„Cine M-a atins?”
Text de memorat
Credința ta te-a mântuit” (Marcu 5:34).
Isus zâmbea în timp ce mânuțele copiilor se întindeau spre El. Le strângea cu blândețe mânuțele calde (strânge mâna). Isus Se plimba prin orașul de lângă lac. În timp ce se plimba, le vorbea oamenilor despre marea iubire a lui Dumnezeu. Erau oameni sus (întinde mâna în sus) și erau oameni jos (ghemuiește-te). Erau oameni lângă El și în urma lui. Erau atât de mulți oameni în mulțimea aceea! Toți voiau să fie cu Isus.
Lui Isus Îi plăcea să fie cu oamenii. Erau atât de aproape de El. Atât de îngrămădiți. Coatele lor se atingeau (lovește ușor cu cotul). Și genunchii lor se atingeau (lovește-ți ușor genunchii).
Isus zâmbea în timp ce vorbea. Apoi, deodată, S-a oprit. Isus a privit în sus (întinde mâna în sus), apoi S-a uitat în jos (ghemuiește- te). S-a uitat la oameni rând pe rând. „Cine s-a atins de hainele Mele?” a întrebat El (Marcu 5:30). Ce întrebare amuzantă! Erau acolo o mulțime de oameni. Dar Isus știa că acea atingere era diferită. „Cine M-a atins?”
O femeie era ghemuită jos, la picioarele lui Isus. Era bolnavă de foarte mult timp. Fusese la mulți doctori, dar niciunul nu reușise să o vindece. Ea știa că Isus o putea ajuta! Se strecurase printre oameni și Îi atinsese hainele. „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”, își spusese ea (Marcu 5:28). Și așa a fost!
Femeia atingea acum picioarele lui Isus. El a privit-o cu ochi blânzi și cu un zâmbet larg. Isus știa că ea era aceea! Știuse de la bun început. Ea Îi atinsese haina. Femeia i-a spus lui Isus că o vindecase pe loc – exact așa cum crezuse și ea că avea să facă. Oh, cât de mult o iubea Isus! El a ridicat-o ușor pe femeie, apoi i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit” (Marcu 5:34).
Aceasta I-a zâmbit lui Isus (zâmbește larg). L-a ținut strâns de mână (strânge mâna copilului). Isus o numise „fiică”! Se simțea specială și iubită. Iar acum se simțea sănătoasă! Isus o vindecase. A fugit acasă cu inima fericită. Isus știa că în mulțimea imensă din ziua aceea se afla o femeie bolnavă. Și-a făcut timp pentru ea. A făcut-o să se simtă importantă. Isus te vede și te iubește și pe tine. El are întotdeauna timp pentru tine.
(Spuneți împreună) Mulțumesc, Isuse, pentru că Îți pasă de mine!
Lui Isus Îi plăcea să fie cu oamenii. Erau atât de aproape de El. Atât de îngrămădiți. Coatele lor se atingeau (lovește ușor cu cotul). Și genunchii lor se atingeau (lovește-ți ușor genunchii).
Isus zâmbea în timp ce vorbea. Apoi, deodată, S-a oprit. Isus a privit în sus (întinde mâna în sus), apoi S-a uitat în jos (ghemuiește- te). S-a uitat la oameni rând pe rând. „Cine s-a atins de hainele Mele?” a întrebat El (Marcu 5:30). Ce întrebare amuzantă! Erau acolo o mulțime de oameni. Dar Isus știa că acea atingere era diferită. „Cine M-a atins?”
O femeie era ghemuită jos, la picioarele lui Isus. Era bolnavă de foarte mult timp. Fusese la mulți doctori, dar niciunul nu reușise să o vindece. Ea știa că Isus o putea ajuta! Se strecurase printre oameni și Îi atinsese hainele. „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”, își spusese ea (Marcu 5:28). Și așa a fost!
Femeia atingea acum picioarele lui Isus. El a privit-o cu ochi blânzi și cu un zâmbet larg. Isus știa că ea era aceea! Știuse de la bun început. Ea Îi atinsese haina. Femeia i-a spus lui Isus că o vindecase pe loc – exact așa cum crezuse și ea că avea să facă. Oh, cât de mult o iubea Isus! El a ridicat-o ușor pe femeie, apoi i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit” (Marcu 5:34).
Aceasta I-a zâmbit lui Isus (zâmbește larg). L-a ținut strâns de mână (strânge mâna copilului). Isus o numise „fiică”! Se simțea specială și iubită. Iar acum se simțea sănătoasă! Isus o vindecase. A fugit acasă cu inima fericită. Isus știa că în mulțimea imensă din ziua aceea se afla o femeie bolnavă. Și-a făcut timp pentru ea. A făcut-o să se simtă importantă. Isus te vede și te iubește și pe tine. El are întotdeauna timp pentru tine.
(Spuneți împreună) Mulțumesc, Isuse, pentru că Îți pasă de mine!
