Slujind celor tineri - arma pentru salvarea multora

Deși Dumnezeu ne acceptă la orice vârstă, este un mare avantaj să începi viața creștină în tinerețe. O persoană înțeleaptă spunea: „Eternitatea este minunată. Singura cale de a te bucura mai mult timp de ea este să începi mai devreme.” În Biblie, cei mai însemnați lucrători adulți ai lui Dumnezeu au fost credincioși încă din cea mai timpurie tinerețe!

Dwight Moody a povestit odată despre o serie de evanghelizare la care două persoane și jumătate și-au predat inima Domnului. Un ascultător a tras concluzia că doi adulți și un copil s-au convertit, dar Moody a spus că se referea, de fapt, la doi copii și un adult, din moment ce jumătate din viața adultului deja trecuse.

Biblia reține istorii ale unor tineri credincioși, cu diferite situații familiale, care au depășit multe feluri de dificultăți. Tineri care s-au împotrivit răului deși erau lipsiți de avantajele căminului lor și au fost puși în situații periculoase din punct de vedere spiritual. Fetița prizonieră în casa lui Naaman, ostaticul Daniel și sclavul Iosif au fost tineri duși cu forța din casele lor în care era o atmosferă de evlavie. Ei totuși și-au menținut dedicarea timpurie față de Dumnezeu și au refuzat să cedeze puterii ispitelor și descurajării.

Mama lui Iefta era o prostituată, iar el, când era copil, a fost dus de-acasă forțat, într-un mediu cu oameni răi (Vezi Judecători 11:2,3). Însă el și-a dăruit inima lui Dumnezeu și El l-a făcut eliberator și judecător în Israel. Lui Iefta i se dă un loc de onoare în capitolul credinței. (Vezi Evrei 11:32). Secretul succesului său a fost unul pe care fiecare tânăr ar trebui să-l învețe: cum să meargă la război împotriva inamicului.

Deși războiul nostru nu este împotriva cărnii și sângelui, noi avem de dus lupte nevăzute, cât se poate de reale, iar aceia care învăța arta războiului spiritual vor ieși biruitori și vor izbândi la fel de minunat ca acești tineri din vechime.

Evrei 11:33,34 – Prin credinţă au cucerit ei împărăţii,... au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.

Deși se pare că Timotei provenea dintr-o familie divizată, cu un tată necredincios, el a învățat arta războiului creștin din istoriile biblice și din exemplul bunicii și al mamei lui.

2 Timotei 1:5 – Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.
2 Timotei 3:15 – Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

Această instruire l-a făcut în stare să poarte cu succes războiul împotriva forțelor întunericului. Din nou și din nou Pavel îi amintește lui Timotei despre acest război important.

1 Timotei 1:18 – Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, ... este ca ... să te lupţi lupta cea bună.
1 Timotei 6:12 – Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. 2 Timotei 2:3 – Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.
2 Timotei 4:7 – M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

1. Numește unele dezavantaje pe care le-au avut de înfruntat unii tineri precum Daniel, Iosif și Iefta. Cum au depășit ei dificultățile?

2. Dă exemple de circumstanțe care crezi că ți-au împiedicat creșterea. Cum poți să învingi aceste probleme și să devii un lucrător plin de zel al lui Dumnezeu?

În toată istoria, Dumnezeu a chemat tineri în armata Sa și i-a pus în prima linie a bătăliei. În timpurile Vechiului Testament, una dintre abilitățile pe care părinții li le transmiteau copiilor lor era cunoașterea artei războiului.

Judecători 3:2 – El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.

În Vechiul Testament citim despre armate care au fost chemate să lupte pentru a cuceri Canaanul, în timp ce mai târziu au fost solicitate să-l apere. Însă Biblia arată că nu toți tinerii au răspuns. Deși Ghedeon a fost un războinic viteaz, cel mai mare fiu al său, Ieter, nu a fost. Când Ghedeon a încercat să-l învețe arta războiului, lui Ieter, ca multor altor tineri, i-a fost teamă.

