Un om recunoscător

Plic! Plac! Se auzeau sandalele prin iarbă. Isus și prietenii Lui vorbeau și zâmbeau în timp ce se plimbau. Soarele cald strălucea cu putere în timp ce ei discutau despre lucrurile uimitoare pe care Isus le spusese și le făcuse. Isus era uimitor! Era Fiul lui Dumnezeu!

Într-o zi (numără până la zece pe degetele copilului), 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 oameni au strigat la Isus: „Isuse, [...] ai milă de noi!” (Luca 17:13). Oamenii aceștia erau foarte bolnavi. Pe pielea lor apăruseră niște pete albe, iar rănile cele mai îngrozitoare erau acoperite cu bandaje. Aveau o boală teribilă, numită lepră. Cei zece bărbați nu puteau locui cu familiile lor, pentru că și acestea s-ar fi putut îmbolnăvi. Nimeni nu voia să stea lângă ei. 

Isus îi iubea pe acei zece oameni. S-a bucurat că I-au cerut ajutorul. Isus S-a apropiat de ei. Lui nu Îi era frică de boala lor. Le-a spus să meargă la conducătorii templului. Da, așa aveau să facă! Cei zece bărbați s-au dus în grabă la templu. În timp ce mergeau, petele albe au dispărut. Isus îi vindecase! Cei zece bărbați fericiți au strigat și au bătut din palme plini de bucurie (bate din palme). 

Mai apoi, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 oameni (numără pe degetele copilului) au mers mai departe. Un om (arată un deget) s-a oprit. Ce a făcut el? (Pauză.) S-a întors și a alergat înapoi la Isus. Toți cei zece bărbați erau fericiți, dar numai unul și-a amintit cine îl vindecase. El s-a grăbit să-I spună lui Isus: „Mulțumesc!” Isus s-a bucurat de recunoștința acestui om. Zece oameni au fost vindecați, dar numai unul s-a întors să spună: „Mulțumesc!” 

Isus te iubește și pe tine. Îi place să facă lucruri bune pentru tine. Îi place să te audă spunând „Mulțumesc”. Când îi mulțumești pentru razele calde ale soarelui sau pentru broasca din lac, Isus Se bucură. Când Îi mulțumești cuiva pentru că este amabil, acea persoană va zâmbi și ea. Când spui „Mulțumesc”, fericirea ta devine și mai mare! (Zâmbește și întinde brațele larg.) Suntem mai fericiți atunci când suntem recunoscători în fiecare zi. 

(Spuneți împreună) Dragă Isus, ajută-mă să fiu recunoscător! Îți mulțumesc, Isus, pentru toate lucrurile bune pe care le faci!

Folosește făină pentru a face urme albe pe brațele și degetele copilului, apoi înfășoară-i mâinile în tifon. Spune-i istorisirea. Când ajungi la momentul în care petele dispar brusc, desfă tifonul frecând ușor pentru a îndepărta făina de pe pielea copilului. Aplaudă împreună cu copilul și mulțumiți-I lui Isus pentru că i-a vindecat pe cei zece leproși.

Creați împreună suporturi de farfurii cu tema „Recunoștință”. Folosiți o bucată mare de hârtie albă, de 29,7 x 42 cm (A3), pentru a desena lucrurile pentru care sunteți recunoscători. Laminați-le, dacă este posibil, și folosiți-le la mesele din săptămâna aceasta. În timp ce spuneți rugăciunea, mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru lucrurile desenate pe suporturile de farfurii. Alternativ, adăugați în fiecare zi câte un desen nou despre un lucru pentru care sunteți recunoscători și puneți-l la vedere în casa voastră.

Faceți o plimbare de „recunoștință” în natură, într-un parc din zonă sau prin cartier. Spuneți pe rând: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru ___”.

Stabilește un mic semnal, ca reper vizual, pentru momentele în care copilul tău ar putea spune: „Mulțumesc” (de exemplu, îi poți face cu ochiul, te poți trage de ureche, îl poți bate pe umăr etc.). Faceți din lucrul acesta o joacă și exersați pe parcursul zilei. Caută ocazii pentru a-ți încuraja cu blândețe copilul să își amintească să spună: „Te rog!” și „Mulțumesc!” atunci când este cazul.

Luați-vă timp pentru a face felicitări de mulțumire pentru persoanele care slujesc biserica (de exemplu, instructori ai Școlii de Sabat, pastori, pompieri, asistente medicale sau medici). Oferiți-le în timpul săptămânii.

La culcare, întreabă-ți copilul ce l-a făcut să zâmbească în ziua respectivă. Rostește această rugăciune de mulțumire împreună cu copilul tău: Ajută-mă să-mi amintesc să spun: „Mulțumesc, dragă Isus!” în fiecare zi! Îți mulțumesc pentru că am zâmbit astăzi! Îți mulțumesc și pentru__, __, __! (Enumeră trei lucruri împreună cu copilul tău.) Amin!

Pentru voi, părinţii

Îți face bine să fii recunoscător. Te face fericit și sănătos. În această istorisire biblică, zece oameni au fost vindecați fizic, dar Isus i-a spus celui care i-a mulțumit: „Credința ta te-a mântuit” (Luca 17:19). Ce răspuns minunat! Isus vrea să mulțumim ca să putem fi sănătoși!

Când I-a mulțumit lui Isus, leprosul a recunoscut măreția Acestuia. Atunci când Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le-a făcut, recunoaștem că El este Domn peste viețile noastre. Dumnezeu nu are nevoie de mulțumirile noastre, dar, pe măsură ce observăm binecuvântările pe care ni le dă, devenim mai conștienți de nevoia noastră de El și de bunătatea Lui constantă.

Pe măsură ce meditezi asupra acestui subiect, gândește-te la modul în care poți crea o cultură a recunoștinței în casa ta. Iată câteva idei care să te ajute să începi:
• La momentele de închinare, începe o listă cu lucruri pentru care ești recunoscător și adaugă idei noi în fiecare zi. Ia o pauză și gândește- te la situațiile în care L-ai văzut astăzi pe Dumnezeu lucrând în viața ta. Mulțumește-I pentru binecuvântările Sale mari și mici.
• Fii un model de recunoștință în rugăciunile și în conversațiile tale: „Sunt atât de recunoscător pentru că ai ajutat-o pe mami să strângă masa. Mulțumesc!”
• Fă din recunoștință un subiect de conversație în timpul mesei.
• Creează un jurnal de „recunoștință” pentru întreaga familie. În timpul momentelor de închinare, roagă fiecare membru al familiei să facă o listă cu lucrurile pentru care este recunoscător. Citiți des această listă și observați călăuzirea și providența minunată a lui Dumnezeu.

Isus vrea ca noi să avem o viață bogată, înfloritoare, sănătoasă. Atunci când Îi mulțumim, ne deschidem ochii la numeroasele binecuvântări pe care le-a revărsat în viața noastră.

„Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:16-18).