Slujind în biserica ta

Text de memorat

Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. Galateni 6:10

Ce imagine îți vine în minte când auzi cuvântul „biserică”? Îți imaginezi o clădire albă cu o turlă înaltă? Poate o catedrală mare, cu ornamente frumoase, sau o construcție impunătoare, zidită din cărămidă? Căutând cuvântul „biserică” în Biblie vom vedea că el nu se referă la o clădire, ci la o adunare de creștini. Iată un exemplu:

1 Corinteni 1:2 – Către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi.

În această lecție vom învăța câteva modalități de a sluji în biserica noastră locală sau în cadrul bisericii mondiale, adică în adunarea poporului lui Dumnezeu de care și noi aparținem.

A existat o adunare a poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament? Da. Ștefan s-a referit la Israel ca la o congregație, adunare sau biserică din pustie (Vezi Faptele apostolilor 7:38).

Istoria lui Israel ne învață că există multe căi de a sluji în biserica de azi. De exemplu, după ce au părăsit Egiptul, una dintre primele acțiuni de slujire ale israeliților a fost să ofere daruri pentru sanctuar. (Vezi Exodul 25:1–8; 36:2–7.) Poporul a dăruit cu toată inima, iar darurile lor au fost atât de generoase, încât Moise a fost nevoit să le spună să nu mai aducă nimic!

Astăzi, noi avem privilegiul de a dărui cu generozitate tot ce putem pentru construirea sau întreținerea unui loc de închinare potrivit. Și Dumnezeu este mulțumit când noi urmăm acest exemplu al israeliților.

2 Corinteni 9:7 – Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu”.

Dumnezeu considera de o atât de mare valoare serviciul spiritual al leviților, încât le-a cerut israeliților să-i sprijine pe aceștia dăruind a zecea parte din veniturile lor, sau zecimea, pentru susținerea lor (Vezi Leviticul 27:30).

Numeri 18:21 – Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.

Lucrarea leviților era aceea de a întreține serviciul de la sanctuar și de a-i învăța pe ceilalți din Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a sluji poporul mai bine, leviții locuiau în cetăți împrăștiate în toate triburile lui Israel.

Ei erau învățătorii poporului, oaspeți la toate sărbătorile lor și cinstiți pretutindeni ca slujitori și reprezentanți ai lui Dumnezeu. – Educație, p. 148 Maleahi 2:7 – Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.

În zilele regelui Asa, era ușor de observat de ce era nevoie de acest serviciu.

2 Cronici 15:3,5 – Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni şi fără Lege. În vremurile acelea nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari tulburări printre toţi locuitorii ţării.

Dumnezeu ne-a cerut, la fel ca israeliților, să-i susținem pe slujitorii Evangheliei, făgăduind binecuvântări minunate pentru cei care vor asculta.

Maleahi 3:10 – Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.

Dumnezeu ne acordă privilegiul de a sprijini lucrarea Sa. Dăruirea credincioasă este o binecuvântare pentru biserică, însă dătătorul este și mai binecuvântat.

1. Analizați povestirea văduvei cu doi bănuți (Marcu 12:41-44) și pe cea a darului Mariei pentru Isus (Marcu 14:3-9). Ce a făcut ca fiecare dar să fie special? A fost cumva mărimea darului? Sau spiritul cu care a fost dăruit? Sau poate altceva?

Dumnezeu nu numai că a binecuvântat pe Israel cu posesiuni materiale pentru a putea contribui la construcția frumosului sanctuar, ci El le-a dat și abilități individuale speciale pe care ei, de asemenea, le-au dedicat serviciului Său.

Exodul 31:2-6 – Să ştii că am ales pe Beţaleel ... L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări. ... Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit.

Dumnezeu oferă și astăzi bisericii Sale mijloace și abilități pentru a împlini lucrarea pe care i-a încredințat-o. Aceasta este lucrarea specială a Duhului Sfânt.

1 Corinteni 12:7 – Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

Puteți citi despre aceste daruri speciale în 1 Corinteni 12 și în Romani 12. Cum ar trebui să folosim darurile pe care ni le dă Dumnezeu? Pavel spune:

1 Corinteni 14:12 – Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

„Zidire” aici implică consolidare și dezvoltare. Ar trebui să folosim talanții dați de Dumnezeu pentru a sluji biserica și a o ajuta să prospere. Când vezi că este nevoie de ceva în biserică, nu spera ca altul să facă. Oferă-te să faci ceva în mod voluntar!