Judecători 8:20 – Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil.

Biblia descoperă că nu toți liderii au văzut potențialul tinerilor luptători, iar unii au subestimat planul lui Dumnezeu pentru ei în război. Regele Saul a avut acest defect, ca lider, și a încercat să-l descurajeze pe David, ca să nu lupte cu Goliat.

1 Samuel 17:33 – Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

Chiar și dușmanii poporului lui Dumnezeu au subestimat forța tânărului evlavios. Aceasta a fost marea greșeală a lui Goliat.

1 Samuel 17:42 – Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

Aceste lupte fizice din Vechiul Testament ilustrează războiul spiritual nevăzut, dar la fel de real pe care și noi îl avem de dus zilnic. Dumnezeu cheamă încă tineri în prima linie a luptei. Iar pentru tineri este important să învețe să lupte.

2 Corinteni 10:3-5 – Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

Ne sunt date instrucțiuni importante despre cum putem să avem succes în acest război.

Efeseni 6:10-13 – Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor Diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Războiul este unul defensiv și Dumnezeu ne-a dat arme defensive, cum ar fi scutul credinței. Războiul este și ofensiv, și pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat și arme ofensive, cum ar fi sabia Duhului.

3. În cuvinte proprii, descrie în ce fel de război trebuie să luptăm noi, creștinii, astăzi. 2 Corinteni 10:3-6

4. Citește Efeseni 6:10-18. Spune în ce fel fiecare dintre aceste arme spirituale este folositoare în lupta spirituală.

Cel mai înalt țel al lucrării părinților, al Școlii de Sabat sau al evanghelizării pentru cei tineri este câștigarea lor pentru Hristos și, apoi, pregătirea lor pentru războiul spiritual al întregii vieți.

Una dintre cele mai importante arme spirituale cu care Dumnezeu îl înzestrează pe creștin este dragostea. Aceasta este arma pe care Dumnezeu o folosește și cu noi, în mod constant.

1 Ioan 4:19 – Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.

Isus a folosit mereu această armă asupra altora.

În orice timp și în orice loc, El Se interesa cu iubire de oameni și răspândea în jurul Său lumina unei evlavii fericite. – Hristos Lumina lumii, p. 86

Poate te temi că ai putea uita argumentele credinței tale atunci când vorbești cu alții. Totuși, cel mai greu argument în favoarea credinței nu este ceea ce ei aud de pe buzele noastre, ci ceea ce ne văd că facem.

Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creștin iubitor și iubit. – Divina vindecare, p. 470

O altă armă spirituală eficientă este predicarea Cuvântului lui Dumnezeu și unii dintre tineri au fost chemați să o mânuiască. Dar chiar dacă nu toți suntem capabili să vorbim unei mari mulțimi, toți putem împărtăși Cuvântul lui Dumnezeu față către față unui prieten, unui coleg student sau celor cu care ne asociem în diferite activități. Apoi îi putem invita pe prietenii noștri la întâlniri evanghelistice; putem să-i întâmpinăm la sosire; putem învăța de la evanghelist observând cum se apropie de oameni prezentându-le adevărul; putem să îl încurajăm și măcar să participăm la aceste întâlniri ca să sporim numărul celor prezenți.

Dacă folosim ocazia de a ne implica în colportaj, aceasta este o altă cale excelentă de a răspâni Evanghelia și de a învăța cum să le stimulăm cunoscuților noștri dorința după Cuvântul lui Dumnezeu. Puțini oameni știu că au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Unii au fost induși în eroare de învățături false, iar alții cred că ei ştiu deja ceea ce spune acest Cuvânt și că nu au nevoie să-l aprofundeze. Unii sunt în confuzie din cauza unor argumente contradictorii și cred că nu îl pot înțelege, în timp ce alții sunt doar indiferenți.

