1 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim,

Manase. Capitolul 33 tratează domniile lui Manase (v. 1-20) şi Amon (v. 21-25) şi este paralel cu 2 Regi 21. Ordinea şi conţinutul ambelor capitole sunt similare, dar există câteva deosebiri. Cartea Regi cuprinde: (1) numele celor două regine mame; (2) vărsarea de sânge nevinovat de către Manase; (3) cuvintele de avertizare din partea Domnului; şi (4) detaliile privind locul de înmormântare al lui Amon. În Cronici sunt detalii importante, cuprinzând şi: (1) raportul privind la robia lui Manase; (2) pocăinţa lui şi înapoierea în Iudea; (3) lucrările lui de construcţie; (4) eforturile lui îndreptate împotriva idolatriei şi reînfiinţarea serviciului de închinare al Domnului; şi (5) rapoartele despre domnia lui găsite în cartea lui Hozai [zicerile văzătorilor, KJV]. Versetele 11-19 constituie o parte total nouă. Domnia lui Manase este importantă în cadrul istoriei lui Iuda prin aceea că a fost martora redeşteptării cultului idolatru şi a persecuţiei severe a închinătorilor nevinovaţi ai lui Iehova.


2 Dar a făcut ceea ce era rău înaintea ochilor DOMNULUI, după urâciunile păgânilor, pe care DOMNUL i-a alungat dinaintea copiilor lui Israel.
3 Fiindcă a construit din nou înălțimile pe care Ezechia, tatăl său, le dărâmase și a ridicat altare pentru Baali și a pus idoli în dumbrăvi și s-a închinat întregii oștiri a cerului și le-a servit.

Baalilor. Forma plural de la Baal. Pasajul paralel din 2 Regi 21,3 are singularul "Baal" (vezi la Judecători 2,11).


4 De asemenea a construit altare în casa DOMNULUI, despre care DOMNUL a spus: În Ierusalim va fi numele meu pentru totdeauna.

Va fi Numele Meu. Compară cu cap. 7,16. Pasajul paralel spune: "Îmi voi pune Numele" (2 Regi 21,4).


5 Și a construit altare pentru toată oștirea cerului în cele două curți ale casei DOMNULUI.
6 Și a făcut pe copiii lui să treacă prin foc în valea fiului lui Hinom, de asemenea a dat atenție timpurilor și a folosit descântări și a folosit vrăjitorie și a lucrat cu un demon și cu vrăjitori, a lucrat mult rău înaintea ochilor DOMNULUI, pentru a-l provoca la mânie.

Fiii. Copiii aceştia par să fi fost sacrificaţi ca arderi de tot dumnezeilor.

Valea fiilor lui Hinom. Detaliul acesta explicativ nu se găseşte în Regi. Vezi la cap. 28,3.

Vrăjitorii. Manase a recurs la mijloace satanice folosind ghicitul, necromanţia şi vrăjitoria, prin care puterile răului îşi făceau cunoscut voia şi dirijau treburile naţiunii.


7 Și a pus un chip cioplit, idolul pe care l-a făcut, în casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu i-a spus lui David și lui Solomon, fiul său: În această casă și în Ierusalim, pe care l-am ales înaintea tuturor triburilor lui Israel, îmi voi pune numele pentru totdeauna,

Chipul cioplit. Potrivit cu 2 Regi 21,7 aceasta era o Astartee sau dumbravă (vezi la 2 Cronici 14,3). Iuda decăzuse atât de mult încât această emblemă feminină a fertilităţii a fost pusă în curţile sfinte ale Templului. Mai târziu, Iosia "a scos din Casa Domnului idolul Astarteei [dumbrava, KJV] şi l-a dus afară din Ierusalim la pârâul Chedron; l-a ars" (Regi 23,6).


8 Și nu voi mai îndepărta piciorul lui Israel din țara pe care am rânduit-o pentru părinții voștri; numai să ia seama să facă tot ceea ce le-am poruncit, conform întregii legi și a statutelor și rânduielilor date prin mâna lui Moise.

