul de aur pentru ca ea să îl atingă? Estera 5:2-4.

Împăratul a fost mulțumit. Foarte repede a trimis după Haman. Nu a trecut mult și cei doi erau așezați la masa delicioasă pregătită de Estera pentru ei. Dar împăratul știa că frumoasa lui împărăteasă dorea ceva special despre care nu îi vorbise până atunci. Din nou i-a făgăduit că îi va da tot ce își dorea. Estera 5:6–8.

Dumnezeu i-a dat Esterei un plan foarte înțelept. Deja împăratul era curios. Ce putea să își dorească ea? Era foarte nerăbdător să afle. Haman era plin de mândrie. În afară de împărat, el era singurul invitat al Esterei la ospăț. Dar, în timp ce a ieșit din palat, simțămintele lui s-au schimbat. Estera 5:9,10.

Curând s-au adunat familia și prietenii lui Haman, așteptând să afle de ce fusese chemat. În timp ce îl ascultau, Haman a început să se laude cât de important și bogat era, că el și împăratul au fost singurii invitați la ospățul împărătesei și că aceasta îi invitase din nou la un alt ospăț. Dar ce a spus el după aceea? Estera 5:13. Apoi soția lui Haman a avut o idee. Estera 5:14.

Gândeşte-te:

Avea mândrul și nelegiuitul Haman vreun motiv real pentru ca să își plângă de milă? S-a simțit mai bine când i-a văzut pe slujitori construind în grabă spânzurătoarea?

Probabil că Haman a dormit foarte bine în acea noapte. Totul era planificat și pregătit pentru ziua următoare. Dar împăratul nu a dormit la fel de bine în acea noapte. Estera 6:1.

În timp ce Haman dormea, împăratul asculta pe cineva citindu-i despre lucrurile care se întâmplaseră în trecut. Una din relatări era despre cum Mardoheu îi salvase viața. „A fost răsplătit vreodată Mardoheu?”, a întrebat împăratul. Estera 6:3. Chiar în acel moment a intrat Haman în curte și aștepta să îl vadă pe împărat. De ce venise atât de repede și ce s-a întâmplat? Estera 6:4–6.

Nu a durat mult până când mândrul și egoistul Haman a răspuns întrebării împăratului. La urma urmei, cine putea fi mai important decât el? „Să se dea haina și calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetății și să se strige înaintea lui: «Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească! »” Estera 6:7–9.

Împăratul a considerat bună ideea lui Haman. Dar ce a spus în continuare probabil că a fost pentru Haman cel mai mare șoc din viața lui. Versetul 10. Haman nu a îndrăznit să nu se supună. Cum s-a simțit după ce s-a terminat toată ceremonia? Estera 6:12.

Soția lui Haman și-a dat seama imediat că lucrurile nu aveau să decurgă conform planului. În timp ce vorbeau, a sosit un sol de la palat. „Grăbește-te”, a spus el, „este timpul pentru ospățul împărătesei.” Desigur, Haman a trebuit să se comporte ca și cum ar fi fost fericit, dar probabil mintea lui era cuprinsă de teamă. Estera 6:14–7:1.

Gândeşte-te:

Citește Proverbele 26:27. Pare că nelegiuitul Haman era prins în capcana pe care o pusese pentru Mardoheu și pentru evreii nevinovați.

Haman asculta în timp ce împăratul i-a promis din nou Esterei să îi dea tot ce își dorea. Cum crezi că s-a simțit după ce a auzit răspunsul ei? Estera 7:3,4.

Împăratul s-a înfuriat. Cine ar îndrăzni chiar să se gândească la un așa lucru? Estera 7:5. Apoi Estera s-a uitat direct la Haman. Ce a spus ea? Estera 7:6.

Dintr-odată, Haman și-a dat seama că Estera era evreică. Ce greșeală teribilă făcuse! După ce împăratul furios a ieșit din încăpere, el s-a aruncat la picioarele împărătesei Estera și a implorat-o să îl salveze. Asta l-a înfuriat și mai tare pe împărat. Slujitorii s-au grăbit să îi acopere fața lui Haman; știau că el trebuia să moară. Estera 7:7,8.

Apoi unul din slujitori i-a spus împăratului de planul lui Haman de a-l spânzura pe Mardoheu. Ce poruncă a dat împăratul numaidecât? Estera 7:9,10.