Colportajul ne învață cum să ne însușim valoroasa abilitate de a trezi în interlocutor dorința după Cuvântul lui Dumnezeu, de a depăși obiecțiile, de a demonta scuzele aduse și de a-l conduce la luarea unei decizii. Lucrarea cu literatură oferă ocazia de a practica perseverența și drămuirea timpului și a banilor. Adesea este și un tratament pentru timiditate.

Aceia care își dezvoltă abilitățile activând în colportaj se pregătesc să facă o lucrare mai mare pentru Dumnezeu. Desigur, există multe alte căi de a împărtăși cu alții cuvintele lui Dumnezeu. Ar trebui să vorbim despre bunătatea lui Dumnezeu prin e-mailuri, bloguri și scrisori. Când vom deveni experți în găsirea căilor de a sluji altora, ocaziile noastre de a împărtăși voia lui Dumnezeu se vor înmulți uimitor.

Oriunde ne-am găsi, ar trebui să folosim ocaziile de a vorbi și altora despre Mântuitorul. Dacă urmăm exemplul Domnului Hristos în a face binele, atunci inimile ni se vor deschide, așa cum s-au deschis și față de El. Nu brusc, ci cu un tact ce izvorăște din iubirea divină, noi putem vorbi despre Cel care este deosebit „din zece mii”, Unul a Cărui ființă „este plină de farmec”. – Parabolele Domnului Hristos, p. 339

5. De ce dragostea este o armă spirituală atât de puternică? Povestește o întâmplare în care ai văzut demonstrarea puterii dragostei? Caută o ocazie de a folosi această armă în săptămâna aceasta. Folosește-o și vezi ce se va întâmpla.

Evaluarea consecințelor

Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?” (Luca 14:28). Salvatorul nostru a pus această întrebare mulțimii căreia îi adresase cuvintele impresionante înregistrate în cele două versete anterioare ale capitolului.

Aceste două versete declară că noi trebuie să socotim dragostea și compania celor mai dragi prieteni și rude, cele mai mari năzuințe și ambiții din viața prezentă, cât și viața însăși de o valoare inferioară față de dragostea și slujirea adoratului nostru Creator și Răscumpărător. Iar în timp ce slujirea nu pretinde mereu sacrificarea acestor interese pământești, în toate timpurile au fost unele cazuri când un om a trebuit să aleagă în privința uneia sau a mai multora dintre alternativele prezentate aici. Salvatorul nostru dorește foarte mult să ne impresioneze mintea, astfel încât, la auzirea îndemnului „Alegeți astăzi cui vreți să-i slujiți”, să nu tratăm cu ușurință această decizie, ci să evaluăm cu seriozitate și cu atenție costul chemării, pentru a avea succes.

Niciun om chibzuit nu va intra vreodată în vreo afacere de o oarecare importanță fără a-și lua mai întâi măsurile de precauție atât de necesare. Cu cât mai mult este nevoie să acordăm timp și energie suficiente unui subiect atât de vital! Dacă Îl alegem pe Hristos și dorim să-I slujim, vor fi multe lucruri plăcute inimii firești la care vom fi obligați să renunțăm. Acest lucru este pe deplin lămurit în versetul 27 al capitolului 14 din Luca: „Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”

Este totuși de luat în considerare și gândul compensator: Cei care vor purta crucea aici vor purta coroana în viața viitoare. Niciuna dintre plăcerile acestei vieți nu durează și tot confortul piere odată cu folosința; însă în prezența și în serviciul lui Dumnezeu este bucurie deplină, iar la dreapta Sa sunt desfătări veșnice. Știind acest lucru, cum poate cineva să ezite sau să se abțină să aleagă „partea cea bună, care nu i se va lua”?

