Predicând mesajul

Din câte știa William Miller atunci când și-a început predicarea, el era singura persoană din lume care credea că Isus va veni în anii de după 1840. Miller nu avea informația că și alți cercetători ai Bibliei ajunseseră la aceeași concluzie.

Însă, mai înainte ca Miller să înțeleagă profeția din Daniel capitolul 8, Manuel Lacunza, un preot iezuit care locuia în America de Sud, descoperise acest lucru. Mai era și un evreu convertit, Joseph Wolfe, care predica un mesaj similar, la scurt timp după ce Miller își începuse predicarea în Statele Unite. El a călătorit mult în Europa, în Africa de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia și chiar în Statele Unite, predicând despre revenirea în curând a lui Isus. Au mai fost și alții, toți predicând mesajului primului înger:

Apocalipsa 14:7 – El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi- vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Probabil că cei mai speciali predicatori ai acestui mesaj au fost în Scandinavia. Ei erau copii.

Solia adventă a fost proclamată și în Scandinavia, stârnind un interes deosebit. Mulți au fost treziți din falsa lor siguranță ca să-și mărturisească și să-și părăsească păcatele și să caute iertare în numele lui Hristos. Dar clerul bisericii oficiale s-a împotrivit mișcării și, prin influența lui, unii dintre cei care predicau solia au fost aruncați în temniță. În multe locuri în care predicatorii revenirii apropiate a Domnului erau aduși în felul acesta la tăcere, Dumnezeu a găsit potrivit să trimită solia într-un mod miraculos, prin copilași. Deoarece ei erau sub vârsta maturității, legea statului nu-i putea opri, și li s-a îngăduit să vorbească fără să fie împiedicați.

Mișcarea s-a dezvoltat mai ales în clasele de jos, iar oamenii se adunau să asculte avertizarea în locuințele modeste ale muncitorilor. Copiii-predicatori erau ei înșiși în majoritate fii și fiice de țărani săraci. Unii dintre ei nu aveau mai mult de șase sau opt ani și, în timp ce viața lor mărturisea că Îl iubeau pe Mântuitorul și se străduiau să trăiască în ascultare de cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, de obicei ei manifestau numai inteligența și priceperea întâlnite la copiii de vârsta lor. Însă, când stăteau înaintea oamenilor, se vedea că erau mânați de o influență mai presus de însușirile lor naturale. Tonul și manierele se schimbau și, cu o putere solemnă, dădeau avertizarea cu privire la judecată folosind chiar cuvintele Scripturii: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui!” Ei mustrau păcatele oamenilor, condamnând nu numai imoralitatea și viciul, dar și mustrându-i pe cei lumești și pe cei apostați și avertizându-i pe ascultătorii lor să fugă degrabă de mânia ce avea să vină. – Tragedia veacurilor, p. 366

Astfel a aranjat Dumnezeu lucrurile ca mesajul acesta să fie dat în toată lumea în moduri surprinzătoare. Romani 11:33 – O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

Cei mai mulți dintre noi nu vor fi niciodată predicatori, dar Dumnezeu dorește să ne folosească în moduri surprinzătoare ca să răspândească Evanghelia în toată lumea, în această generație. Și El îi va folosi pe aceia care zic: „Doamne, mă predau Ție. Folosește-mă în orice fel dorești Tu.”

1. A fost mesajul advent predicat numai în America de Nord? Sau a fost un mesaj mondial încă din timpul lui Miller, predicat cu patruzeci de ani înainte ca adventiștii de ziua a șaptea să-l trimită pe John Andrews ca primul lor misionar oficial?

2. Ce a făcut Dumnezeu pentru a avertiza populația Scandinaviei atunci când legea le-a interzis adulților să predice adevărul?

3. Ce fel de caracter aveau acești copii?

4. Ce fel de persoane ar trebui să fim, dacă dorim ca Dumnezeu să ne poată folosi pentru a duce lumii ultimul Său mesaj de avertizare?

Prima solie îngerească este vestită de un înger care are o „Evanghelie veșnică”. Atunci când avem Evanghelia, nu putem să nu o împărtășim. Observați metoda pe care îngerul o folosește ca să comunice Evanghelia întregii lumi:

Apocalipsa 14:6 – Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

Nu există vreo modalitate mai sigură de a oferi lumii Evanghelia decât aceea la care Pavel se referă ca fiind „nebunia propovăduirii crucii” (1 Corinteni 1:21). Mesajul final al Evangheliei va fi rostit pe tot globul în același mod eficient în care a fost predicat la începuturile creștinismului: prin predicare. Iar textul următor ne spune în ce constă Evanghelia:

Apocalipsa 14:7 – Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!

