1 Atunci Solomon a zis: DOMNUL a spus că va locui în întuneric gros.

Atunci Solomon a zis. Capitolul 6 vorbeşte despre rugăciunea plină de căldură a lui Solomon la sfinţirea templului. Există un strâns acord între rugăciunea redată aici şi raportul paralel din 1 Regi 8. Singurele diferenţe importante sunt includerea propoziţiei explicative (v. 13), care nu se găseşte în Regi, şi cuvintele de încheiere ale rugăciunii, v. 40-42, care sunt cu totul altele decât cele raportate în 1 Regi 8,50-53. Vezi la 1 Regi 8.

Întuneric. [Întuneric des, KJV]. Compară cu 1 Regi 8,12. Când S-a apropiat de poporul Său, Dumnezeu Şi-a mascat prezenţa pentru ca ei să nu fie mistuiţi de strălucirea slavei Sale (vezi Exod 20,18-21; Deuteronom 4,11; Psalmi 18,9.11).


2 Dar am construit o casă de locuit pentru tine și un loc pentru locuința ta pentru totdeauna.

Un loc unde vei locui în vecie. [Locuinţa Ta pe vecie, KJV]. Nu era planul lui Dumnezeu ca templul să fie distrus (vezi PK 46) sau ca naţiunea lui Israel să dispară. Dacă Israel ar fi rămas credincios Domnului, respectând poruncile Lui şi transmiţând popoarelor din jur cunoştinţa de Dumnezeu, întreaga lumea ar fi fost inundată de lumină, aducându-le speranţa mântuirii. Într-un astfel de caz, templul ar fi fost centrul mondial al închinării lui Dumnezeu, iar Ierusalimul ar fi devenit capitala şi metropola lumii (DA 577).


3 Și împăratul și-a întors fața și a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel; și toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
4 Și el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care cu mâinile lui a împlinit ceea ce a vorbit cu gura lui, tatălui meu, David, spunând:
5 Din ziua în care am scos poporul meu din țara Egiptului nu am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel, în care să construiesc o casă, ca numele meu să fie acolo; nici nu am ales vreun bărbat să fie conducător peste poporul meu Israel,

N-am ales. Propoziţia aceasta şi prima jumătate a v. 6 nu se regăsesc în raportul paralel din Regi.


6 Dar am ales Ierusalimul, ca numele meu să fie acolo; și am ales pe David să fie peste poporul meu, Israel.

Ierusalimul l-am ales. Fiind la răscrucea drumurilor lumii, Ierusalimul avea o poziţie ideală ca să se transforme în cetatea cea mai importantă a lumii şi în loc de rugăciune pentru toţi oamenii.

Pe David l-am ales. Despre David se spune că era om după inima lui Dumnezeu, că fusese ales de Dumnezeu să împlinească voia Lui (Fapte 13,22). David a devenit regele lui Israel nu datorită ambiţiei lui personale, ci datorită chemării directe a lui Dumnezeu (1 Samuel 16,1).


7 Și a fost în inima tatălui meu, David, să construiască o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

David avea de gând. [În inima lui David, KJV]. Vezi la 1 Regi 8,17. Astăzi, în lume, ar fi fost mai multe locaşuri de biserică unde să se aducă închinare lui Dumnezeu dacă mai mulţi din poporul lui Dumnezeu ar fi avut în minte şi în inimă dorinţa, ca şi David, de a zidi temple impunătoare pentru El.


8 Dar DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deși a fost în inima ta să construiești o casă pentru numele meu, ai făcut bine în aceea că a fost în inima ta;

o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta.

Bine ai făcut. Vezi la 1 Regi 8,18.


9 Totuși, nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale; el va construi casa pentru numele meu.

Nu tu vei zidi. David nu s-a mâniat când Domnul a dezaprobat intenţia lui de a construi. Deşi dezamăgit, el a acceptat planul divin. Cu toate că nu i s-a îngăduit să zidească el însuşi Templul, şi-a continuat lucrarea de pregătire, ca şi cum el însuşi urma să fie constructorul (vezi 1 Cronici 29,2-5).


10 Domnul de aceea a împlinit cuvântul său pe care l-a vorbit, fiindcă am fost ridicat în locul tatălui meu, David, și sunt pus pe tronul lui Israel, precum DOMNUL a promis, și am construit casa pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
11 Și în ea am pus chivotul, în care este legământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu copiii lui Israel.

