Casa era prea plină! Nu mai era loc pe nicăieri. Nu mai era loc nici măcar pentru un șoricel. Mamele și tații se înghesuiseră unii lângă alții (apropiați- vă). Bunicii și bunicile se strânseseră laolaltă (trage-l pe copil mai aproape). Tineri, bătrâni, oameni mai scunzi sau mai înalți – toți se înghesuiau să fie aproape de Isus. Copiii se uitau pe fereastră pentru a-L vedea și auzi pe Isus. Alți oameni așteptau în afara casei să le vină rândul să Îl vadă pe Isus.
Patru prieteni au cărat un bărbat, care zăcea pe o rogojină, până la căsuța aceea aglomerată. Picioarele bărbatului erau bolnave. Nu le mai putea mișca deloc. Nu putea merge. Nu putea alerga. Cei patru prieteni voiau să îl ducă la Isus. Știau că Isus îi putea face picioarele să se miște din nou. Ah, dacă ar putea să ajungă la Isus! Dar erau atât de mulți oameni în căsuța aceea. Cum să facă oare?
Cei patru prieteni au încercat să intre cu rogojina pe ușa din față a casei, dar erau prea mulți oameni! Nu puteau băga rogojina nici pe fereastră. Era prea mică! Cum să își ajute prietenul să ajungă la Isus? Celor patru prieteni le păsa de omul bolnav de pe rogojină. Erau prieteni buni și de ajutor. Aveau să caute o altă modalitate de a ajunge la Isus.
Cei patru prieteni s-au tot uitat de jur împrejur (mâna la frunte, ca și cum ai căuta ceva). Ah, exista o cale! Acoperișul! Să-l urce prin podul casei! Cu mare grijă au urcat o treaptă, două… L-au urcat pe prietenul lor pe acoperișul plat al căsuței. Au dat la o parte paiele și lutul și au făcut o gaură în acoperiș. Bărbatul de pe rogojină zâmbea la cei patru prieteni ai săi. Era fericit fiindcă urma să Îl vadă pe Isus!
Omul bolnav a fost coborât prin acoperiș. Prietenii lui l-au lăsat cu grijă din ce în ce mai jos, chiar în fața lui Isus. Oamenii din casă priveau în sus cu uimire.
Isus i-a zâmbit omului. Știa că acesta dorea iertare pentru lucrurile rele pe care le făcuse. Isus i-a spus: „Omule, păcatele îți sunt iertate! [...] Scoală- te, ridică-ți patul și dute acasă” (
Luca 5:20-24). Picioarele bărbatului s-au mișcat. Și-a luat rogojina și a plecat! Pe drumul spre casă, I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru iertarea primită și pentru vindecare. L-a lăudat pe Dumnezeu și pentru prietenii lui adevărați.
Îți mulțumesc, Isus, pentru prietenii mei și pentru că ești cel mai bun Prieten al meu! Vreau să-mi aduc toți prietenii la Tine!
(Spuneți împreună) Te rog, ajută-mă să fiu și eu un prieten bun!