De exemplu, vizitează-i pe membrii bisericii care nu pot veni la biserică; citește-le Biblia, cântă și roagă-te cu ei. Când gătești pentru o masă de părtășie la biserică, pregătește o farfurie specială pentru un membru cu o alergie alimentară și pune o etichetă cu numele său pe ea. Este nevoie de instructor la Școala de Sabat a copiilor? Oferă-te voluntar să predai, să cânți la pian sau să asiști copiii. Organizează o distribuire de literatură cu tinerii sau niște vizite între vecini; roagă-te cu oamenii în lucrarea din ușă în ușă. Implicarea în aceste activități îți va oferi o experiență care îți va fi de ajutor întreaga viață. Tratează-i cu atenție pe vizitatorii bisericii. Primește-i cu căldură. Invită-i pe tinerii vizitatori să participe la grupele de tineri.

Biserica ta are multe nevoi de împlinit. Întreabă-te: „Ce nevoi sunt și cum pot eu să ajut?” Fii sigur că nu treci cu vederea sarcinile mici, umile, în timp ce dorești implicarea în proiecte mari.

Dar mulți creștini așteaptă încă să li se încredințeze o lucrare mare. Și, pentru că nu pot găsi un loc suficient de mare care să le satisfacă ambiția, ei nu reușesc să fie credincioși în îndatoririle obișnuite ale vieții. Pentru ei, acestea sunt neinteresante. Zi după zi, ei lasă să le scape ocaziile care să demonstreze credincioșia lor față de Dumnezeu. În timp ce așteaptă o lucrare mai mare, viața se scurge, scopul ei rămâne neîmplinit, iar lucrarea ei, nesăvârșită. – Parabolele Domnului Hristos, p. 360 

2. Care sunt cele mai bune căi de a sluji biserica?
1 Timotei 4:12
Psalmii 111:1 
Faptele 2:44,45
Faptele 9:36
Faptele 12:5

Ca acțiunile bisericii să fie eficiente, membrii trebuie să fie organizați. Cum este organizată biserica? Cum sunt responsabilitățile repartizate persoanelor din biserică? Cum poate biserica să se asigure că totul este făcut cum se cuvine?

Un comitet de numiri să analizează cu grijă nevoile bisericii și plănuiește cum să folosească mai bine darurile fiecărui membru. Apoi oamenilor să li se cere să slujească într-un anumit domeniu. În acest fel sunt aleși prezbiterii, diaconii, diaconesele, instructorii Școlii de Sabat și alți lucrători și lideri ai bisericii. Aceia cărora nu li se cere să slujească într-o slujbă anume pot fi de folos pe multe alte căi.

Dacă acest comitet ți-ar cere să preiei o responsabilitate, ai putea răspunde cu înțelepciune, exprimându-ți dorința de a sluji biserica, cerând însă o perioadă de gândire și de rugăciune cu privire la acest subiect. Atunci când cerem înțelepciune de la Dumnezeu, El a promis că ne-o va da (Vezi Iacov 1:5).
Astfel putem sluji biserica – oferindu-ne voluntar să ajutăm oriunde este nevoie și acționând voios unde ni se cere în mod specific. Când facem aceasta, ne pregătim, de fapt, pentru responsabilități mai mari. (Luca 16:10).

A conduce biserica este o chemare măreață. Pavel i-a spus lui Timotei că liderii, cum ar fi diaconii, „trebuie cercetaţi întâi şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi” (1 Timotei 3:10). Acești lideri care „slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus” (1 Timotei 3:13).

Pentru o slujire eficientă în viitor, cultivă de pe acum obiceiuri de lider, cum ar fi ospitalitatea și prietenia. Să cultivăm obiceiuri când suntem tineri, întrucât, cu puține excepții, acestea vor rămâne ale noastre pentru tot restul vieții.

Ezra nu ar fi fost chemat să conducă poporul lui Dumnezeu la vârsta adultă fără o atentă perioadă de pregătire în tinerețe. Fiind un descendent al lui Aaron, el fusese instruit în lucrările preoțești; totuși a realizat că are mult mai mult de învățat din Biblie. Hotărât să fie în deplin armonie cu Dumnezeu, el a luat trei decizii: (1) Să studieze Biblia cu sârguință; (2) Să dea ascultare tuturor instrucțiunilor pe care ea le conține; (3) Să-i învețe și pe alții, care sunt dispuși să-l asculte, ce a aflat el din Biblie. (Vezi Ezra 7:10.)