Legământul. Vezi la 2 Cronici 5,10; vezi şi la 1 Regi 8,21.


12 Și a stat în picioare înaintea altarului DOMNULUI în prezența întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile;

Înaintea altarului. Solomon s-a aşezat înaintea altarului, la început în picioare, pentru cuvântul de sfinţire, şi mai târziu în genunchi pentru rugăciunea de consacrare (v. 13).


13 Fiindcă Solomon făcuse o schelă de aramă, lungă de cinci coți și largă de cinci coți și înaltă de trei coți și a așezat-o în mijlocul curții; și a stat în picioare pe ea și a îngenuncheat, pe genunchi, înaintea întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre cer,

Făcuse o treaptă de aramă. Amănuntul acesta nu se găseşte în Regi. De la locul acesta înălţat, Solomon ar fi văzut mai bine adunarea, iar poporul ar fi putut, la rândul lui, să vadă şi să audă mai bine pe regele lui.

În genunchi. Amănuntul acesta nu e menţionat în raportul din Regi, dar la sfârşitul rugăciunii raportul din Regi afirmă că Solomon "s-a sculat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchiase" (1 Regi 8,54). Cu toate că era rege al lui Israel, Solomon s-a plecat smerit înaintea Împăratului ceresc. Era un semn atât al măreţiei, cât şi smereniei regelui de a recunoaşte public poziţia lui umilă înaintea Aceluia care este marele Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.


14 Și a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine, nici în cer, nici pe pământ, care ține legământul și arată milă servitorilor lui, cei care umblă înaintea ta cu toată inima lor;

Ţii legământul. Compară cu Deuteronom 7,9; Neemia 1,5; Psalmi 89,2.3; Isaia 55,3; Daniel 9,4.


15 Tu care ai ținut cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; și ai vorbit cu gura ta și ai împlinit cu mâna ta, precum este în această zi.

Împlineşti. [Ai împlinit, KJV]. La data sfinţirii Templului, multe dintre făgăduinţele lui Dumnezeu se împliniseră deja. Domnul făgăduise ţara Canaanului lui Avraam, Isaac şi Iacob, iar acum făgăduinţele acelea începeau să se împlinească. Lui David îi fusese făgăduit un fiu pentru a-i urma la tron, iar acum făgăduinţa aceea fusese împlinită. Viitorul lui Israel strălucea de făgăduinţe şi slavă. Dumnezeu demonstrase ce ar fi făcut pentru poporul Său dacă acesta i-ar fi rămas credincios.


16 Acum, de aceea, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ține cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis, spunând: Nu va lipsi bărbat din fața ochilor mei care să șadă pe tronul lui Israel; numai copiii tăi să ia seama la calea lor să umble în legea mea, precum ai umblat tu înaintea mea.

Să meargă în legea Mea. Solomon a înţeles însemnătatea loialităţii faţă de Dumnezeu şi a ascultării de legea Lui sfântă. El cunoştea slava şi pacea de care s-ar fi bucurat Israel dacă ar fi rămas credincios lui Dumnezeu; de asemenea cunoştea rezultatele triste pe care le-ar fi adus neascultarea. În felul acesta, rugăciunea lui Solomon a devenit o predică, prin care a făcut un apel mişcător către popor să-şi amintească pururi de Dumnezeu şi să umble în căile Lui.


17 Și acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, să fie adeverit cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău, David.

Împlinească-se. [Adeverească-se, KJV]. Compară cu cererea lui David din 1 Cronici 17,23.


18 Dar va locui Dumnezeu într-adevăr cu oamenii pe pământ? Iată, cerul și cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu atât mai puțin această casă pe care am construit-o!

Să locuiască... împreună cu omul? De câte ori omul slab nu şi-a pus întrebarea: Va locui marele Dumnezeu al cerului cu oamenii de pe pământ? Lui Moise, Dumnezeu i-a dat făgăduinţa: "Eu voi fi negreşit cu tine" (Exod 3,12). Aceeaşi făgăduinţă a fost dată lui Iacob (Genesa 31,3.5; 48,15). Psalmistul spunea cu încredere: "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine" (Psalmi 23,4). Isus a dat făgăduinţa: "Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28,20). Oricui Îi deschide uşa Dumnezeu îi făgăduieşte: "Voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine" (Apocalipsa 3,20). În orice loc de pe pământ, oamenii au ajuns să-şi dea seama că Dumnezeu va locui într-adevăr cu oamenii. Toţi care vor, chiar aici, în lumea aceasta, se pot bucura de tovărăşia Cerului.

