Slujind în propria familie

Text de memorat

„Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” Marcu 10:43–45

Cât de repede a pătruns apostazia în Israel! În aproximativ treizeci de ani, zece din cele douăsprezece seminții au trecut de la închinarea plină de reverență și de zel pe care o manifestaseră față de Dumnezeu cu ocazia dedicării templului lui Solomon la o închinare la fel de zeloasă înaintea vițelului de aur din templul lui Ieroboam de la Betel, în Regatul de Nord, al lui Israel.

Închinarea la vițelul de aur reprezenta o atracție, pentru că acolo erau nelipsite fastul, muzica dansantă contemporană, ospățul și distracția, toate învelite într-o formă de evlavie, în numele lui Iehova. (Vezi Exod 32:18,19,5,6; 1 Împărați 12:28). Iar aspectul închinării s-a deteriorat din ce în ce mai mult. Cu mai puțin de cincizeci de ani mai târziu, Omri a devenit rege. Biblia spune:

1 Împărați 16:25 – Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a lucrat mai rău decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

Răul nu se oprește niciodată din dezvoltare, iar mai târziu, fiul lui Omri, Ahab, a adăugat și mai multă imoralitate și violență în închinarea destrăbălată la Baal și la Astarteea. Ahab chiar a întrecut răutatea tatălui său, Omri.

1 Împărați 16:30 – Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

Răul este intolerant față de neprihănire; astfel, nu numai că aceasta devenise nepopulară, dar chiar ajunsese să fie primejdios să I te închini lui Dumnezeu. Izabela, soția lui Ahab, „a nimicit ... pe prorocii Domnului” (1 Împărați 18:4). Cei câțiva supraviețuitori au fost nevoiți să se ascundă.

Dar perioadele de apostazie ale majorității sunt mereu perioade de credincioșie ale celor puțini. Ilie s-a ridicat ca unul dintre cei mai mari profeți tocmai într-un astfel de timp. În ciuda răzvrătirii și a păcatelor lui Israel, Dumnezeu nu renunțase la poporul Său. Prin oprirea unor binecuvântări și prin acordarea altora, Dumnezeu a căutat să-i aducă pe copiii lui Israel la pocăință. Dumnezeu le-a dat lui Ahab și întregului Israel multe dovezi ale milei Sale și ale dispoziției Sale de a-i ierta. (Vezi Neemia 9:17,18).

Într-o ocazie, Siria a atacat Israelul apostaziat cu o armată mare și puternică. În această criză, Dumnezeu i-a trimis un mesaj de speranță regelui Ahab: 1 Împărați 20:13 Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.”

Atunci când Ahab a întrebat cine va câștiga bătălia, i s-au dat instrucțiuni surprinzătoare și importante:

1 Împărați 20:14 – Aşa vorbeşte Domnul: „Prin tinerii conducători peste ţinuturi.” (KJV)

Tinerii urmau să conducă bătălia. Încrederea lui Ahab probabil că s-a clătinat atunci când a văzut că tinerii strânși erau în număr de doar 7 000 de soldați, însă a ascultat de poruncă.

1 Împărați 20:19-2 – Când au ieşit din cetate slujitorii mai marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma, a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, şi sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. ... Împăratul lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.

Prin ascultarea instrucțiunilor lui Dumnezeu de a-i folosi pe tineri în acea luptă, imensa armată siriană a fost învinsă și Dumnezeu a fost din nou onorat. Dumnezeu plănuiește ca aceasta să se întâmple din nou și în zilele noastre. El caută tineri conducători pentru bătălia finală. Nu este nevoie ca armata să fie numeroasă, pentru a fi invincibilă.