Aceasta l-a determinat să se ocupe stăruitor cu studiul istoriei poporului lui Dumnezeu, așa cum era aceasta raportată în scrierile prorocilor și ale împăraților. El a cercetat cărțile poetice și pe cele istorice ale Bibliei, pentru a înțelege de ce Dumnezeu îngăduise ca Ierusalimul să fie distrus, iar poporul său, dus în robie într-o țară păgână. ...

A experimentat o pocăință nouă și totală și s-a hotărât să cunoască temeinic rapoartele istoriei sfinte, ca să poată folosi această cunoștință pentru a aduce lumină și binecuvântare poporului lui.

Ezra s-a străduit să-și intensifice pregătirea inimii pentru lucrarea care credea că stătea înaintea lui. L-a căutat pe Dumnezeu cu sinceritate, ca să poată fi un învățător înțelept în Israel. Pe măsură ce învăța să-și supună mintea și voința controlului divin, erau aduse în viața sa principiile sfințirii adevărate, care în anii următori au avut o influență modelatoare nu numai asupra tineretului, care căuta îndrumarea, ci și asupra tuturor celorlalți asociați cu el. – Profeți și regi, pp. 608-609


Ezra a descoperit cel mai eficient mod de a studia Biblia: acel studiu care este menit să te învețe ceea ce vrea Dumnezeu ca tu să faci. Pe măsură ce asculți, încearcă să împărtășești altora ceea ce ai învățat, în modul cel mai atractiv posibil.

4. Gândește-te la cineva din biserica ta locală care adesea se oferă voluntar să îndeplinească ceea ce este nevoie. Cum ai putea ajuta și tu biserica pur și simplu ajutând acea persoană?

5. Pe cine ar trebui să aleagă comitetul de numiri ca lideri ai bisericii? Sunt toți calificați automat doar prin faptul că spun un „da” bucuros solicitărilor? 1 Timotei 3:1-12

6. Citește Ezra 7:10. Cum poți urma exemplul lui Ezra?

Lucrarea pentru prieteni

Se pare că există tendința la creștini ca ei să lucreze mai degrabă pentru mântuirea necunoscuților decât pentru a celor mai apropiați. Aceasta se întâmplă deoarece ei cunosc defectele din caracterul prietenilor și cunoștințelor și nu cunosc slăbiciunile străinilor.

Dacă Dumnezeu ne-a așezat pe toți împreună în această lume, astfel încât să învățăm să trăim în armonie și să lucrăm pentru interesul veșnic al celor cu care suntem în legătură, ca să fim pregătiți pentru a ne bucura de compania lor în Împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui ca primul și cel mai important obiect al lucrării noastre să fie cei care în mod firesc se află în preajma noastră? Dacă faptul că le cunoaștem defectele ne determină să nu mai lucrăm pentru ei, atunci ar trebui să ne amintim de Isus, care cunoștea foarte bine starea de păcat a omenirii căzute înainte să vină în această lume, să trudească, să agonizeze și să moară pentru ea; și El a acceptat aceasta tocmai ca să corecteze defectele de caracter ale oamenilor greșiți.

Nu putem noi să lucrăm mai eficient și să ne rugăm mai în cunoștință de cauză pentru înțelepciune și pentru har cu scopul de a-i ajuta pe aceia ale căror slăbiciuni nu ne sunt necunoscute? Dacă suntem copiii lui Hristos, de ce cunoscuții noștri nu ar putea fi eliberați, știind că dragostea lui Hristos s-a arătat ca să-i ridice pe aceia care sunt căzuți și în pericol de a pieri?

Dacă în lucrurile acestei lumi depunem eforturi stăruitoare acolo unde vedem că este o mai mare nevoie, de ce nu am face la fel și pe plan spiritual? Oare nu tocmai această dragoste și grijă pentru alții ne solicită să ne corectăm defectele care ne împiedică să-i ajutăm pe alții? Adesea, tocmai cunoașterea propriilor defecte este ceea ce împiedică dispoziția noastră de a lucra pentru cei care ne cunosc cel mai bine. Dacă lucrul acesta este adevărat, în loc să lucrăm doar pentru necunoscuți, nu ar fi mai bine pentru starea noastră spirituală să ne angajăm în acea lucrare în care vom motivați să ne corectăm propriile tendințe spre rău? Iar aceste eforturi, nu au ele ca rezultat o lucrare mai eficientă inclusiv pentru necunoscuți?