Strămuta pe Israel. Versetul acesta arată lămurit că moştenirea ţării Canaan de către Israel era condiţionată de ascultarea de legile pe care Dumnezeu le dăduse prin servul Său Moise (vezi Ieremia 18,7-10).


9 Astfel Manase a făcut pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să rătăcească și să facă mai rău decât păgânii, pe care DOMNUL i-a nimicit înaintea copiilor lui Israel.

Rău mai mult decât neamurile. Popoarele păgâne, care populaseră la început ţara Canaan, fuseseră distruse dinaintea lui Israel din cauza nelegiuirilor lor, dar acum aşa-zisul popor al lui Dumnezeu se scufundase în păcat mai mult decât păgânii din jur.


10 Și DOMNUL i-a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei au refuzat să dea ascultare.

Domnul a vorbit. "Prin robii Săi prooroci" (2 Regi 21,10). Vezi mai mult la 2 Regi 21,11-15, care descrie solia profetică. Autorul Regilor adaugă amănuntul suplimentar că "Manase de asemenea a vărsat mult sânge nevinovat, până acolo că a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul" ( 2 Regi 21,16).


11 De aceea DOMNUL a adus asupra lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care l-au luat pe Manase dintre spini și l-au legat cu lanțuri și l-au dus în Babilon.

Au prins pe Manase. Partea aceasta care se ocupă de captivitatea lui Manase şi de reformele lui (v. 11-17) este proprie Cronicilor. Esarhadon (681-665 î.Hr.) şi Asurbanipal (669-626 ? î.Hr.) îl amintesc şi unul şi altul pe Manase printre regii din Asia de apus ca vasali ai lor.

În lanţuri. [spini, KJV]. Ebr. chochim, pe care unii îi interpretează ca fiind spini trecuţi prin nasul sau obrajii captivilor pentru a-i duce cu o funie. Basoreliefuri asiriene cuprind imagine cu captivi duşi de cârlige trecute prin buzele sau nările lor (vezi Isaia 37,29; cf. Amos 4,2). Alţii interpretează cuvântul chochim ca "găuri", "înfundături".

L-au dus la Babilon. Babilonia făcea parte din Imperiul asirian, şi câţiva dintre împăraţii asirieni cu titlul de împărat al Babilonului au domnit atât peste Babilon, cât şi peste propria lor naţiune, Asiria (vezi vol. II, p. 61, 156, 157). Aşa se face că un împărat asirian putea să-l ducă rob pe un rege al Iudeii la Babilon şi nu la Ninive. Împăratul care l-a dus pe Manase la Babilon ar fi putut fi sau Esarhadon, care a domnit peste Asiria şi Babilon în tot timpul domniei sale, sau Asurbanipal, care a luat titlul numai pentru un scurt timp, cu toate că în cea mai mare parte a domniei sale Babilonul a fost guvernat de un rege aparte, sub control asirian.


12 Și când a fost în necaz a căutat pe DOMNUL Dumnezeul său și s-a umilit mult înaintea Dumnezeului părinților lui,
13 Și i s-a rugat, iar el s-a lăsat înduplecat de el și a auzit cererile lui și l-a adus din nou la Ierusalim în împărăția sa. Atunci Manase a cunoscut că DOMNUL, el este Dumnezeu.

I-a făcut rugăciuni. Domnul este bun şi îndurător, gata să-i ierte pe cei care se întorc la El cu inimă sinceră.

La Ierusalim. Dacă Asurbanipal a fost acela care l-a pus pe Manase înapoi pe tronul său de domnie, tratamentul e asemănător cu cel pe care acelaşi împărat asirian l-a aplicat lui Neco I al Egiptului, care fusese dus în Asiria şi eliberat pentru a se întoarce acasă ca vasal al Asiriei.


14 Și după aceasta a construit un zid în afara cetății lui David, pe partea de vest a Ghihonului, în vale, chiar la intrarea Porții Peștelui și a încercuit Ofelul și i-a ridicat o foarte mare înălțime și a pus căpetenii de război în toate cetățile întărite din Iuda.