Aici intervine un gând pe care este important ca tinerii să și-l amintească. Ei sunt în fiecare zi fără griji, aproape nepăsători, luând decizii care le vor influența întreaga viață și care au o mare relevanță asupra celei mai mari decizii – cea care privește viața viitoare. Când văd un tânăr care se complace în obișnuința irascibilității și a nerăbdării, simt nevoia să-l întreb: Ai calculat costul acestei îngăduințe? Te va costa în mii de moduri: păreri de rău, umbrirea liniștii și a păcii inimii în aceasta viață mai mult decât se poate exprima prin cuvinte și, dacă vei continua așa, vei dezvolta un caracter care nu poate moșteni viața veșnică! Oh, evaluează consecințele! Iar când văd copii care cultivă înclinația de a înșela, fie pe profesorii lor, fie pe colegi sau pe părinți, simt că trebuie să strig: Evaluați consecințele, evaluați consecințele! Nu există niciun obicei care să otrăvească și să dăuneze mai mult.

Înainte de a lăsa ca vreo buruiană otrăvitoare să prindă rădăcini în gradina caracterului tău, te rog, gândește-te la consecințe! Îți poți permite să cedezi locașul din orașul lui Dumnezeu pentru plăcerile (fals numite așa) păcatului, care sunt goale și durează doar o clipă? Înainte de a apuca pe calea pierzării, evaluează consecințele și cu siguranță vei alege căile înțelepciunii, care sunt plăcute și sunt căi ale păcii.

În slujba Maestrului

Toți au o luptă de dus, fie tânăr, fie bătrân. În bătălia împotriva răului, fiecare are partea sa. Dragi prieteni tineri, când L-ați acceptat pe Hristos ca Salvator, v-ați înrolat în armata Sa. Ați lăsat stindardul prințului întunericului și v-ați așezat sub steagul însângerat al Prințului Emanuel. Ținta voastră cea mai înaltă acum este să demonstrați că sunteți soldați credincioși.

Puterile întunericului sunt aliniate împotriva voastră. Satana dorește să vadă că-L părăsiți pe Conducătorul vostru. El ar fi foarte mulțumit să vadă că Îl dezamăgiți pe Cel care a făcut atât de mult pentru voi. Nu cedați ispitelor lui! Luptați cu îndârjire împotriva sugestiilor lui! Amintiți-vă că Dumnezeu, Hristos și îngerii cei sfinţi luptă împreună cu voi. Ioan spune:

„V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari ... şi aţi biruit pe cel rău.” Dacă Dumnezeu nu le dădea putere copiilor Săi să învingă, aceste cuvinte nu ar fi fost scrise. În puterea Răscumpărătorului, puteți fi mai mult decât biruitori.

Regele hotărâse să-i instruiască pentru a deveni demnitari la curtea lui, împreună cu alți tineri; în plus, urma să li se dea hrană și băutură de la masa lui. Însă ei știau că, dacă ar fi mâncat de la masa regelui și ar fi băut din vinul lui, capacitatea lor de a distinge între bine și rău s-ar fi tocit. Ar fi fost incapabili să obțină educația care i-ar fi făcut niște demnitari de succes. Nu ar mai fi apreciat cunoștința pe care le-o dădea Dumnezeu. Ei s-au hotărât să rămână statornici la principii și să mănânce și să bea pentru slava lui Dumnezeu.

Dumnezeu le-a onorat loialitatea. El le-a acordat înțelepciune și pricepere, iar la sfârșitul perioadei de studiu, când împăratul i-a examinat, i-a găsit „de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui”.

Este privilegiul vostru – privilegiu pe care mulți nu îl au – acela de a ști ce înseamnă hrana sănătoasă – o hrană care va aduce sănătate trupului și minții. Faceți din mâncarea și din băutura corespunzătoare parte integrantă a religiei voastre. Astfel, vă veți așeza acolo unde Dumnezeu vă poate face în stare să distingeți binele de rău.