Cu o asemenea armată de lucrători, care ar putea fi formată din tinerii noștri, pregătiți cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat și care va reveni în curând! Cât de curând ar putea veni sfârșitul — sfârșitul suferinței, al durerilor și păcatului! – Educație, p. 271

1. Compară timpul de apostazie din Israel cu ceea ce se întâmplă astăzi în lume.

2. De ce fel de tineri este nevoie în timp de apostazie?

3. Ce poți face ca să devii un astfel de lucrător? 

Acea armată de 7 000 de oameni trebuie să fi fost o încurajare pentru Ilie. Cu puțin timp înainte de victoria decisivă, Ilie, simțindu-se singur și lipsit de prieteni, I se plânsese lui Dumnezeu că era singurul israelit credincios rămas în tot Regatul de Nord și că dușmanii căutau să îl ucidă. Însă Dumnezeu i-a răspuns:

1 Împărați 19:18 – Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.

Când Ilie a aflat despre marea victorie pe care Dumnezeu o dăduse micii armate de 7 000 condusă de tineri, cu siguranță că și-a amintit de declarația lui Dumnezeu despre israeliții rămași credincioși. Dumnezeu îi ridicase pe tineri ca să-Și apere cauza. Asemenea căutătorilor de talente pentru baseball care călătoresc în toată America pentru a găsi tineri talentați cu viitor în baseball, îngerii cei buni cercetează întreaga lume căutând tineri care pot fi puși pe lista viitorilor eroi în serviciul Domnului.
 

2 Cronici 16:9 – Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.

Ce caracteristici caută acești îngeri? Cum îi vor evalua pe tineri? Ei evaluează acțiunile lor – ceea ce tinerii gândesc, vorbesc și fac.

Proverbele 20:11– Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.

Iar îngerii sunt atenți la lucrurile mici pe care noi adesea le disprețuim, considerându-le neimportante.

Luca 16:10 – Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.

De ce sunt lucrurile mici atât de importante?

Orice faptă din viață este o descoperire a caracterului, și numai acela care în lucrurile mici se dovedește „un lucrător căruia nu are de ce să-i fie rușine” poate fi onorat de Dumnezeu cu o slujire mai înaltă. – Profeți și regi, p. 218.

Viitoarea măreție se descoperă prin credincioșia prezentă.

Proverbele 22:29 – Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.

Ce i-ar determina pe îngeri să considere că un tânăr nu este demn de responsabilități mai mari?

Acela care socotește că nu are nicio importanță cum își aduce la îndeplinire sarcinile cele mai mici se dovedește nepregătit pentru un loc mai onorat. – Profeți și regi, p. 218.

Ce i-ar determina pe îngeri să aleagă o persoană tânără pentru îndeplinirea celor mai importante misiuni?

Toți pot fi siguri că tocmai credincioșia în lucrurile mici este dovada pregătirii pentru răspunderi mai mari. – Profeți și regi, p. 218.

Îngerii au găsit în tânărul Elisei un candidat pentru „panoul de onoare” al lui Dumnezeu. Zi după zi ei au observat cum el își îndeplinea responsabilitățile în gospodărie. I-au văzut voioșia în timp ce lucra din greu, dispoziția de a-și ajuta părinții, grija pentru detalii.

Cu siguranță că închinarea idolatră era concepută în așa fel încât să atragă tinerii, dar Elisei căuta să evite prietenia cu lumea pentru a-L urma pe Dumnezeu. Deși Elisei nu era conștient de acest lucru, Dumnezeu observa credincioșia lui și era pe punctul de a-l chema la o slujire superioară. La timpul potrivit, El i-a poruncit lui Ilie să-l caute pe Elisei și să înceapă pregătirea lui pentru o slujire profetică viitoare. (Vezi 1 Împărați 19:16).

Dacă unii sunt calificați pentru o poziție mai înaltă, Domnul nu va pune povara numai asupra lor, ci și asupra celor care i-au pus la probă, care le cunosc valoarea și care îi pot împinge înainte în cunoștință de cauză. Cei care își fac zilnic cu credincioșie lucrarea ce le-a fost încredințată vor auzi, la timpul stabilit de Dumnezeu, chemarea Sa: „Veniți mai sus.” – Divina vindecare, p. 477

4. Care sunt unele sarcini pe care le-ai putea realiza pentru a fi util acasă?

5. Îndeplinirea muncilor casnice nu este singurul mod de a servi acasă. Enumeră alte metode de a-i încuraja și sluji pe ceilalți membri ai familiei.