Iar dacă există printre prietenii noștri persoane care s-au înstrăinat de noi, sau dacă avem dușmani și dacă printr-o lucrare răbdătoare avem succes și îi câștigăm ca prieteni pentru noi și pentru Dumnezeu, ce putere ar aduce acest lucru în lucrarea printre cei care ne sunt complet străini! Cunoașterea faptului că îi putem câștiga pe cunoscuți printr- o dispoziție amabilă și prin puterea dragostei, precum și gândul că suntem susținuți de ei în lucrul nostru sunt o sursă de putere pe care doar puțini o au în această lume. Cei care întreprind cu succes o astfel de lucrare trebuie să aibă mult din spiritul lui Isus. O astfel de lucrare va fi însoțită de smerirea sufletului și de mărturisirea păcatului și ne va aduce aprobarea lui Dumnezeu, care va turna binecuvântările Sale în măsură bogată peste noi.

Oh, dacă Dumnezeu ar impresiona mintea și inima noastră astfel încât să avem dorința de a lucra pentru El, am putea câștiga înțelegerea că suntem cei mai potriviți pentru a lucra în viața celor cu care venim adesea în contact. Iar atunci când rapoartele cerului se vor deschide înaintea ochiului omenesc, judecățile lui Dumnezeu se vor arăta: vor fi privite rezultatele influenței noastre asupra acelora cu care am venit în contact și nu se va putea formula nicio plângere că s-ar fi putut face mai mult pentru a pregăti caracterele cunoscuților pentru Împărăția lui Dumnezeu! 

Religia înseamnă slujire

Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” Hristos este capul bisericii pe pământ, iar El cere ca oricine crede în El ca Răscumpărător să se predea în ascultare de Cuvântul Său, să-L iubească pe Dumnezeu mai presus decât orice și să-i iubească pe cei care pier în păcat așa cum îi iubește Hristos.

În fiecare biserică ar trebui să fie oameni care să depună eforturi susținute pentru misiune și să-i învețe pe lucrători cum să-și exerseze abilitățile și cum să folosească cele mai bune metode misionare. Ar trebui să fie mulţi lucrători în fiecare oraș și să fie trimiși misionari în fiecare câmp posibil. Noi avem promisiunea Creatorului lumilor, promisiunea Celui care are toată puterea și comanda cerului și a pământului, că El va fi cu noi și că va lucra în biserica Sa vie și activă de pe pământ. El dă dispoziție îngerilor să coopereze cu agenții umani în avansarea lucrării Sale pentru salvarea sufletelor care pier. Tot cerul este implicat în slujirea celor care vor moșteni mântuirea, împărțind o putere reînnoită a Spiritului Sfânt acelora care lucrează pentru salvarea sufletelor.

Nicio biserică să nu fie inactivă: niciun membru al bisericii să nu fie fără răspundere și neimplicat. Domnul va veni din ceruri în curând ca să-i pedepsească pe locuitorii lumii pentru nedreptatea lor; pământul va da la iveală sângele vărsat și nu va mai ascunde trupurile ucise. Mesajul avertizării trebuie să ajungă la păcătoși; trebuie proclamat acelora care nu au avut lumina adevărului. Membrii bisericii trebuie să fie învățați să nu-și mai folosească timpul și banii pentru ei, ci să se dedice răspândirii luminii celor care sunt în întuneric. Legea este împlinită în totalitate de cei care-L iubesc pe Dumnezeu cu toată inima și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Pe aceste două precepte ale dragostei sunt construite legea și profeții. Domnul Isus îi iubește pe cei pentru care El a murit și le cere tuturor celor care cred în numele Său să coopereze cu El în ce privește renunțarea și sacrificiul de sine. Aceia care cred în Hristos ca Salvator personal vor face eforturi susținute pentru a-L face cunoscut. El este calea, adevărul și viața, iar prin prezentarea adevărului așa cum este el în Isus, sufletele sortite pieirii vor fi salvate.