Dumnezeu i-a dat fiecărui tânăr posibilitatea de a-și dezvolta darul vorbirii. Acesta este de cea mai mare importanță, pentru că Dumnezeu declară: „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Fie ca vorbele tale să fie dătătoare de viață, arătându-li-L și altora pe Mântuitorul. Fie ca ele să aducă raze de soare în locul tristeții, armonie în locul ostilității. Nu spune nimic ce nu ai spune dacă ar fi de față Isus și îngerii. Nu rosti niciun cuvânt care să stârnească vrajbă în inima altuia. Oricât de provocat te-ai simți, reține-ți cuvintele pripite. Dacă ești precum Hristos în vorbire și în acțiune, aceia care se asociază cu tine vor fi binecuvântați. Cuvintele și faptele neprihănite au o putere de influență spre bine mai mare decât toate predicile care pot fi ținute de la amvon.

Hristos dorește să-i folosească pe tineri în serviciul Său. El are nevoie de misionari. Câmpurile nelucrate din toată lumea strigă spre cer pentru lucrători. Dacă tinerii I se vor consacra lui Dumnezeu, El le va oferi înțelepciunea și știința, pregătindu-i pentru slujire. Dacă se vor dedica slujirii Lui, El îi va transforma în vase de cinste, în care să poată turna prețiosul Său ulei al Spiritului Sfânt, care să fie împărțit și altora. Mâinile care-L ajută pe Dumnezeu – aceasta veți fi, dacă vă predați Lui. El vă va ajuta să vă croiți drumuri drepte pentru picioarele voastre.

Dragi tineri, Dumnezeu vă iubește. El dorește să vă salveze. El vrea să aveți succes în viața pe care v-a dat-o. Dacă lăsați viața să vă scape prin visări deșarte, dacă ați așezat ca temelie lemn, fân și paie și totuși vă pocăiți, veți fi salvați. Unde vă este comoara? Toată eternitatea va fi martora pierderii voastre.

Dar nu sunteți singuri în lupta împotriva răului. Dacă ar fi dată la o parte cortina, ați vedea îngerii cerești care luptă pentru voi. Aceasta este lucrarea lor: să-i păzească pe cei tineri. „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?” De zece mii de ori zece mii și mii de mii de îngeri îi slujesc pe tineri.

Pe măsură ce înaintați pas cu pas adăugând credinței voastre virtute și virtuții, înțelepciune, Dumnezeu va fi cu voi și nu veți cădea niciodată. Atunci când lucrați pentru a aduna, Hristos va înmulți. El vă ajută pe măsură ce vă luptați pentru cununa vieții. Luptați cu corectitudine, slujindu-I lui Dumnezeu cu inima, cu mintea, cu sufletul și cu voința. Apoi, când Hristos va veni să-Și adune nestematele, vă va primi cu cuvintele: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” „Istoria lui Daniel și a tovarășilor lui este o ilustrare a ceea ce pot deveni toți tinerii care se află în serviciul lui Dumnezeu.” – The Youth’s Instructor, 1 ianuarie 1903

1. L-ai acceptat pe Hristos ca Mântuitor al tău? Atunci a cui slujire ai părăsit-o și în a cui armată te-ai înrolat?

2. Ce dorește Satana? În schimb, tu ce ar trebui să faci și să-ți amintești?

3. Cum ai putea deveni mai asemănător cu Daniel și cu tovarășii lui?

4. Care este privilegiul tău și ce ar trebui să facă parte din religia ta?
Cât de mulți aleg să se bucure de acest privilegiu?

5. Descrie ce cuvinte ar trebui să folosim.

6. Ce dorește și ce are nevoie Hristos?

7. Ce le va da Dumnezeu tinerilor dacă ei I se vor consacra Lui? Ce poți deveni, dacă I te predai lui Dumnezeu?

8. Ce trebuie să faci dacă dorești să auzi în ceruri, într-o zi, urarea de bun venit din partea lui Isus?

Răspuns la chemarea lui Dumnezeu – partea 1

Te-ai întrebat vreodată dacă faci exact ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru viața ta? Isah Young, care asistă ASAP în lucrarea din Asia de Sud-Est, știe cu siguranță că ascultă de chemarea lui Dumnezeu.