6. Ce atitudine ar trebui să avem în slujirea de acasă? Coloseni 3:23,24

Atunci când îi cheamă pe tineri, Dumnezeu îi alege pe aceia care sunt silitori. Când a fost chemată la un serviciu mai înalt, Rebeca scotea apă din fântână, David păștea oile, ucenicii pescuiau și Elisei ara câmpul.

Pe Horeb, Dumnezeu îi spusese lui Ilie unde să-l găsească pe Elisei, în Abel Meholah. Când Ilie a sosit acolo, l-a găsit pe tânărul Elisei ocupat la ferma tatălui său. El ara câmpul împreună cu slujitorii.

Părinții lui Elisei erau bogați, iar el a fost chemat să schimbe viață privilegiată cu una de sacrificiu și de sărăcie. Pregătirea sa pentru a deveni următorul profet nu a fost atractivă sau plină de strălucire. Responsabilitățile lui erau umile și banale, cum ar fi turnatul apei „pe mâinile lui Ilie” (2 Împărați 3:11); dar el era credincios în aceste mici îndatoriri. Nimic nu a putut să-l abată de la slujba care îi fusese încredințată și, drept urmare, a avut privilegiul de a fi de față atunci când Ilie a fost luat la cer.

Credincioșia tânărului Elisei era într-un contrast izbitor cu viața de acasă a celor mai mulţi tineri israeliți din Regatul de Nord. Regele Ieroboam înființase la Betel un sanctuar al închinării la vițelul de aur. Cei mai mulţi părinți din cetate mergeau împreună cu gloata să se închine acolo, în loc să ia o poziție nobilă pentru Dumnezeul adevărat. Această apostazie a părinților a avut un efect profund asupra copiilor, care efectiv au copiat comportamentul majorității. Fiecare generație de tineri devenea tot mai sceptică și mai lipsită de respect. „Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20) și, în providența lui Dumnezeu, la Betel a fost înființată o școală a profeților. Această școală s-a bucurat și de sprijinul lui Elisei, după înălțarea la cer a lui Ilie.

La începutul misiunii lui Elisei la această școală din Betel, un grup de tineri leneși și fără rost l-a luat în derâdere. Unii din acel grup probabil că nu s-au simțit confortabil în fața comportamentului majorității dar, în loc să ia poziție curajoși, s-au alăturat batjocurilor celorlalți.

2 Împărați 2:23 – Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!”

Deși singura vină a acestor băieți era aceea că reflectau exemplul părinților lor și exprimau atitudinea cultivată în familie, Dumnezeu nu a trimis judecata Sa asupra părinților. Pentru a da o lecție tuturor generațiilor, ca să înțeleagă importanța onorării mesajelor și mesagerilor Lui în ciuda comportamentului altora, Dumnezeu a găsit potrivit să trimită o pedeapsă imediată.

2 Împărați 2:24 – El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.

Niciodată de-atunci înainte, în decursul lungii sale activități de profet, Elisei nu a mai fost luat peste picior. Într-o zi, vom putea revedea înregistrarea arhivată în ceruri despre această întâmplare. Probabil că unii dintre tineri au reflectat cu solemnitate asupra acestor lucruri și s-au pocăit. Putem spera ca unii dintre ei să se fi înscris la școala profeților din Betel și să fi devenit lucrători pentru Domnul.

7. De ce crezi că Dumnezeu i-a dat lui Elisei responsabilități mărunte, cum ar fi aceea de a turna apă pe mâinile lui Ilie, înainte de a-i încredința misiunea de a fi profet și de a face minuni?

