„Fetițo, scoală-te!”
Text de memorat
„Nu te teme, crede numai” (Marcu 5:36).
Iair își mângâia fetița pe cap (mângâie-l pe copil pe cap). Fruntea ei era fierbinte. Bărbatul s-a încruntat. Fetița lui era foarte bolnavă. Stătea în pat și dormea (prefă-te că dormi). Nu auzea păsările cântând afară. Nu vedea lumina strălucind pe lacul din apropiere. Nu alerga și nu se juca cu prietenii ei. Pur și simplu zăcea în pat (prefă-te că dormi). Tatăl era trist. Nu știa cum să o ajute să se însănătoșească. Doctorii nu știau cum să o vindece, dar Isus putea să o ajute! Tatăl a plecat în căutarea Lui.
A alergat spre cetate. Fuga- fuga! Repede-repede! L-a găsit pe Isus în mijlocul unei mulțimi imense. S-a plecat la picioarele lui Isus. Toți s-au oprit și îl priveau.
Bărbatul i-a spus lui Isus: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască” (Marcu 5:23). Tatăl știa că Isus o putea ajuta. Isus a încuviințat și a zâmbit. Da, Își dorea să o vindece pe această fetiță!
Isus și tatăl au pornit spre casă. Dintr-odată, un bărbat a alergat la tată să-i spună ceva – fetița lui murise. Tatăl a început să plângă (șterge-ți o lacrimă). Dar Isus i-a spus tatălui să creadă. El avea să o ajute pe fetiță! Tatăl s-a oprit din plâns. Putea Isus să o ajute pe fetița lui? Da! A avut încredere în Isus, așa că s-au grăbit să ajungă acasă împreună.
Acasă, toată lumea plângea. Dar Isus nu era trist. Nici tatăl nu era trist. Isus avea să o ajute pe fetiță, exact așa cum promisese. Isus a intrat în camera ei. A luat-o ușor de mână (ia mâna copilului). Cu un glas blând și prietenos, Isus i-a spus: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” (Marcu 5:41).
Fetița a deschis ochii și s-a ridicat în picioare. A început să se plimbe prin cameră. S-a dus la tatăl ei și i-a zâmbit (zâmbește). Apoi s-a întors spre mama ei pentru o îmbrățișare (îmbrățișează copilul). Mama și tatăl erau atât de fericiți! Fetița lor trăia din nou! (Bate din palme.)
A fost o zi pe care nu aveau să o uite niciodată. Dumnezeu este atât de puternic. Îi place să ne ajute.
(Spuneți împreună) Mulțumesc, Doamne Isuse, pentru că mă ajuți când am nevoie de Tine!
A alergat spre cetate. Fuga- fuga! Repede-repede! L-a găsit pe Isus în mijlocul unei mulțimi imense. S-a plecat la picioarele lui Isus. Toți s-au oprit și îl priveau.
Bărbatul i-a spus lui Isus: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască” (Marcu 5:23). Tatăl știa că Isus o putea ajuta. Isus a încuviințat și a zâmbit. Da, Își dorea să o vindece pe această fetiță!
Isus și tatăl au pornit spre casă. Dintr-odată, un bărbat a alergat la tată să-i spună ceva – fetița lui murise. Tatăl a început să plângă (șterge-ți o lacrimă). Dar Isus i-a spus tatălui să creadă. El avea să o ajute pe fetiță! Tatăl s-a oprit din plâns. Putea Isus să o ajute pe fetița lui? Da! A avut încredere în Isus, așa că s-au grăbit să ajungă acasă împreună.
Acasă, toată lumea plângea. Dar Isus nu era trist. Nici tatăl nu era trist. Isus avea să o ajute pe fetiță, exact așa cum promisese. Isus a intrat în camera ei. A luat-o ușor de mână (ia mâna copilului). Cu un glas blând și prietenos, Isus i-a spus: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” (Marcu 5:41).
Fetița a deschis ochii și s-a ridicat în picioare. A început să se plimbe prin cameră. S-a dus la tatăl ei și i-a zâmbit (zâmbește). Apoi s-a întors spre mama ei pentru o îmbrățișare (îmbrățișează copilul). Mama și tatăl erau atât de fericiți! Fetița lor trăia din nou! (Bate din palme.)