Atunci când prietenii m-au întrebat: „Ce te vei face când vei fi mare?”, eu mereu am răspuns: „Voi fi doctor sau dirijor de orchestră.” Atunci când insistau cu posibilitatea de a fi pastor, din moment ce și tatăl meu era pastor, răspundeam: „Dacă nu mai am altă posibilitate, voi fi predicator.”

Atunci când Vietnamul de Nord l-a cucerit pe cel de Sud, în 1975, aveam șaptesprezece ani. Familia mea și cu mine de-abia am reușit să scăpăm cu un șlep, împinși în mijlocul apelor agitate de un mic motor de barcă. Îmi amintesc și acum că era haos pretutindeni, oameni leșinând și căzând pe jos (inclusiv mama, frații și surorile mele). Nu exista hrană sau apă, iar sunetele asurzitoare ale rachetelor comuniștilor se apropiau de noi. Gura îmi era uscată și buzele îmi sângerau din cauza setei. Eram sigur că acesta era sfârșitul vieții mele. Apoi, mi-a venit în minte Psalmul 50:15: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” Am spus o rugăciune sinceră: „Doamne, dacă Tu salvezi viața mea și a celor din familia mea, promit să Te slujesc.”

Zece minute mai târziu, un cargo american s-a apropiat de șlep și ne-a oferit ajutorul. Căpitanul folosea o portavoce și le-a cerut tuturor să fie calmi, dar fără folos. El a coborât o scară ca oamenii să urce pe navă. Era confuzie, în timp ce încercau toți deodată să urce pe acea scară, temându-se să nu fie lăsați acolo. Douăsprezece mii de oameni au urcat pe navă în acea noapte întunecată, inclusiv familia mea și cu mine.

Am ajuns în mod miraculos în America și am aflat repede cât de dificilă este viața ca refugiat. Nu am uitat promisiunea făcută lui Dumnezeu, dar pentru o perioadă am ignorat-o cu succes. Când am început colegiul, auzeam mereu o voce duioasă care-mi spunea: „Fiule, nu mergi pe drumul pe care aș vrea să mergi.” Acea voce mă deranja până în străfundul ființei și nu aveam nici pace, nici fericire.

Într-o zi, după terminarea programului bisericii, am căzut în genunchi în dormitorul internatului. În timp ce mă rugam, mă simțeam ca și cum îmi părăseam trupul: aveam o viziune. L-am întâlnit pe Isus. El mă ținea de mână, apoi m-a ridicat și m-a așezat pe vârful unui munte, unde am început să merg pe o cărare îngustă și alunecoasă. El mi-a dat instrucțiunea: „Fii atent și nu te întoarce la dreapta sau la stânga!”

Am ascultat și înaintam. Am fost învins de curiozitate și am privit la stânga. Am văzut o coastă stâncoasă adâncă și valurile oceanului care loveau stâncile. La dreapta era o prăpastie întunecoasă. În cele din urmă, am văzut în depărtare poarta strălucitoare a unui oraș care era înconjurat de nori. Eram dornic să ajung la acea poartă și să intru în oraș, dar Domnul mi-a spus: „Nu, nu încă, mai ai lucruri de făcut și, după ce le termini, vei intra împreună cu alții”. După două ore și jumătate, m-am trezit. În timpul închinării de seară, am cântat toți: „Voia Ta Doamne...” După ce toți au plecat, am continuat să stau în bancă și lacrimile îmi curgeau pe obraji: „Doamne, tot ce dorești ca eu să fac, voi face. Tot ce dorești să fiu, voi fi.” Mi-am predat viața Domnului în acea vineri seara. Însă mai aveam încă inima îndărătnică și am evitat chemarea Sa. I-am spus Domnului: „Am promis că, dacă mă vei salva, Te voi sluji, însă nu am promis să devin predicator.”