Nu te pot cuprinde. Dumnezeu e mai mare decât tot universul pe care l-a făcut. Cerul cerurilor nu-L pot cuprinde! Cu cât mai puţin un templu făcut de mâini omeneşti! Marea nevoie a omului este să înveţe să fie umil şi liniştit şi să umble înaintea lui Dumnezeu cu respect şi temere sfântă.


19 De aceea privește cu plăcere la rugăciunea servitorului tău și la cererea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare strigătului și rugăminții, pe care servitorul tău o cere înaintea ta;
20 Ca ochii tăi să fie deschiși peste această casă, zi și noapte, peste locul peste care tu ai spus că voiești să pui numele tău acolo, pentru a da ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o cere spre acest loc.
21 Dă ascultare de aceea cererilor servitorului tău și poporului tău Israel, pe care le vor face spre acest loc; ascultă din această locuință a ta, din cer; și, ascultând, iartă.

Locul locuinţei Tale. Cerul este adevăratul loc al locuinţei lui Dumnezeu, totuşi El a binevoit să locuiască cu omul pe pământ (Exod 25,8). Iartă. Vezi Psalmi 103,12; Isaia 43,25; 44,22; Ieremia 50,20.


22 Dacă un om păcătuiește împotriva aproapelui său un jurământ este pus peste el, să îl facă să jure, și jurământul vine înaintea altarului tău în această casă,
23 Atunci ascultă din cer și fă și judecă pe servitorii tăi, răsplătind pe cel stricat, întorcând calea lui asupra propriului său cap; și declarând drept pe cel drept, dându-i conform dreptății lui.
24 Și dacă poporul tău Israel este pus la ce este mai rău înaintea dușmanului, pentru că au păcătuit împotriva ta, și se vor întoarce și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și vor face cerere înaintea ta în această casă,

Va fi bătut. Aceia care păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu pierd protecţia divină şi sunt la discreţia vrăjmaşului şi a puterilor întunericului. Moise a prezis în mod clar că dacă Israel păcătuia ar fi urmat să cadă înaintea vrăjmaşilor lor (Levitic 26,14.17; Deuteronom 28,15.25).


25 Atunci ascultă din ceruri și iartă păcatul poporului tău Israel și adu-i din nou în țara pe care le-ai dat-o lor și părinților lor.
26 Când cerul va fi închis și nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre acest loc și vor mărturisi numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, când îi vei chinui,

Nu va fi ploaie. Vezi la 1 Regi 8,35; cf. Ioel 1,18-20.


27 Atunci ascultă din cer și iartă păcatul servitorilor tăi și a poporului tău Israel, când îi vei fi învățat calea cea bună, în care ar trebuie să umble; și trimite ploaie peste țara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moștenire.
28 Dacă este foamete în țară, dacă este ciumă, dacă este tăciune în grâu sau mană, lăcuste sau omizi, dacă dușmanii lor îi asediază în cetățile țării lor, orice plagă sau orice boală ar fi,

Ciuma. Vezi la 1 Regi 8,37.38.


29 Orice rugăciune sau cerere va fi făcută de vreun om, sau de tot poporul tău Israel, când fiecare va cunoaște propria sa plagă și propria sa durere și își va întinde mâinile în această casă,
30 Atunci ascult-o din cer, locuința ta, și iartă și întoarce fiecărui om conform tuturor căilor lui, omul, a cărui inimă o cunoști; (fiindcă doar tu cunoști inimile copiilor oamenilor),
31 Ca ei să se teamă de tine, să umble în căile tale, cât trăiesc în țara pe care ai dat-o părinților lor.

Să umble în căile Tale. Solomon nu s-a rugat să vină pedepse, dar dacă acestea veneau, el cerea ca acestea să trezească poporul şi să-l întoarcă de la căile lui rele. Dumnezeu îngăduie să vină judecăţi pentru a-i aduce pe oameni la neprihănire (vezi Isaia 26,9).