A fost o zi pe care nu aveau să o uite niciodată. Dumnezeu este atât de puternic. Îi place să ne ajute.
(Spuneți împreună) Mulțumesc, Doamne Isuse, pentru că mă ajuți când am nevoie de Tine!
Ajută-ți copilul să creeze un cadou pentru un tată din viața lui: tatăl său (poate fi vorba despre tine), bunicul, unchiul sau cineva care are grijă de el. Desenează o inimă mare și ajută-ți copilul să o coloreze și să o decoreze. Vorbiți despre cât de speciali sunt tații pentru noi. Ei sunt speciali și pentru Isus. Rugați-vă împreună pentru acest tată! Apoi, ajută-l pe copil să-i ofere cadoul pregătit cu dragoste.
Folosește o cutie veche de pantofi sau o lui Iair și folosește-o pentru a spune povestea. Folosește mobilă de jucărie sau niște bucăți mici de material textil pentru pat. Așază pe pat o păpușă sau o fetiță decupată din carton. Când Isus spune: „Scoală-te”, ridică păpușa sau forma.
Petrece timp afară cu copilul tău, încurajându-l să își consume energia. Fetița era atât de bolnavă, încât nu putea decât să doarmă. Dar Dumnezeu a vindecat-o. De-acum putea să sară în voie. Cere-i copilului să facă mici exerciții, potrivite abilităților sale, în timp ce numeri încet până la cinci. Poate să sară în sus, să alerge pe loc, să sară cu mâinile și picioarele depărtate. Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că ne-a făcut corpul capabil să se miște!
Întreabă-ți copilul care sunt lucrurile în privința cărora ar dori ajutorul lui Isus în această săptămână. Știm, la fel ca tatăl Iair, că Isus ne va ajuta. Fii un model în acest sens, cerându-I lui Isus să te ajute într-o anumită privință, apoi mulțumește-I pentru ceea ce va face. Întreabă-ți copilul dacă ar dori să se roage și el.
Pentru voi, părinţii
Iair era la fel ca tine – un părinte iubitor și devotat care dorea ce e mai bun pentru copilul său. O iubea foarte mult pe fetița lui. Când aceasta s-a îmbolnăvit, părea să nu existe niciun leac. Dar tatăl avea speranță. Când lucrurile i-au scăpat de sub control, I-a predat lui Isus teama lui și și-a pus încrederea în El. Plin de credință, a căzut la picioarele lui Isus. Știa că o minune era posibilă.
Și noi putem să ne încredințăm copiii Tatălui din ceruri. El este un Tată bun, foarte bun. Atunci când ai parte de zile întunecate – când creșterea copilului pare o sarcină grea sau când se întâmplă cel mai rău lucru imaginabil – încredințează-ți copilul în mâna lui Isus! Putem să cădem la picioarele Lui și să cerem protecție, vindecare și har. Ne putem lăsa în grija lui Isus toate problemele. Și chiar dacă minunea nu are loc în această parte a cerului, El ne oferă o pace de nedescris și speranța unui nou început veșnic.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere” (2 Corinteni 1:3-5).
Iair era la fel ca tine – un părinte iubitor și devotat care dorea ce e mai bun pentru copilul său. O iubea foarte mult pe fetița lui. Când aceasta s-a îmbolnăvit, părea să nu existe niciun leac. Dar tatăl avea speranță. Când lucrurile i-au scăpat de sub control, I-a predat lui Isus teama lui și și-a pus încrederea în El. Plin de credință, a căzut la picioarele lui Isus. Știa că o minune era posibilă.
Și noi putem să ne încredințăm copiii Tatălui din ceruri. El este un Tată bun, foarte bun. Atunci când ai parte de zile întunecate – când creșterea copilului pare o sarcină grea sau când se întâmplă cel mai rău lucru imaginabil – încredințează-ți copilul în mâna lui Isus! Putem să cădem la picioarele Lui și să cerem protecție, vindecare și har. Ne putem lăsa în grija lui Isus toate problemele. Și chiar dacă minunea nu are loc în această parte a cerului, El ne oferă o pace de nedescris și speranța unui nou început veșnic.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere” (2 Corinteni 1:3-5).
Studiul 11, 8-14 iunie