Unii oameni se miră că judecata face parte din mesajul Evangheliei, însă așa este. Pavel a inclus-o în definiția Evangheliei sale:

Romani 2:16 – Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Mesajul primului înger era anunțul că a sosit în sfârșit judecata, conform promisiunii făcute în Scriptură cu mult timp în urmă. Acum, ca niciodată înainte, ar trebui să ne temem de Dumnezeu, să-L glorificăm și să ne închinăm înaintea Lui.

Desigur, o judecată implică un judecător și o lege. În prima solie îngerească, Judecătorul este prezentat ca fiind Creatorul și suntem chemați să ne închinăm doar Lui. Citând din porunca a patra, această expunere evanghelică face conexiunea între Sabat și închinare.

Judecata este o componentă importantă a mesajului Evangheliei care trebuie prezentat lumii.
1. Evanghelia arată cum putem fi acceptați de Dumnezeu la judecată.
2. Evanghelia anunță o criză majoră în istoria lumii – ceasul judecății.
3. Evanghelia identifică Judecătorul ca fiind Creatorul iubitor.
4. Evanghelia ne reamintește de Cele Zece Porunci după care vom fi judecați. Acesta este mesajul final către lume pe care trebuie să îl înțelegem și să îl predicăm.

Folosind o concordanță, încearcă să afli mai mult despre Evanghelie și judecată. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți fie profesor. Când studiezi, ia notițe. Încearcă să plănuiești cum să-l înveți aceste lucruri și pe unul dintre cunoscuții tăi. Atunci, acest înger care zboară prin mijlocul cerului având de predicat o Evanghelie veșnică va fi o profeție care te include și pe tine.

5. În ce fel este judecata o parte importantă a mesajului Evangheliei?

Astăzi sunt mulți atei și agnostici care se mândresc cu faptul că ei nici nu cred, nici nu se închină vreunui dumnezeu. Dar oricare om, chiar și un ateu, se închină la ceva. Poate fi știința sau propria rațiune. Dar acestea sunt unele dintre formele închinării la Diavol. De la începutul lumii până la sfârșit, fiecare om se închină ori Mielului, ori balaurului.

Apocalipsa 13:8 – Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

La sfârșitul timpului, toți închinătorii la Diavol se vor uni pentru a face război împotriva Mielului. Satana va face lucruri supranaturale, minuni de necontestat, ca să-i facă să se unească. Dar chiar dacă își vor schimba cumva convingerile, dacă nu vor deveni închinători ai Mielului, ei vor rămâne închinători ai Diavolului.

Satana nu este satisfăcut să-i înșele doar pe adepții lui. Aceasta este ceva neobișnuit pentru el, fiindcă este ceea ce face de secole. El dorește foarte mult să-i înșele pe închinătorii Mielului. Pentru a realiza acest plan, se folosește de o fiară care seamănă cu un miel.

Apocalipsa 13:14 – Şi [fiara care seamănă cu un miel] amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei.

Ai observat că solia primului înger include porunca închinării înaintea Creatorului? „Cui te vei închina?” este întrebarea de viață și de moarte pe care o adresează Ilie copiilor lui Israel, pe Muntele Carmel. Este întrebarea al cărei ecou străbate secolele și la care fiecare trebuie să răspundă pentru sine.

Închinarea înaintea lui Satana promite lucrurile trecătoare ale acestei vieți. El a învățat bine replica pe care i-a adresat-o lui Isus, repetându-ne-o și nouă:

Matei 4:9 – Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.

Dar creștinul trebuie să răspundă:

Marcu 8:36 – Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

Faraonii Egiptului au încercat să facă demersuri pentru a-și asigura anumite obiecte dincolo de mormânt, dar ei nu au făcut decât să demonstreze inutilitatea acestor pregătiri.

Poeta oarbă Fanny Crosby a exprimat un răspuns pe care să-l dăm în fața ispitei de a-l adora pe balaur: Ia-ți lumea și dă-mi-L pe Isus, Toate fericirile ei sunt doar o boare, Însă dragostea Lui dăinuie de-a pururi, Prin veșnicie, neschimbătoare.