8. Ce ar trebui să alegem, chiar și atunci când toți ceilalți fac răul? Exod 23:2

Evlavia din cămin – partea 1

Când Mântuitorul le-a spus ucenicilor să meargă în toată lumea și să predice Evanghelia, i-a îndemnat să înceapă din Ierusalim. Ierusalimul, pentru noi, creștinii, nu este biserica locală de care aparținem sau comunitatea în care trăim, ci casa noastră.

Pavel i-a scris lui Timotei: „Să se deprindă să fie evlavioși, întâi față de cei din casa lor”. O religie care nu luminează și nu aduce binecuvântare asupra casei, ci își rezervă tot interesul și activitățile pentru cercuri din exterior, nu este religia Bibliei. Această carte sfântă accentuează valoarea familiei. Ea declară că făgăduința este „pentru voi” și „pentru copiii voștri”. Avraam a fost „părintele celor credincioși” pentru că Dumnezeu știa că el va porunci copiilor săi și casei sale să păzească tot ce a zis Domnul (Geneza 18:19). De aceea Dumnezeu a spus că „toate familiile pământului vor fi binecuvântate” în el.

Genealogiile lungi ale Vechiului Testament arată cum legământul harului cuprinde familii și generații. Ele ne învață că, deși evlavia nu este moștenită, ea poate și ar trebui să fie transmisă. Evreilor li s-a poruncit nu doar să țină cuvintele lui Dumnezeu în inimă, ci să le transmită cu stăruință și copiilor lor. În ultimul verset din Vechiul Testament, Dumnezeu a promis că îl va trimite pe profetul Ilie să întoarcă inimile părinților spre copii și inimile copiilor spre părinți. Îngerul Gabriel îi citează această profeție lui Zaharia în templu, ca fiind gata să se împlinească în misiunea lui Ioan și, apoi, în a lui Isus. (Vezi Luca 1:17).

Practicarea religiei în familie trebuia să rămână caracteristica noii dispensațiuni la fel cum a fost a vechii dispensațiuni. Hristos a petrecut treizeci de ani din viața Sa de pe pământ ca un fiu pios, ascultător de părinții Săi pământești.

Istoria bisericii creștine se armonizează cu profețiile făcute cu privire la ea și cu pregătirea de care și Domnul ei a avut parte. Ea are rădăcini în familiile din toate timpurile. Cei mai proeminenți conducători și misionari provin din cămine evlavioase. Nu există un raport mai nobil înregistrat pe pământ decât cel al mamelor unor copii buni și minunați. Credeți că vor exista în cer coroane de glorie mai strălucitoare decât cele ale părinților umili și evlavioși care și-au crescut copiii în cunoașterea și în mustrarea Domnului?

Evlavia în cămin este cel mai timpuriu rod al evlaviei personale și, de aceea, este și cel mai bun test al ei. Dacă existe cămăruțe unde părinții și copiii au în fiecare zi comuniune cu Dumnezeu, ele vor fi ca niște depozite pline de mirodenii parfumate și scumpe. Va răzbate din ele în toate camerele o aromă plăcută. Vizitatorii vor respira mireasma proprie prezenței Duhului Sfânt.

Așa cum o singură sobă, deși poate este ascunsă privirilor, dacă i se asigură combustibilul va încălzi toată casa, tot așa un singur creștin adevărat va crea o atmosferă cerească acolo unde locuiește. El va primeni aerul rece al egoismului cu cel plăcut și voios al dragostei.

În cămin, toți pot exercita o influență creștină și pot face lucrarea unui creștin. Mulţi sunt prea timizi ca să vorbească sau să se roage la întâlnirile bisericii. Unii nu au acele daruri care să-i facă să se remarce pentru diferite lucrări importante. Dar cine este prea tânăr sau prea neștiutor ca să arate evlavie la el acasă? Cine nu poate să păstreze o mică flacără arzând care să arate dragostea lui Hristos și să lumineze calea către Hristos?