Avem nevoie să privim la Dumnezeu continuu și să ne fortificăm sufletele prin rugăciune stăruitoare și prin veghere. Religia înseamnă slujire; o slujire serioasă și plină de credincioșie față de Dumnezeu. Este necesar ca toți cei aleși de Dumnezeu să fie împreună-lucrători cu El. Ei nu pot amesteca eul și egoismul cu slujirea sinceră și credincioasă. Toți cei care vor intra pe porțile binecuvântate vor fi găsiți credincioși. Ei vor fi oferit un asemenea serviciu încât Răscumpărătorul le va putea spune: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Domnul a stabilit cu claritate condițiile care trebuie îndeplinite pentru a fi urmașul Său în faptă și în adevăr. El spune: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze”.

Vreau să subliniez pentru tineri și tinere necesitatea de a-și urma chemarea și de a-și confirma alegerea. Vă implor să nu vă jucați cu interesele voastre eterne. Făcând așa, pierdeți fericirea, pacea și moștenirea veșnică. Prietenii mei tineri, voi sunteți datori irevocabil ca prin harul lui Dumnezeu să ascultați zilnic de poruncile lui Dumnezeu și zilnic să câștigați stăpânire de sine și tărie de caracter, astfel încât să nu cădeți sau să fiți descurajați. Har divin a fost asigurat din belșug pentru fiecare suflet, astfel încât fiecare să iasă victorios din luptă. Nu deveniți indolenți; nu vă amăgiți cu ideea că puteți fi salvați dacă umblați după inclinațiile naturale ale caracterului – mergând în deriva curentului lumii prin îngăduință de sine și prin satisfacerea eului –, că puteţi face față forțelor răului în timpul de criză și că veți ieși biruitori când lupta va fi aprigă.

Trebuie să învățați zilnic cum să folosiți armele acestei lupte și cum să mânuiți sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să învățați să vă împotriviți Diavolului, ca el să fugă de la voi. Trebuie să învățați în fiecare zi să ascultați de ordinele Căpeteniei oștirii Domnului.

Tinerii mei prieteni, voi vă rugați? Vă educați să aveți gânduri curate, aspirații sfinte, iar cererile voastre să fie înălțate cu mâini curate și dintr-o inimă sinceră? Vă educați limba să-I cânte imnuri de laudă lui Dumnezeu și căutați să faceți voia Domnului? Aceasta este educația care va fi de mare valoare pentru voi; pentru că vă va ajuta în formarea unui caracter ca al lui Hristos. Învățați astfel cum să obțineți haina neprihănirii lui Hristos, intrând în posesia făgăduințelor mărețe ale Cuvântului Său.

Mulți sunt împinși de ambiția de a-i conduce pe alții. Aceștia să învețe să umble umili cu Dumnezeul lor, să fie împlinitori ai Cuvântului Său acolo unde se găsesc. Să învețe să fie ascultători, să slujească voioși cu toate capacitățile pe care le au. Să se deprindă să facă cele mai umile munci și să înțeleagă că, în orice împrejurări s-ar afla, ei Îi slujesc lui Hristos. Îndeplinind munci fizice umile, veți confirma că Dumnezeu este cu voi și că folosiți talentele pe care El vi le-a încredințat. Acolo unde vă aflați, ocaziile și privilegiile vor apărea și, dacă veți căuta să-I slujiți lui Hristos, le veți vedea și fructifica. În cele mai umile situații, veți găsi ocazia de a vă exercita integritatea și loialitatea; iar dacă Îi veți fi credincioși Domnului în lucrurile mici, vi se vor încredința altele mai mari. Dacă sunteți credincioși în puține lucruri, credincioșia voastră va demonstra că sunteți elevi în școala lui Hristos și că vă cultivați abilitățile pentru a sluji în câmpuri mai largi. Isus a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari”. - The Youth’s Instructor, 7 noiembrie 1895

1. Care sunt cele trei lucruri pe care le cere Hristos de la oricine crede în El ca Răscumpărător?

2. „Niciun membru al bisericii nu trebuie să fie fără răspundere și neimplicat.” Ce faci ca să le duci celor păcătoși mesajul de avertizare? Sau, dacă nu faci acest lucru, cum ai putea face ca să începi imediat?

3 Ce înseamnă religia?

4. Ce fel de educație va fi de cea mai mare valoare pentru tine?

5. Care va fi rezultatul, dacă ești credincios în puține lucruri?

Întâmplare sau providență?

Cât de mult din ceea ce se întâmplă într-o zi crezi că este pură întâmplare și cât crezi că este conducere divină? Când vei citi această povestire, vei ajunge la concluzia că întâlnirea pe care a avut-o pastorul Pen Narith a fost plănuită în cer.