A zidit... un zid. Construirea unui atare zid ar putea să arate fie o schimbare de atitudine din partea lui Manase faţă de domnul său asirian şi pregătiri pentru revoltă, fie pregătiri făcute, ca vasal al Asiriei, pentru apărare împotriva Egiptului. Ultima parte a domniei lui Asurbanipal a fost copleşită de multe invazii şi revolte, deoarece Asiria se apropia de finalul ei tragic. Dacă lucrările de fortificaţii ale lui Manase s-au extins din partea de vest a Ghihonului (la est de Ierusalim) până la Poarta peştilor (în nord), pentru a face un circuit al Ofelului [dealului, trd. Cornil.] (partea nordică a dealului din sud-est), lucrarea a inclus probabil o mare parte din zidul care înconjura Ierusalimul (cap. 26,9; 27,3; 32,5)


15 Și a îndepărtat dumnezeii străini și idolul din casa DOMNULUI și toate altarele pe care le-a construit în muntele casei DOMNULUI și în Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate.

Idolul. Acesta pare să fi fost o Astartee pe care Manase însuşi o aşezase în Templu (vezi 2 Cronici 33,7; cf. 2 Regi 21,7). Este posibil ca idolul să fi fost restaurat de fiul său, Amon (vezi v.22), deoarece nepotul său, Iosia, a îndepărtat "dumbrava" (KJV) [Astarteea] din Templu şi a ars-o la pârâul Chedron (2 Regi 23,6).


16 Și a reparat altarul DOMNULUI și a sacrificat pe el ofrande de pace și ofrande de mulțumire și a poruncit lui Iuda să servească DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

A aşezat din nou altarul. Ahaz îndepărtase altarul de aramă (2 Regi 16,14). Ezechia îl reconstruise (2 Cronici 29,18). Se poate ca Manase, la rândul lui, să-l fi înlăturat şi profanat, lăsându-l în paragină.


17 Cu toate acestea poporul a sacrificat încă pe înălțimi, dar numai DOMNULUI Dumnezeului lor.

Înălţimi. La începutul domniei sale, Manase refăcuse înălţimile pe care tatăl său le dărâmase

(v. 3; cap. 31,1).

Numai Domnului Dumnezeului său. Înălţimile nu erau neapărat centre ale cultului idolilor, deoarece în astfel de locuri I se aducea închinare şi lui Iehova (vezi la cap. 17,6). Dumnezeu le poruncise israeliţilor, când intraseră în Canaan, să nimicească înălţimile păgâneşti (Numeri 33,52) şi să aducă jertfele lor lui Dumnezeu numai "la locul pe care-l va alege Domnul dumnezeul vostru" ca locuinţă a Lui (Deuteronom 12,12-14). Totuşi, în perioadele tulburi, când nu era disponibil un sanctuar central, era permisă aducerea de jertfe pe altare locale. Samuel a adus jertfă pe o "înălţime" care, evident, nu era idolatră, şi Dumnezeu l-a însărcinat să aducă o jertfă locală la Betleem (vezi 1 Samuel 9,12; 16,2). Urmarea faptului că le-a fost îngăduit să se închine pe înălţimi a fost că israeliţii au preluat altarele canaanite şi astfel au fost supuşi ispitei puternice a idolatriei şi a urâciunilor practicate de păgâni în astfel de locuri.

Totuşi, chiar după înfiinţarea serviciului de închinare de la Templu, înălţimile au continuat să existe şi erau încă folosite pe vremea lui Ezechia (vezi la 2 Regi 18,4; 2 Cronici 31,1). Poporul a continuat să se închine lui Dumnezeu în aceste locuri chiar şi când nu se închinau la idoli (vezi la 1 Regi 3,2.3; 2 Regi 12,3). Ezechia a înlăturat aceste înălţimi, dar după moartea lui ele au fost refăcute de Manase, mai întâi pentru ritualuri păgâne (v. 3) şi apoi mai târziu pentru închinarea lui Iehova.


18 Și restul faptelor lui Manase și rugăciunea lui către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor care i-au vorbit în numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel, iată, sunt scrise în cartea împăraților lui Israel.