Ce și-ar dori o mamă

Copiii și tinerii Îi pot dărui lui Isus inima lor și, în simplitate, în blândețe și în înțelepciune, pot lucra după îndrumările date în Cuvântul Său. Mulţi tineri se plâng că nu au abilități să facă lucrări mari și râvnesc la talente prin care să facă lucruri minunate; dar, în timp ce-și petrec timpul cu aceste dorințe zadarnice, își irosesc viața.

Ei trec cu vederea ocaziile de a face fapte de iubire pe cărarea vieții pe care picioarele lor o parcurg. Tații și mamele poartă responsabilități grele și există multe lucruri de făcut în casă, iar mâinile harnice ale fiilor și ale fiicelor lor ar putea ușura aceste poveri. Aceștia ar putea să le scutească de multă trudă pe mamele lor ocupate și ar putea să aducă fericire în inima lor prin fapte de iubire.

Copiii și tinerii ar trebui să fie misionari în familia lor prin împlinirea acelor lucruri de care este nevoie într-o casă și pe care cineva trebuie să le facă. În loc să te plângi că nu poți face fapte mărețe într-o misiune în străinătate, folosește ocaziile din câmpul misionar de acasă, iar casa aceea va fi plăcută lui Dumnezeu. Dai dovadă de spirit misionar dacă săvârșești cu credincioșie lucrurile mici, care par neimportante. Destoinicia în sarcinile care îți revin pentru a ușura munca mamei tale istovite va confirma aptitudinile tale pentru o responsabilitate mai mare.

Nu consideri spălatul vaselor ca fiind o lucrare plăcută, însă nu ți-ar plăcea să ți se nege privilegiul de a mânca hrana așezată în acele vase. Crezi că pentru mama ta este plăcut să facă lucrurile pe care tu le eviți? Ai de gând să lași în seama mamei tale obosite ceea ce tu consideri o sarcină dezagreabilă, în timp ce tu o faci pe prințesa? Este casa de măturat, sunt covoare de scuturat și camerele de pus în ordine iar tu, în timp ce neglijezi să faci aceste lucruri, crezi că ți s-ar putea încredința responsabilități majore? Te-ai gândit de câte ori mama ta și-a luat timp să îndeplinească aceste treburi gospodărești în timp ce tu te-ai scuzat că trebuie să înveți sau că vrei să te distrezi?

Este dificil pentru o mamă iubitoare să le ceară copiilor ei să o ajute când vede că nu au tragere de inimă pentru nimic și caută tot felul de scuze pentru a scăpa de o obligație neplăcută. Copii și tineri, Hristos vă privește! Vă va găsi El neglijând răspunderile care v-au fost încredințate? Dacă vreți să vă faceți utili, ocazii sunt destule.

Prima ta datorie este s-o ajuți pe mama ta care a făcut atât de multe pentru tine. Ridică-i greutățile, dăruiește-i zile de odihnă plăcută, căci a avut parte de puține zile libere și de puțină varietate, în viața ei. Până acum, tu ai pretins plăcerea și amuzamentul ca fiind dreptul tău, dar a venit timpul să aduci o rază de lumină în casă. Preia datoria și începe să lucrezi! Prin devotamentul și prin abnegația ta, dăruiește-i mamei tale tihnă și bucurie! A fost plăcerea ei să te vegheze, să-ți gătească și să te slujească. Ea a fost ca o sclavă în casă, dar acum presupun că vei prelua din responsabilități și din griji. Prin astfel de experiențe, vei învăța să apreciezi mai bine truda mamei tale și vei înțelege multele, multele lucruri pe care mâna ei a trebuit să le facă. Oare este nevoie ca ea să ajungă în mormânt pentru ca îndatoririle casei să fie, în sfârșit, îndeplinite de aceia care nu au vrut să pună mâna pe nimic?