De-a lungul mileniilor, toți cei care au ales închinarea la Miel au demonstrat avantajele acestei alegeri. Satana a fost forțat să admită că nu poate străpunge zidul protector pe care Dumnezeu l-a așezat în jurul lui Iov. Sângele lui Abel aduce mărturie că închinarea înaintea Mielului nu era doar ceva pentru care merită să trăiești, ci și ceva pentru care merită să mori. Regele David, care și-a dat averea pentru a furniza materialele necesare construirii templului în vederea unei închinări autentice înaintea Mielului, mărturisește despre valoarea ei supremă. Biserica nu va fi niciodată o obligație neplăcută pentru aceia care Îl adoră pe Miel.

Atunci când te străduiești să ajuți pe cineva cu bucurie, dai mărturie, în casa ta, la lucru și la școală, despre valoarea închinării înaintea Mielului. Atunci când încerci să stârnești interesul cuiva pentru Biblie, de fapt împărtășești Evanghelia.

Vei descoperi că iubești și mai mult Evanghelia în momentul în care vei începe să o împărtășești nu doar prin cuvinte, ci în cel mai important mod: prin viața ta. Iar aceasta te transformă într-o stea pe firmamentul întunecat al acestei lumi.

Daniel 12:3 – Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.

6. Majoritatea lumii noastre occidentale este seculară, închinându-se la lucruri precum banii și plăcerea. Cum vor ajunge astfel de oameni să se închine fiarei?

7. Cu ce condiție promite Dumnezeu poporului Său, în Daniel 12:3, că va străluci pe vecie?

8. Compară beneficiile și răsplata unui star de cinema sau ale unei vedete din sport cu beneficiile și cu răsplata descrise în Daniel 12:3.

Demn de luat în considerare

În cadrul mișcării advente din 1844, înainte ca ultima perioadă profetică prea-Advent să se finalizeze, întâlneai des astfel de remarci: „Dacă citim Biblia corect, înțelegem că suntem aproape de terminarea tuturor perioadelor profetice. Nu este acest lucru demn de luat în considerare cu rugăciune?”

Din acest punct de vedere, Biblia a fost citită corect, în 1844, de cei care, luminați de Duhul adevărului, au fost mânați să vestească lumii apropiata revenire a Fiului omului. Perioadele profetice se terminau atunci, iar acest lucru era demn de a fi cercetat cu rugăciune de fiecare cititor.

Dar noi avem acum un lucru mai demn de a fi cercetat cu rugăciune: faptul că perioadele profetice deja au luat sfârșit. Suntem atât de aproape de încheierea istoriei, încât am ajuns la capătul tuturor indiciilor din Cuvântul lui Dumnezeu care desemnează cursul evenimentelor. „Încă puțin”, un termen indefinit care se interpune între ziua de astăzi și cea a revenirii Celui ce vine curând și care nu va întârzia.

Faptul că toate perioadele profetice au luat sfârșit este demn de luat în considerare pentru că plasează venirea Domnului foarte curând. Acțiuni importante sunt de întreprins și lucrări importante, de îndeplinit, între încheierea liniei profetice și venirea lui Hristos. Iar mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, într-o lectură corectă, ne arată incontestabil că ne aflăm în mijlocul sau chiar aproape de concluzia evenimentelor care însoțesc încheierea tuturor timpurilor profetice, alarmându-i pe cei răi și aducându-le bucurie sfinților, pentru că Împăratul este gata să vină. Privind din această perspectivă, în care toate perioadele profetice se încadrează în trecut, lucru pentru care există multe dovezi, suntem zoriți să nu amânăm gândul revenirii Domnului, ci să considerăm ca și cum am fi față în față cu acea mare zi. Cititorul să ia bine aminte la acest adevăr solemn!

Faptul că am trecut de perioadele profetice este, cum am zis, demn de luat în seamă, pentru că suntem în timpul curățirii sanctuarului. Prin această lucrare, planul de mântuire se apropie de împlinire. Și așa cum Israelul din vechime asculta cu atenție sunetul făcut de preot când ieșea de la săvârșirea ispășirii înaintea Domnului, așa și noi trebuie să înțelegem unde se află Marele nostru Preot și să veghem pentru a fi gata când El va ieși să pronunțe veșnicul legământ de pace pentru poporul Său.

