O monedă și un pește

Pleosc! Pleosc! Se auzea în apa strălucitoare a Mării Galileei. Totul era calm. Pleosc! Pleosc! Oare ce mișca în apă? Era un pește! Un pește care sărea prin apă. Ce distracție! Astăzi, peștele acesta avea să fie ajutorul special al lui Isus.

Petru zâmbea (zâmbește) în timp ce se plimba prin orașul său de la malul mării. Era fericit că Isus venise în vizită. Abia aștepta ca toată lumea să Îl cunoască pe prietenul său, Isus. Dar niște oameni care strângeau bani au venit spre el. Poate că și lor le-ar plăcea să Îl întâlnească pe Isus. Dar bărbații s-au încruntat la Petru (încruntă-te). Pungile lor cu bani zăngăneau. L-au întrebat pe Petru dacă Isus plătea bani la templu. Petru i-a asigurat că plătea (dă din cap). Da, Isus făcea ceea ce era corect!

În drum spre casă, Petru s-a întristat (față tristă). Nu avea bani să plătească la templu. Isus Își petrecea timpul iubindu-i pe alții și având grijă de ei. Nu avea o pungă plină cu monede care să zăngănească. Nu avea o pușculiță plină cu aur. Nu avea un măgar. Nu avea o casă. Oare cum aveau să plătească la templu?

Isus i-a zâmbit lui Petru. El știa exact unde să găsească banii. Nu se găseau într-o pungă. Nu se aflau într-o pușculiță. Petru a făcut ochii mari de uimire când Isus i-a spus ce să facă. Apoi, s-a supus și s-a dus la pescuit.

A aruncat undița în apă. Pleosc! Aceasta s-a dus jos, jos, jos. Petru aștepta liniștit un pește. Dintr-odată, ceva a început să tragă de undiță. Oh, prinsese unul! A scos peștele din apă și i-a deschis gura. În gura lui era o monedă lucioasă, strălucitoare! Petru a găsit banii exact acolo unde i-a spus Isus că avea să-i găsească – în gura unui pește!

Isus este uimitor! El a pus moneda strălucitoare în gura peștelui. El a știut unde avea să găsească Petru banii pentru a plăti taxa la templu. Prietenii lui Isus au văzut că până și peștii Îl ascultă. Isus a avut grijă de Petru. Isus are grijă și de mine. El Îmi oferă tot ce am nevoie.

(Spuneți împreună) Mulțumesc, Isuse, pentru că îmi oferi lucrurile de care am nevoie!

Folosiți hârtie colorată sau hârtie creponată pentru a face un pește. Lipiți solzi pe forma obținută. Decupați o monedă și puneți-o în gura peștelui. Așezați-l într-un loc unde copilul îl poate vedea pe tot parcursul săptămânii.

Folosiți magneții de pescuit de săptămâna trecută (agrafe de hârtie atașate de pești; un magnet pe o sfoară) pentru a vă juca de-a pescarii. Ascundeți o monedă mică în spatele capului unuia dintre pești și amestecați-i pe toți. Încercați, pe rând, să prindeți peștele cu moneda ascunsă în gură.

Mergeți la bibliotecă și răsfoiți câteva cărți despre oceane și animale marine. Vorbiți despre șansele de a găsi monede în gura peștilor. Isus chiar a făcut o minune uimitoare! Cu siguranță va avea grijă și de tine!

Desenați imagini simple cu lucrurile pe care Dumnezeu vi le-a oferit (de exemplu: mâncare, apă, casă, o familie grijulie, prieteni etc.). Faceți câte două copii după fiecare imagine și jucați un joc de memorie cu copiii mai mari. La sfârșitul jocului, mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru fiecare imagine și pentru grija pe care o poartă familiei voastre!

Vorbiți despre imaginile pe care le-ați desenat anterior. Roagă copilul să aleagă una dintre imagini, apoi înalță o rugăciune de mulțumire către Dumnezeu. Roagă-i și pe ceilalți membri ai familiei să aleagă câte o imagine și să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru că ne oferă tot ce avem nevoie.

Pentru voi, părinţii

Îngrijorarea… Ah, cum poate să mistuie, să secătuiască și să răpească! Are obiceiul de a face prezentul să pară sumbru și furtunos. Cât timp din viața noastră îl petrecem la mila îngrijorărilor? Finanțele, școala, tehnologia, casele, ipotecile, munca, viitorul, climatul mondial actual și, bineînțeles, teama că poate nu suntem niște părinți suficient de buni.

Îngrijorarea se bazează pe încrederea noastră în noi înșine. Când încercăm să controlăm lucrurile, conștientizăm toate eșecurile noastre. Anxietatea se instalează și, dintr-odată, grijile se înmulțesc și cresc ca buruienile. „Îngrijorarea este oarbă și nu poate discerne viitorul. Dar Isus vede sfârșitul de la început și a pregătit calea Sa pentru a aduce alinare. «Atât de multe de făcut!» Da; dar cine este lucrătorul principal? Isus Hristos, Domnul tău. El Se oferă să ușureze poverile pe care le purtăm luându-le asupra Lui Însuși. Dacă rămânem în Hristos, iar Hristos rămâne în noi, putem face totul în El, care ne întărește” (Ellen G. White, Christian Leadership, p. 77).

Isus poate să ne ia grijile într-un mod atât de minunat și să ne ofere lucrurile de care avem nevoie în feluri uimitoare (chiar și printr- o monedă găsită în gura unui pește!). El dorește ca tu să trăiești o viață liberă. Vrea să îți ia povara de pe umeri. Săptămâna aceasta, predă-I în rugăciune toate îngrijorările tale și observă modul minunat în care Se va îngriji de tine!

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu- vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. [...] Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” (Matei 6:25-27).