Fiicele pot fi o mare binecuvântare în cămin, un mare ajutor pentru mama lor, doar dacă își vor aminti că și aceasta are nevoie de schimbare și de odihnă, nevoi care trebuie împlinite în mijlocul neîntreruptului șir de munci gospodărești. Copiii ar trebui să caute mereu să aducă lumină și dragoste în viața mamei. Fie ca ei să se întrebe dacă sunt sau nu cu adevărat convertiți. Simt ei aceeași nerecunoștință față de Dumnezeu cum arată față de mama lor? Îl neglijează pe Mântuitorul lor ca pe propria mamă?

Satana acționează asupra fiecărui suflet care nu vine la Isus în pocăință și cu credință. Aparții împărăției lui Satana? Toți cei neascultători sunt supușii lui și spiritul său lucrează asupra copiilor neascultării. Oh, dacă ai lua aminte la lucrurile care îți aduc pacea și dacă ți-ai direcționa afecțiunea, gândurile, timpul și slujirea către Hristos ...

Prietenii mei tineri, cei care ați declarat că v-ați dăruit inima lui Isus, voi trebuie să fiți împreună lucrători cu Dumnezeu. V-au fost încredințate mari răspunderi, „fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. Ați păstrat cu sfințenie în inimă adevărurile auzite? Le-ați practicat în viața voastră și le-ați dat pe față în caracterul vostru? Dacă sunteți doar pe jumătate pentru Hristos și jumătate pentru inamic, Satana are mai mult avantaj decât dacă nu ați fi făcut nicio declarație publică de evlavie, pentru că influența voastră asupra celor din jur le va aduce acestora cel mai mare prejudiciu. Pasiunea pentru amuzament, căutarea de plăceri egoiste, neglijarea responsabilităților care se cer de la un creștin sunt tot atâtea piedici pentru păcătoși. Unii dintre cei care mărturisesc a crede cum crezi și tu strâng informații despre obligațiile creștinului din modul tău de comportare.

Tu urmezi standardele lumii, iar alții își măsoară viața după acțiunile tale necreștinești. Să credem oare că se poate face o schimbare în aceste aspecte, că vei căuta pe Domnul cu toată inima și că vei accepta îndatoririle căminului și ale bisericii tale, umblând în umilință cu Dumnezeul tău? Atunci vei ști ce înseamnă să porți un jug pentru Hristos – un jug bun; să porți poverile Sale – care sunt ușoare; și să găsești odihnă pentru sufletul tău. Căci există pace și bucurie în Duhul Sfânt. - The Youth’s Instructor, 2 martie 1893

1. Cum pot fi copiii și tinerii misionari în cămin?

2. Ce ar trebui să faci în loc să te plângi că nu poți face lucruri mari, ca un misionar în altă țară?

3. Cum poți dovedi că ai cu adevărat un spirit misionar?

4. Care este prima datorie către mama ta și de ce? Descrie unele poveri ale mamei și spune cum poți ajuta la purtarea lor?

5. În ce mod pot fiicele (și fiii!) să fie o mare binecuvântare acasă și o mare mângâiere pentru mama lor?

6. De ce a fi pe jumătate al lui Hristos și pe jumătate al inamicului este chiar mai rău decât dacă nu ai face nicio declarație despre propria evlavie?

El e! El e!

Savy Sieng iubea viața la fermă și visa să fie fericită cu familia ei, în satul ei liniștit din Cambodgia. Apoi, o criză majoră s-a abătut asupra lor. Într-o zi, soțul ei s-a îmbolnăvit grav; nu mult după aceea, a decedat. Ea a rămas cu fiul ei, micuțul Som Thim, cu multe facturi de plătit și cu speranțele spulberate.