Pictați scena biblică. Luați acuarele și pictați cu degetele capetele oamenilor, apoi desenați-le și restul corpului. Desenați-i pe Isus și pe femeie în mijlocul mulțimii, apoi desenați o inimă deasupra lor. Așezați desenul undeva, la vedere, pentru a-i aminti copilului de istorisirea din această săptămână!
Folosiți obiecte naturale din curte sau din parc pentru a pune în scenă istoria lui Isus și a femeii. Creați o mulțime din bețe, frunze sau pietre. Faceți astfel încât femeia să Îl găsească pe Isus în mulțime. Mulțumiți-I lui Isus pentru că a observat-o și a vindecat-o.
Jucați-vă de-a v-ați ascunselea! După câteva runde, ia-ți copilul în brațe și explică-i că Dumnezeu îl iubește foarte mult. El știe întotdeauna unde ne aflăm și are grijă de noi. Spune-i că, deși nimeni altcineva nu a observat-o pe femeia bolnavă, Isus a văzut-o și a iubit-o. Și noi putem observa oamenii pe care nimeni nu îi observă și le putem împărtăși dragostea lui Isus.
Isus ne vede și ne iubește. El are întotdeauna timp pentru noi. Și noi putem face același lucru pentru ceilalți. Săptămâna aceasta, dă dovadă de prietenie în interacțiunile tale cu ceilalți. Învață-ți copilul să se uite în ochii oamenilor atunci când vorbește cu ei. Învață-l să salute vecinii și să le zâmbească. Oferă din timpul tău cuiva care are nevoie. Arată-le celorlalți că sunt observați și iubiți, așa cum a făcut Isus când a fost pe pământ.
Arată-i copilului tău fotografii cu el de la naștere. Citește Psalmii 139:13,14 și explică-i că a fost făcut într-un mod atât de minunat! Isus l-a țesut în burtica mamei. El îi cunoaște numele și îi ascultă rugăciunile. Rostește o rugăciune, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru că ne vede, ne cunoaște și ne ascultă rugăciunile.
Pentru voi, părinţii
În lumea aceasta, în care timpul este limitat și este atât de ușor să te simți ignorat, lăsat pe dinafară și singur, Isus te observă. Te vede în mulțime. El are tot timpul din lume pentru tine, pentru că ești copilul Lui iubit. Indiferent de durerile și necazurile prin care treci, du-te la El! Întinde-ți mâna plină de credință și revendică minunata libertate pe care El ți-o promite.
Femeia care era bolnavă de doisprezece ani și-a spus: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui” (Matei 9:21). Ea a crezut și și-a pus credința în acțiune. A fost vindecată instantaneu. Credința ei a fost răsplătită.
Mai mult decât atât, ea L-a întâlnit pe Mântuitorul. Mântuitorul ei. „Nu e de ajuns să credem despre Hristos, trebuie să credem în El. Singura credință care ne va fi de folos este aceea care-L are pe El ca Mântuitor personal” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 347).
Isus nu a vrut ca ea să plece neobservată. El a vrut ca ea să știe că este iubită și că locul ei este acolo. Isus i-a spus: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit” (Matei 9:22). Da, Isus te numește fiica Sa/fiul Său!
Isus te vede cum te chinui să fii un părinte bun. Te vede atunci când vii la El la sfârșitul acelor zile lungi și îți întinzi mâna cu ultimele puteri, cu încredere și speranță. Îți recunoaște credința. Te încurajează.
În lumea aceasta, în care timpul este limitat și este atât de ușor să te simți ignorat, lăsat pe dinafară și singur, Isus te observă. Te vede în mulțime. El are tot timpul din lume pentru tine, pentru că ești copilul Lui iubit. Indiferent de durerile și necazurile prin care treci, du-te la El! Întinde-ți mâna plină de credință și revendică minunata libertate pe care El ți-o promite.
Femeia care era bolnavă de doisprezece ani și-a spus: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui” (Matei 9:21). Ea a crezut și și-a pus credința în acțiune. A fost vindecată instantaneu. Credința ei a fost răsplătită.
Mai mult decât atât, ea L-a întâlnit pe Mântuitorul. Mântuitorul ei. „Nu e de ajuns să credem despre Hristos, trebuie să credem în El. Singura credință care ne va fi de folos este aceea care-L are pe El ca Mântuitor personal” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 347).
Isus nu a vrut ca ea să plece neobservată. El a vrut ca ea să știe că este iubită și că locul ei este acolo. Isus i-a spus: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit” (Matei 9:22). Da, Isus te numește fiica Sa/fiul Său!
Isus te vede cum te chinui să fii un părinte bun. Te vede atunci când vii la El la sfârșitul acelor zile lungi și îți întinzi mâna cu ultimele puteri, cu încredere și speranță. Îți recunoaște credința. Te încurajează.
Studiul 12, 15-21 iunie
