Umblarea pe apă
Text de memorat
„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmii 56:3).
Fusese o zi frumoasă. Acum, sosise timpul să se îndrepte spre casă. Prietenii lui Isus și-au luat la revedere de la oameni (fă cu mâna). Și-au luat rămas-bun de la Isus (fă cu mâna), apoi au împins barca pe lacul liniștit.
Fâl-fâl! Fâl-fâl! Se auzeau pânzele bărcii legănate de briza mării. Deasupra Mării Galileei a început să bată vântul. Prietenilor lui Isus le era frig în timp ce stăteau în barcă. (Bârr!) S-au uitat în sus, la norii întunecați care acopereau luna. Au simțit picături mici de ploaie aterizând pe mâinile lor (bate cu degetul pe mâinile copilului). Pic-pic! Pic-pic! Oh, nu, venea furtuna!
Barca se legăna înainte și înapoi. Înainte, înapoi… (leagănă-te cu copilul tău). Un val s-a spart direct în barcă. Bărbații erau speriați (strânge copilul în brațe). Au început să vâslească. Încercau din răsputeri să țină barca dreaptă, dar nu reușeau. Furtuna era mult prea puternică!
Isus a văzut furtuna. I-a văzut pe prietenii Săi de departe. A văzut cât de obosiți și de speriați erau. Apoi, S-a dus direct la ei. Nu a înotat. Nu a luat o barcă. Isus a mers pe deasupra valurilor! Oamenii din barcă erau uluiți. Cine mergea pe apă? Isus a spus: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” (Matei 14:27).
Petru l-a întrebat pe Isus dacă poate să meargă și el pe apă pentru a-I veni în întâmpinare. „Vino!” a spus Isus, zâmbindu- i (Matei 14:29). Petru a coborât din barcă… pe apă. Nu s-a scufundat! S-a uitat la chipul blând al lui Isus în timp ce se apropia de El. Pas, cu pas, cu pas… Petru s-a apropiat de Isus. Mergea pe apă!
Petru se gândea la valurile mari (bate din palme). Se gândea la vântul puternic (șuieră). S-a uitat în jos și s-a speriat. A uitat să privească la Isus. A început să se scufunde din ce în ce mai mult. A strigat după ajutor! Dintr-odată, Isus era chiar lângă el. L-a luat de mână pe Petru și l-a scos din apă. Au mers împreună până la barcă. Apoi, apa s-a liniștit, iar vântul s-a potolit.
Petru a uitat că Isus era aproape, gata să-l ajute. Isus te iubește și te va ajuta să fii și tu curajos.
(Spuneți împreună) Doamne Isuse, ajută-mă, Te rog, să-mi amintesc că ești întotdeauna cu mine!
Fâl-fâl! Fâl-fâl! Se auzeau pânzele bărcii legănate de briza mării. Deasupra Mării Galileei a început să bată vântul. Prietenilor lui Isus le era frig în timp ce stăteau în barcă. (Bârr!) S-au uitat în sus, la norii întunecați care acopereau luna. Au simțit picături mici de ploaie aterizând pe mâinile lor (bate cu degetul pe mâinile copilului). Pic-pic! Pic-pic! Oh, nu, venea furtuna!
Barca se legăna înainte și înapoi. Înainte, înapoi… (leagănă-te cu copilul tău). Un val s-a spart direct în barcă. Bărbații erau speriați (strânge copilul în brațe). Au început să vâslească. Încercau din răsputeri să țină barca dreaptă, dar nu reușeau. Furtuna era mult prea puternică!
Isus a văzut furtuna. I-a văzut pe prietenii Săi de departe. A văzut cât de obosiți și de speriați erau. Apoi, S-a dus direct la ei. Nu a înotat. Nu a luat o barcă. Isus a mers pe deasupra valurilor! Oamenii din barcă erau uluiți. Cine mergea pe apă? Isus a spus: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” (Matei 14:27).
Petru l-a întrebat pe Isus dacă poate să meargă și el pe apă pentru a-I veni în întâmpinare. „Vino!” a spus Isus, zâmbindu- i (Matei 14:29). Petru a coborât din barcă… pe apă. Nu s-a scufundat! S-a uitat la chipul blând al lui Isus în timp ce se apropia de El. Pas, cu pas, cu pas… Petru s-a apropiat de Isus. Mergea pe apă!
Petru se gândea la valurile mari (bate din palme). Se gândea la vântul puternic (șuieră). S-a uitat în jos și s-a speriat. A uitat să privească la Isus. A început să se scufunde din ce în ce mai mult. A strigat după ajutor! Dintr-odată, Isus era chiar lângă el. L-a luat de mână pe Petru și l-a scos din apă. Au mers împreună până la barcă. Apoi, apa s-a liniștit, iar vântul s-a potolit.
Petru a uitat că Isus era aproape, gata să-l ajute. Isus te iubește și te va ajuta să fii și tu curajos.
(Spuneți împreună) Doamne Isuse, ajută-mă, Te rog, să-mi amintesc că ești întotdeauna cu mine!
În timpul băii, jucați-vă cu obiecte care plutesc și se scufundă. Spune-i copilului să să stea deasupra apei. Întreabă-l: „Poți să faci lucrul acesta?” Explică-i că Isus poate face lucruri uimitoare sau imposibile pentru că este Dumnezeu. Noi le numim minuni. Ne putem încrede în El indiferent ce problemă am avea. El poate face minuni.