Deoarece văzuse ce se întâmpla cu celelalte văduve din sat, știa că viața ei avea să fie foarte dificilă. S-a simțit norocoasă pentru că părinții i-au permis să locuiască împreună cu ei în coliba lor din bambus și stuf. Nu mult după aceasta, când ea s-a îmbolnăvit grav, părinții ei au chemat vraciul să-și facă ritualurile. Apoi, au dus-o la o clinică, dar nici acolo nu au știut cu ce să o ajute. Pe parcurs, și-a pierdut auzul, văzul și capacitatea de a vorbi. Savy de-abia mai putea să mănânce. Tot ce le mai rămânea de făcut era să cumpere un cosciug și să aștepte să moară.

Într-o după amiază, un credincios adventist de ziua a șaptea, pe nume Nam Nor, a simțit îndemnul Duhului Sfânt să meargă din ușă în ușă și să mărturisească despre credința sa în Isus. S-a oprit la casa părinților lui Savy și a întrebat dacă este cineva care are nevoie de ajutor sau de rugăciune. Deși familia lui Savy era budistă, în disperarea lor l-au invitat pe Nam s-o vadă pe Savy. Nam a spus: „Slujesc pe Dumnezeul a toate Creator în această lume. El a trimis pe Fiul Său, Isus, în lumea noastră și El are puterea de a vindeca. El a vindecat pe mulți când se afla pe pământ și El te poate vindeca și salva și pe tine, dacă ai credință”. Savy asculta în tăcere. Energicul și prietenosul creștin revenea adesea și se ruga pentru ea. Savy a început să se recupereze. I-a revenit pofta de mâncare. Hrana a întărit-o. Încetul cu încetul, i-au revenit și văzul, puterea de a vorbi și auzul. Nu mai era nevoie să lovească din greu cu un băț de pământ pentru ca fiul ei să vină să-i dea ajutor.

Într-o noapte, Savy a visat că satul lor era inundat și ea nu știa să înoate. Un om pe care nu l-a recunoscut i-a spus cu amabilitate: „Prinde-mă de mână!” Următorul Sabat, Nam a invitat-o la biserică. Când a văzut o pictură cu Isus pe peretele bisericii, Savy l-a recunoscut: „El e! El e! El e omul pe care l-am văzut în visul meu.” Ea a crezut că Isus dorea să o salveze din furtunile vieții și, astfel, a început să vină la biserică în mod regulat.

Apoi, într-o zi, fiul ei, Som Thim, s-a îmbolnăvit grav. Personalul clinicii locale i-a spus că este nevoie să-l ducă la spitalul guvernamental din capitala Phnom Penh. Savy s-a rugat ca Dumnezeu să-i conducă pe doctori ca să-l vindece pe Som Thim așa cum și ea fusese vindecată. A rămas șocată când i s-a spus că fiul ei avea SIDA. A fost testată și ea și era, de asemenea, pozitivă. Aceasta era o veste tulburătoare pentru că știa că nu se va mai putea întoarce în satul ei. Pentru că era o rușine pentru familie, va fi considerată o proscrisă. A strigat către Dumnezeu: „Unde ne putem duce acum? Te avem doar pe Tine, Tată!” La spital, niște mesageri ai Domnului au aranjat ca Savy să-l întâlnească pe unul dintre refugiații sprijiniți de cei care finanțează organizația ASAP. S-a deschis o posibilitate pentru ea și pentru fiul ei. Ea este plină de recunoștință pentru că L-a cunoscut pe Isus Hristos și pentru că a găsit un loc sigur pe care îl poate numi acasă. De nenumărate ori povestește cum Dumnezeu aude și răspunde la rugăciunile ei.

Rugăciune pentru bolnavi și pentru săraci: Bunule Dumnezeu, deși Tu ții galaxiile pe orbită, totuși ai timp și pentru cei bolnavi și pentru văduve. Ajut-o pe Savy, împreună cu mulţi alții în aceeași situație din întreaga lume, să se încreadă în Tine în toate amănuntele vieții lor! Ajută-mă și pe mine să mă încred în Tine! Amin.