Rugăciunea lui către Dumnezeul lui. Există o "rugăciune apocrifă a lui Manase", care se pretinde a fi rugăciunea lui Manase rostită în captivitate. Lucrarea este a unui autor necunoscut înainte de secolul al III-lea î.Hr. şi trebuie să fie considerată falsă.


19 Rugăciunea lui de asemenea și cum Dumnezeu s-a lăsat înduplecat de el și tot păcatul lui și fărădelegea lui și locurile pe care a construit înălțimi și a pus idoli în dumbrăvi și chipuri cioplite, înainte să fie umilit, iată, sunt scrise printre spusele văzătorilor.
20 Astfel Manase a adormit cu părinții lui și l-au îngropat în propria lui casă; și Amon, fiul său, a domnit în locul său.

În casa lui. Adică "în grădina casei, în grădina lui Uza" (2 Regi 21,18). În vremurile străvechi, exista obiceiul de a zidi case chiar la stradă, cu curţi interioare. O casă a regelui putea cu uşurinţă să aibă o grădină în interiorul zidurilor ei, aşa că se putea spune că grădină era "în" casă.


21 Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a început să domnească și a domnit doi ani în Ierusalim.

Douăzeci şi doi de ani. Versetele 21-25, care prezintă domnia lui Amon, sunt paralele cu 2 Regi 21,19-26. Pasajul paralel o numeşte pe mama lui Amon, Meşulemet, şi îi indică pe părinţii ei. Amon avea doar 16 ani la naşterea lui Iosia (vezi 2 Cronici 34,1).


22 Dar el a făcut rău înaintea ochilor DOMNULUI, precum a făcut Manase, tatăl său, fiindcă Amon a sacrificat tuturor chipurilor cioplite pe care Manase, tatăl său, le-a făcut și le-a servit;

Cum făcuse tatăl său. Afirmaţia aceasta pare să arate faptul că Manase nu nimicise, ci doar înlăturase chipurile pe care tot el le făcuse, doar dacă autorul Cronicilor spune că idolii la care se închina Amon erau ai aceloraşi dumnezei la care se închinase tatăl său. Istoria lui Iuda devenise acum o simplă succesiune de reforme şi decăderi, fiecare rege umblând pe urmele unuia din predecesorii săi.


23 Și nu s-a umilit înaintea DOMNULUI, precum se umilise tatăl său, Manase; ci Amon a încălcat legea din ce în ce mai mult.

Nu s-a smerit. Afirmaţia aceasta nu se găseşte în Regi. Scriitorul Regilor nu a menţionat pocăinţa lui Manase, aşa că nu a avut ocazia să pună în antiteză experienţa fiului cu aceea a tatălui.


24 Și servitorii lui s-au răzvrătit împotriva lui și l-au ucis în propria lui casă.

Au uneltit împotriva lui. Se pare că Amon a fost ucis într-o acţiune de revoltă generală. Unii consideră că faptele raportate aici pe scurt reflectă un conflict aprig între o partidă de reformă religioasă şi una de reacţiune religioasă, în care cea de pe urmă a fost pentru moment învinsă. Alţii cred că uciderea lui Amon a fost sugerată de o grupare anti-asiriană. Provincia Samaria pare să fi participat la o revoltă anti-asiriană, undeva în timpul domniei lui Asurbanipal (numit Osnapar în Ezra 4.10), şi să fi fost pedepsit în stil asirian printr-un transfer al cetăţenilor statelor rebele în alte locaţii.


25 Dar poporul țării i-a ucis pe toți cei care s-au răzvrătit împotriva împăratului Amon; și poporul țării l-a făcut pe fiul său, Iosia, împărat în locul său.

A ucis pe toţi. Aceasta arată o reacţie generală de împotriva din partea poporului de rând faţă de conspiratori şi poate să oglindească o atitudine de vasalitate liniştită şi mulţumită din partea populaţiei faţă de Asiria.

Raportul de aici nu redă formula de încheiere obişnuită pentru a arăta sfârşitul unei domnii. Cu privire la o declaraţia obişnuită, vezi 2 Regi 21,25.26.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-25 PK 381-383

9 �

PK 381

11-13.21-25 �

PK 383