Toarnă apă pe pavajul de afară sau udă o bandă lungă de hârtie, dintr-o rolă de hârtie. Stai la un capăt al benzii, în timp ce copilul stă la celălalt capăt. Cere-i să meargă pe apă până la tine, la fel cum a făcut Petru. Apoi, stând lângă el, cere-i să meargă cu ochii închiși, ca atunci când Petru a uitat să își țină ochii ațintiți la Isus. Fii gata să îl ții de mână atunci când are nevoie de tine!
A fi curajos nu înseamnă că nu ți-e frică niciodată. Înseamnă că ai încredere în Dumnezeu atunci când lucrurile sunt înfricoșătoare. Un copil mic poate avea nevoie de curaj pentru a încerca lucruri noi. Amintește-i că Isus îl ajută să fie curajos!
Cântați împreună piesa „El ține tot pământul”.
Desenează și decupează un cerc mare care să reprezinte o insignă pentru curaj. Cere-i copilului să-și coloreze insigna. De fiecare dată când îl vezi că este curajos, dă-i un abțibild pe care să îl lipească pe insignă. Spune: „Îți mulțumesc, Isus, pentru că l-ai ajutat pe… (numele copilului) să fie curajos astăzi!”
„Doamne Isuse, Știu că Tu ești mereu cu mine. Când lucrurile sunt foarte înfricoșătoare sau încerc ceva nou, îmi amintesc de felul minunat în care ai grijă de mine. Ajută-mă să fiu curajos alături de Tine! Amin!”
Pentru voi, părinţii
O nouă furtună, o nouă lecție. Isus dovedește din nou că El este Dumnezeul iubirii și al păcii. El aude strigătele de ajutor ale ucenicilor și îi salvează într-un mod pe care aceștia nu îl vor uita niciodată. Îndoiala și descurajarea pe care le-au simțit au fost înlocuite cu uimire și admirație.
„Iisus nu-i uitase. Veghetorul de pe țărm i-a văzut pe acești oameni loviți de panică luptându-se cu furtuna. Cu cea mai mare grijă, ochii Lui urmăriseră corabia lovită de furtună împreună cu valoroasa ei încărcătură, deoarece oamenii aceia aveau să fie lumina lumii. După cum o mamă veghează cu duioșie asupra copilașului său, așa veghea și Domnul milostiv asupra ucenicilor” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 381).
Cât de mare este dragostea ta pentru copilul tău? Dragostea ta pur și simplu explodează atunci când îi auzi râsetele prețioase sau îl privești cum își închide ochii somnoroși. Iar atunci când cade și își zgârie genunchii, îl iei în brațe și îl îmbrățișezi până-i trece. Iubirea duioasă pe care o simțim pentru copiii noștri este doar o frântură din iubirea incomensurabilă pe care Dumnezeu o are pentru noi. El dorește să ne protejeze de furtunile vieții și să ne țină de mână atunci când cădem.
În greutățile și încercările cu care te confrunți săptămâna aceasta, amintește-ți de dragostea plină de compasiune și duioșie pe care Dumnezeu o are pentru tine. Imaginează-ți mâna Lui întinsă spre a ta, în timp ce treci prin valurile vieții! Predă-I grijile și temerile tale și experimentează pacea Sa inexplicabilă!
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; [...] Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” (Isaia 43:1-3).
O nouă furtună, o nouă lecție. Isus dovedește din nou că El este Dumnezeul iubirii și al păcii. El aude strigătele de ajutor ale ucenicilor și îi salvează într-un mod pe care aceștia nu îl vor uita niciodată. Îndoiala și descurajarea pe care le-au simțit au fost înlocuite cu uimire și admirație.
„Iisus nu-i uitase. Veghetorul de pe țărm i-a văzut pe acești oameni loviți de panică luptându-se cu furtuna. Cu cea mai mare grijă, ochii Lui urmăriseră corabia lovită de furtună împreună cu valoroasa ei încărcătură, deoarece oamenii aceia aveau să fie lumina lumii. După cum o mamă veghează cu duioșie asupra copilașului său, așa veghea și Domnul milostiv asupra ucenicilor” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 381).
Cât de mare este dragostea ta pentru copilul tău? Dragostea ta pur și simplu explodează atunci când îi auzi râsetele prețioase sau îl privești cum își închide ochii somnoroși. Iar atunci când cade și își zgârie genunchii, îl iei în brațe și îl îmbrățișezi până-i trece. Iubirea duioasă pe care o simțim pentru copiii noștri este doar o frântură din iubirea incomensurabilă pe care Dumnezeu o are pentru noi. El dorește să ne protejeze de furtunile vieții și să ne țină de mână atunci când cădem.
În greutățile și încercările cu care te confrunți săptămâna aceasta, amintește-ți de dragostea plină de compasiune și duioșie pe care Dumnezeu o are pentru tine. Imaginează-ți mâna Lui întinsă spre a ta, în timp ce treci prin valurile vieții! Predă-I grijile și temerile tale și experimentează pacea Sa inexplicabilă!
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; [...] Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” (Isaia 43:1-3).
Studiul 10, 1-7 iunie