Dar cum rămânea cu decretul? Estera i-a cerut împăratului să trimită repede mesageri călare să le spună din nou evreilor de pretutindeni că trebuiau să își protejeze familiile de vrăjmașii care doreau să le facă rău. Exact așa au făcut. Dumnezeu Și-a ajutat poporul. Împăratul i-a dat lui Mardoheu slujba lui Haman. Evreii erau din nou în siguranță și la fel și Estera. Estera 8:16,17; Estera 10:3.

Gândeşte-te:

Din nou Dumnezeu demonstrase că pentru El nu este nimic prea greu atunci când alegem să Îl ascultăm și să ne supunem Lui. Satana pierduse din nou bătălia. La final, toți au învățat că Dumnezeu este puternic și mulți au ales să Îl iubească și să se încreadă în El.

Biserica misionară - Adaptare de Amy Sherrard

Trebuie să devenim o biserică adevărată”, și-au spus câțiva dintre conducătorii adventiști. „Predicăm de multă vreme ce ne învață Biblia și acum sunt tot mai mulți credincioși care aplică aceste adevăruri. Trebuie să ne organizăm. Trebuie să alegem un nume pentru biserica noastră și avem nevoie de un președinte și de alți slujbași.”

Așa că liderii s-au adunat pentru a alege un nume, și numele pe care l-au ales a fost Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Lui Ellen și James White le-a plăcut acel nume. „Le spune oamenilor că noi ne închinăm în Sabatul biblic”, a spus Ellen, „și le spune oamenilor că noi credem că Isus Se întoarce.”

După aceea, au ales primul președinte. Mulți oameni doreau ca James să fie primul președinte al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. „Nu, altcineva ar trebui să fie președinte”, a insistat James. Așa că, timp de doi ani, un pastor amabil mai în vârstă, John Byington, a fost primul președinte al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. După aceea, James White a devenit președinte.

Într-o zi, în 1874, s-a dus vestea de pe continentul european până peste ocean: „Avem nevoie de un misionar. Vă rugăm să ne trimiteți un misionar cât de curând posibil.”

James și Ellen probabil că au fost încântați. Ei și-au amintit de viziunea cu acea luminiță care a început să strălucească în momentul în care James a dat drumul la tipărirea revistei Adevărul prezent. Aceea a fost lumina care a strălucit tot mai puternic pe măsură ce materialele au ajuns în multe locuri din Statele Unite și Canada. Acum lumina strălucea până peste ocean, într-un alt tărâm, și mulți oameni din Europa au aflat adevărurile biblice din acele materiale. Ei aveau nevoie de un misionar care să îi ajute să descopere și mai mult. Apoi puteau primi botezul și puteau deveni membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

„Pe cine să trimitem să fie primul misionar?” Aceasta era marea întrebare. „Să îl trimitem pe cel mai bun bărbat pe care îl putem găsi”, le-a spus Ellen.

Poți ghici cine a fost ales să fie primul misionar? A fost John Nevins Andrews – tânărul care promisese să lucreze pentru Isus tot restul vieții lui. Acum era mai în vârstă și și-a ținut promisiunea. Scumpa lui soție murise cu doi ani înainte de a fi rugat să meargă în Europa. Dar el și cei doi copii ai lui adolescenți, Charles și Mary, au traversat bucuroși oceanul spre Europa în 1874. Ei au locuit în Elveția și John a trudit din greu, iar Isus i-a binecuvântat.

Într-o zi, un cerșetor a bătut la ușa casei unui membru al bisericii din Elveția. Cerșetorul flămând avea nevoie de un loc unde să doarmă în acea noapte și doamna amabilă l-a primit. Dimineața i-a vorbit despre a Doua Venire a lui Isus și despre păzirea Sabatului zilei a șaptea.

„Mai sunt aici oameni care se închină în acea zi?”, a întrebat cerșetorul. Doamna i-a spus că erau. „Și în Germania sunt câțiva oameni care păzesc ziua sfântă a Sabatului”, i-a spus cerșetorul. „Am numele și adresa pastorului lor.”

John Andrews a mers în Germania în vizită la acel pastor și acolo a întâlnit un grup de 46 de suflete care nu știau că mai există și alți păzitori ai Sabatului în lume. Au fost foarte bucuroși să descopere mai mult adevăr și ei s-au alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. John trudea din greu, scriind, învățând și predicând și curând i s-au alăturat și alți misionari să îl ajute. Lumina era tot mai mare. Unde avea să strălucească în continuare?