32 Mai mult, referitor la străin, care nu este din poporul tău Israel, ci este venit dintr-o țară îndepărtată de dragul numelui tău măreț și a mâinii tale puternice și a brațului tău întins, dacă vin și se roagă în această casă,

Străinul. Solomon s-a rugat nu numai pentru Israel, ci şi pentru străinii de departe. Era voia lui Dumnezeu nu numai ca Israel să fie mântuit, ci şi ca toate popoarele pământului să vină la El şi să umble pe căile neprihănirii.


33 Atunci ascultă tu din ceruri, din locuința ta, și fă conform cu tot ceea ce străinul cere de la tine, ca tot poporul pământului să cunoască numele tău și să se teamă de tine, precum face poporul tău, Israel, și să știe că această casă pe care am construit-o este numită după numele tău.

Toate popoarele. Vezi la v. 32.


34 Dacă poporul tău iese la război împotriva dușmanilor lor pe calea pe care îi vei trimite, iar ei se roagă ție spre această cetate pe care ai ales-o și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,
35 Atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererile lor și susține cauza lor.
36 Dacă păcătuiesc împotriva ta, (fiindcă nu este om care să nu păcătuiască) și tu te mânii pe ei și îi dai înaintea dușmanilor lor, iar ei îi duc în captivitate într-o țară îndepărtată sau apropiată;

Când voi păcătui. [Dacă vor păcătui, KJV]. Naţiunea lui Israel era acum tânără, viguroasă, puternică. Dar exista posibilitatea ca într-o zi poporul să-L uite pe Dumnezeu şi să fie dus în robie în acea ţară străină. De aceea se ruga stăruitor ca Dumnezeu să-Şi aducă aminte de ei în timp de criză.


37 Totuși, dacă își vor întoarce inima în țara în care sunt duși captivi și se vor întoarce și ți se vor ruga în țara captivității lor, spunând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire și ne-am purtat cu stricăciune;

Îşi vor veni în fire. Atât duhul înţelepciunii cât şi glasul lui Dumnezeu îi invită pe păcătoşi să-şi vină în fire: "Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul" (Isaia 1,18).


38 Dacă se întorc la tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în țara captivității lor, în care i-au dus captivi, și se roagă spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor și spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

Dacă se vor întoarce. Dumnezeu cheamă stăruitor pe aceia care s-au abătut să se întoarcă la El. Există iertare şi viaţă pentru aceia care acceptă apelul divin de a se întoarce (vezi Apocalipsa 22,17).


39 Ascultă din ceruri, din locuința ta, rugăciunea lor și cererile lor și susține cauza lor și iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta.

Ascultă. Israeliţii au păcătuit şi au mers în robie, dar Dumnezeu a privit la ei cu îndurare şi le-a făgăduit refacerea pe temeiul pocăinţei lor.


40 Acum, Dumnezeul meu, să fie ochii tăi deschiși, te implor, și să dea ascultare urechile tale la rugăciunea care este făcută în acest loc.

Acum, Dumnezeule. Versetul 40 este asemănător cu 1 Regi 8,52, dar v. 41 şi 42 nu se găsesc în raportul paralel din Regi. Încheierea rugăciunii lui Solomon raportată în Cronici e deosebită de cea raportată în Regi. Evident, ambii scriitori redau rugăciunea sfinţirii într-o formă oarecum prescurtată, probabil nu cuvânt cu cuvânt, ci esenţialul.


41 Și acum, ridică-te, DOAMNE Dumnezeule, la locul tău de odihnă și la chivotul tăriei tale; să fie îmbrăcați preoții tăi, DOAMNE Dumnezeule, cu salvare, și să se bucure sfinții tăi în bunătate.

Scoală-te. Aceasta era o invitaţie precisă pentru Dumnezeu ca să vină şi să Se instaleze în casa Sa pe care o zidise Solomon.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-42 �

PK 39-42

1-6 �

�

PK 39

7 �

PK 65

13 �

PK 39; SR 194

14.18-21.24.25 �

PK 40

26-33 �

�

PK 41

33 �

PK 68

34-42 �

�

PK 42


42 DOAMNE Dumnezeule, nu îți întoarce fața de la unsul tău, amintește-ți de îndurările lui David, servitorul tău.