– Aș dori un tuns, i-a spus Pen Narith bărbierului satului, în timp ce se rezema cu spatele de speteaza scaunului așezat sub palmieri. Bărbierul i-a spus „bun venit” omului care se refugiase aici de soarele tropical dogoritor.
– De unde sunteți? a întrebat bărbierul cu o voce veselă. Pen Narith, care călătorise treizeci de kilometri cu motoreta, era preocupat de gândul vizitei pe care urma să o facă în următorul sat pentru a preda studii biblice. El a făcut o pauză, apoi a răspuns:
– Călătoresc către un orășel spre est.
– Cu ce scop călătoriți? a insistat bărbierul în modul lui prietenos. „Ești aici pentru un motiv. Vorbește-i despre acest motiv acestui om!”, i-a șoptit Duhul Sfânt pastorului. Pen Narith a recunoscut impulsul blând și nu voia să rateze o oportunitate de a da mărturie.
– Merg în acel sat ca să studiez Biblia cu un grup de credincioși în Isus, a răspuns Pen Narith. Sunt pastorul lor. Ochii bărbierului s-au aprins și a spus cu entuziasm:
– Și eu cred în Isus! Cu această remarcă, Pen Narith a știut imediat că acea întâlnire nu era o întâmplare, ci mai degrabă conducerea providențială a lui Dumnezeu. Deoarece aproximativ 97% dintre cambodgieni sunt budiști, Pen Narith nu întâlnea zilnic alți creștini.
– Dar cum ați aflat despre Isus? a întrebat curios Pen Narith, fericit că a întâlnit un frate credincios.

Bărbierul Kim Neth i-a povestit toată istoria vieții lui, începând cu momentul în care luptase pentru guvern împotriva lui Khmer Rouge, în 1986: cum a fost rănit pentru că pășise peste o mină ascunsă în pământ. A căpătat din nou speranță de viață când a auzit vestea bună a mântuirii printr-o transmisiune radio. Pen Narith stătea acolo uimit, în timp ce Kim Neth povestea cum fusese pe punctul de a-și lua viața, căci nu mai avea nicio speranță, dar cum vestea că Isus Hristos era Salvatorul său i-a redat curajul de a trăi. Atunci când tunsoarea a fost gata, s-a terminat și conversația, întrucât erau și alții care așteptau la rând. Pen Narith a decis să devină clientul permanent al lui Kim Neth, pentru că spera și se ruga să aibă șansa ca într-o zi să studieze Biblia cu noul său prieten creștin.

Data următoare când a venit pentru o tunsoare, Kim Neth l-a salutat ca și cum era o rudă cu care nu se întâlnise de mult timp. După alte câteva tunsori și discuții despre credință, Kim Neth l-a rugat:
– Vrei să faci un studiu biblic acasă la mine și la soția mea, așa cum faci cu acei oameni în orășelul acela? Pen Narith a exclamat:
– Desigur, mi-ar face plăcere! Au studiat de două ori pe săptămână timp de o lună. Apoi, Kim Neth și soția lui s-au simțit pregătiți să accepte adevărurile despre Sabat și alte crezuri adventiste pe care nu le cunoscuseră înainte. Ei i-au cerut lui Pen Narith să fie botezați, ceea ce el a făcut cu bucurie.

Pen Narith nu avea idee ce lucruri minunate vor ieși la iveală dintr-un popas pentru o tunsoare. Dacă îl vizitați pe Kim Neth la frizeria lui în aer liber de lângă drumul care duce în acel orășel, este foarte probabil să auziți istoria împărtășită de el cu entuziasm, și anume cum au devenit adevărurile Bibliei clare pentru el și ce înseamnă Isus pentru el astăzi. Kim Neth a continuat și el lucrarea studiului Bibliei într-o grupă dintr-un alt sat, grupă care a crescut și a devenit o casă-biserică – la care au început să vină mulți oameni în fiecare Sabat dimineață.

Rugăciune pentru ocazii de mărturisire: Doamne, Tată din ceruri, iartă-mă pentru că am fost prea ocupat și am ratat ocaziile pe care Tu mi le-ai oferit de a fi martorul Tău. Botează-ne, pe mine și pe misionarii ASAP, cu Duhul Sfânt, astfel încât să fim gata pentru oamenii pe care Tu îi vei trimite în calea noastră astăzi.