Fiindcă perioadele profetice pre-Advent s-au finalizat, îngerul din Apocalipsa 10 și-a împlinit misiunea și noi beneficiem de ultimul mesaj de har; trebuie să mai fie un singur mesaj către oameni după ce proclamarea acestui înger este rostită (vezi versetul 11). Deoarece perioadele profetice au luat sfârșit, templul lui Dumnezeu din ceruri se deschide, iar acolo se vede chivotul legământului Său. O atenție deosebită este dată Legii lui Dumnezeu și oamenii sunt chemați să se autocerceteze, astfel ca viața lor să corespundă cu fiecare percept al ei.

Acestea sunt unele dintre evenimentele care trebuie să urmeze. Așadar, nu este demnă de atenția serioasă a cititorului încheierea acestei perioade?

Profețiile cu repere temporale s-au terminat! Uimitor! O, dacă am realiza importanța acestui lucru! Acele lungi perioade profetice care s-au întins din timpurile profeților până la granița Împărăției veșnice sunt toate completate. Mai rămâne o mică perioadă, indefinită ca durată, dar plină de tulburare, de calamități și de pericole, ca să pecetluiască timpul de probă al unei rase răzvrătite. Terminarea perioadelor arată că am ajuns la acest punct. Date ca să ghideze biserica prin labirintul timpului, ele ne conduc la această oră finală teribilă. A fi nepăsători în aceste zile ale sfârșitului aduce mâhnire îngerilor și bucurie diavolilor. Cititorule, trezește-te la realitatea zilelor pe care le trăim, pentru că aceste lucruri sunt demne de luat în considerare cu rugăciune! 

Vremea vegherii

Și aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” Prin cercetarea Bibliei, am ajuns la convingerea că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Nu trebuie să permitem ca adevărul că venirea lui Hristos este aproape să-și piardă din putere în mintea noastră și să devenim nepăsători și neatenți și să cădem de oboseală – într-o stare de insensibilitate și de indiferență față de realitate.

În somn ne aflăm într-o lume ireală, insensibili față de lucrurile care au loc în jurul nostru. Pericole foarte mari pot să amenințe, însă nu există semne că ar fi luate în seamă. Acest somn spiritual trebuie evitat. Apostolul ne avertizează: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.”

La Școala de Sabat, tinerii au oportunități prețioase să se familiarizeze cu profețiile și să priceapă bornele kilometrice pe care Dumnezeu le-a dat în Cuvântul Său. Ei pot, prin cercetarea Scripturilor, să fie capabili să le ofere și altora motivații inteligente pentru credința lor.

Dar aceia care au lumina adevărului strălucind în jurul lor sunt totuși insensibili la ea. Ei sunt încântați de inamic, ținuți sub farmecul vrăjii lui. Ei nu se pregătesc pentru acea mare zi care va veni în curând peste lumea noastră. Par în totalitate insensibili la adevărul biblic. Există și tineri care sunt treji? Aceia care văd că vine noaptea și că dimineața e gata să se arate ar trebui să lucreze cu toată energia ca să-i trezească și pe semenii lor adormiți. Vor putea ei să simtă pericolul, se vor ruga ei și le vor arăta, prin viața și prin caracterul lor, că venirea lui Hristos este aproape? Vei intra tu într-o legătură strânsă cu Isus Hristos și vei obține lumină, putere și tărie de la El, astfel încât să reflecți lumina Lui asupra altora? Timpul dintre noi și pragul veșniciei scade cu repeziciune, iar gândul acesta ar trebui să facă o impresie mai adâncă asupra noastră. Fiecare zi care trece este o zi în minus din timpul pe care îl avem pentru desăvârșirea caracterului.

Aceste adevăruri au fost repetate adesea, dar ele tot nu se învechesc, până la împlinirea lor. Spui tu în inima ta: „Stăpânul meu zăbovește să vină”? Aceste adevăruri nu trebuie doar repetate prin avertizări și rugăminți, ci trebuie aduse în viața noastră zilnică, astfel încât să ne dovedim credința prin faptele noastre. În timp ce mulți dorm și irosesc orele prețioase în indiferență și fără griji, chiar acum, când suntem la hotarul lumii eterne, cei care cred trebuie să fie atenți, treji, serioși și plini de zel ca să vegheze în rugăciune. „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!” „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”.

Aveți voi, tinerii, lămpile pregătite și arzând? Lucrarea continuă în curțile cerești. În viziune pe insula Patmos, Ioan spunea: „Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: «Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el»”. Această lucrare solemnă urmează să fie făcută asupra pământului. Cercetează-te și vezi care este starea ta în ce privește caracterul, comparându-l cu standardul neprihăniri lui Dumnezeu, cu Legea Sa sfântă. Închinătorii trebuie să treacă pe sub linia de măsurat a lui Dumnezeu. Cine va trece testul? Hristos spune: „Știu faptele tale.” Nimic nu-I este ascuns Aceluia despre care Ioan spune: „Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului”. Câți își curăță sufletele ascultând de adevăr? Câți sunt în acest timp cu totul de partea Domnului? Câți caută să fie o binecuvântare pentru cei din jurul lor? Mulți au nevoie de ajutor, de cuvinte amabile, de atenție plină de grijă; și, dacă te rogi cu acești oameni, poți fi o binecuvântare pentru ei.

Puteți fi soldați credincioși ai lui Isus Hristos. Dacă exemplul vostru se aseamănă cu al lui Hristos, chiar dacă nu spuneți niciun cuvânt tot îi veți ajuta pe mulți. Răbdarea în facerea continuă a binelui îi va ajuta pe alții să-și așeze picioarele pe cărarea adevărului și a neprihănirii. Unii te pot ridiculiza pentru că ești strict; te pot eticheta ca prea neprihănit, dar tu fii atent ca, în liniște, să te ții strâns de binele de care te-ai atașat la început.

Dacă toată istoria lui Daniel ar fi fost scrisă, înaintea noastră s-ar deschide capitole care ar arăta ispitele pe care a trebuit să le întâmpine: ridiculizare, invidie și ură. Însă el a învățat să facă față dificultăților. Nu s-a încrezut în propriile puteri; el și-a deschis întreg sufletul, a pus toate dificultățile înaintea Tatălui ceresc, a crezut că Dumnezeu îl aude și a fost mângâiat și binecuvântat. El s-a ridicat deasupra batjocurii celorlalți și tot așa va fi oricine va învinge. Daniel a obținut o stare a minții senină și voioasă pentru că a crezut că Dumnezeu era prietenul și ajutorul lui. Responsabilitățile obositoare pe care trebuia să le îndeplinească deveniseră ușoare pentru că el aducea lumina și dragostea lui Dumnezeu în lucrul lui. „Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioșie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.”

Nu uitați că în fiecare zi vă țeseți o pânză a obiceiurilor. Dacă aceste obiceiuri sunt în armonie cu Biblia, înseamnă că zilnic faceți pași spre cer, crescând în har și în cunoașterea adevărului, și Dumnezeu vă va da înțelepciune așa cum i-a dat lui Daniel. Să nu alegeți căile satisfacțiilor egoiste. Practicați obiceiuri de strictă temperanță și fiți atenți la păzirea legilor sacre stabilite de Dumnezeu pentru a vă guverna sănătatea fizică. El are așteptări de la capacitățile voastre și, prin urmare, neglijarea acestor legi ale sănătății este păcat. Cu cât respectați mai mult legile sănătății, cu atât mai limpede veți putea să distingeți ispitele și să le rezistați și cu atât mai clar veți deosebi valoarea lucrurilor veșnice. Fie ca Domnul să vă ajute să folosiți cât mai multe dintre ocaziile și privilegiile prezente, ca să puteți câștiga zilnic victorii și, la sfârșit, să puteţi intra în cetatea lui Dumnezeu, împreună cu cei care au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor. – The Youth’s Instructor, 25 august 1886

1. De ce este periculos să fii adormit spiritual?

2. Ce ar trebui să facă aceia care sunt treji din punct de vedere spiritual pentru cei care dorm spiritual?

3. Ce ar trebui să ne impresioneze profund?

4. Ce lucrare solemnă trebuie să fie făcută pe pământ? Care este rezultatul atunci când compari caracterul tău cu standardul legii sfinte a lui Dumnezeu?

5. Ce constituie neglijarea legilor sănătății? Care sunt unele beneficii ale respectării lor?

Îmblânzind fiara

Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat” (Marcu 5:15). Isus încă îi eliberează pe captivii lui Satana, cum veți vedea din experiența pastorului laic Thien Huong.

Conduceam grupa de credincioși care se întâlnea într-o casă, în Vietnam, în studiul cărții Faptele apostolilor. Am fost atât de inspirați de cele citite, încât unul dintre noi a zis: „Putem face și noi așa. Să ne adunăm ca ucenicii în camera de sus și să așteptăm ca Dumnezeu să toarne Spiritul Său peste noi într-o măsură bogată.” Ne-am adunat zi după zi să cercetăm Scripturile, să cântăm și să ne rugăm pentru o măsură mai mare din Duhul Sfânt.

Într-o zi, înjurături cu voce tare au întrerupt rugăciunile noastre. Un om robust s-a năpustit în camera noastră de rugăciune. Avea pe corp tatuaje cu șerpi și cu balauri. Un miros puternic de alcool ne-a copleșit. Ținând o sticlă de vin într-o mână și scuturând degetul celeilalte mâini spre noi, a strigat vulgarități și insulte. Mă rugam în liniște ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune să știm cum să ne comportăm. Fratele în casa căruia ne adunam s-a ridicat, l-a privit drept în ochi pe omul cu fața schimonosită și mânioasă și a spus: „Sunt bucuros că Domnul te-a adus aici. Ai dori să ni te alături? Dacă vrei, mergi și aruncă afară sticla asta cu vin și întoarce-te să asculți Cuvântul lui Dumnezeu.” Omul s-a uitat în gol pentru un moment, apoi s-a întors și a ieșit din cameră.

Proprietarul casei ne-a explicat că acesta locuia alături și că fusese de curând eliberat din închisoare, după o sentință lungă. După câteva minute, am auzit o ciocănitură hotărâtă la ușă, după care acel vecin a intrat în cameră. Se schimbase cu haine curate și își pieptănase părul. Ne-a spus că se numea Vo. I-am făcut loc să se așeze în mijlocul nostru. El s-a așezat și a ascultat cu interes predica mea despre Dumnezeul care a creat lumea și care iubește omenirea, în starea ei păcătoasă, atât de mult, încât L-a trimis pe Fiul Său să moară pe cruce pentru plata păcatelor noastre. Știam că prieteni mei din încăpere se rugau, în timp ce eu vorbeam, pentru că am simțit puterea Duhului Sfânt.

În acea cameră micuță, am văzut crâmpeie din marea luptă. În timp ce citeam pasajele biblice, urmăream reacția lui Vo. La un moment dat, a devenit mânios și și-a ridicat pantalonul ca să ne arate, pe picior, tatuajele din închisoare. „Vedeți astea? Am omorât oameni. Nu este speranță pentru mine”, a spus el. L-am înconjurat pe Vo și fiecare dintre noi s-a rugat pe rând, punându-ne mâinile peste el. Am pledat la Dumnezeu în favoarea lui, certându-l pe Satana în numele lui Isus Hristos. I-am cerut Domnului să-l ierte pe Vo pentru păcatele din trecutul lui și am invocat puterea sângelui lui Hristos, care a curs pentru el. Ne-am rugat ca Duhul Sfânt să transforme viața lui Vo într-una care să fie o mărturie profundă de partea binelui. Când am deschis ochii, lacrimi curgeau pe obrajii acestui om foarte aspru.

Atunci l-am întrebat:
– Vrei să-L primești pe Isus? Iar Vo, cu umilință, a spus:
– Da, vreau să-L primesc în viața mea! Vo a devenit un cercetător stăruitor al Bibliei, un membru fidel al bisericii noastre din casă și un martor a ceea ce Duhul Sfânt poate face atunci când îi predai totul. El era o creație cu adevărat nouă.

Și familia lui Vo a arătat interes pentru biserica noastră. Ei s-au apropiat de mine și mi-au spus: „Vrem să cunoaștem despre acest Dumnezeu care l-a schimbat atât de mult pe Vo. Vrem să studiem Biblia cu voi.” Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru multele vieți transformate de puterea Duhului Său Sfânt.

Rugăciune pentru Duhul Sfânt: Iubite Tată ceresc, Te rog, umple-ne, pe mine și biserica mea, comunitatea din care fac parte și toți credincioșii din întreaga lume, cu o măsură bogată din Spiritul Sfânt. Avem nevoie de puterea Ta transformatoare în viața noastră.