1 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească și a domnit șaisprezece ani în Ierusalim, dar el nu a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, precum David, tatăl său,

Ahaz. Capitolul acesta, care tratează domnia lui Ahaz, este paralel cu 2 Regi 16. Descrierea din Cronici este, în ansamblu, are mai multe detalii decât cel din Regi, dar nu menţionează câteva din detaliile redate acolo.


2 Fiindcă a umblat în căile împăraților lui Israel și a făcut de asemenea chipuri turnate pentru Baali.

Chipuri turnate pentru Baali. Vezi la Judecători 2,11; vezi şi 1 Regi 16,31; 2 Regi 1,2; 2 Cronici 21,6; 22,3; 24,7.


3 Mai mult, a ars tămâie în valea fiului lui Hinom și a ars pe copiii lui în foc, după urâciunea păgânilor pe care DOMNUL i-a aruncat din fața copiilor lui Israel.

Valea fiilor lui Hinom. Valea aceasta se întindea la vest şi nord de Ierusalim (vezi Iosua 15,8; 18,16). Aceasta a fost scena unora dintre cele mai crude şi mai revoltătoare ritualuri, probabil împrumutate din cultul canaanit.

Şi-a trecut pe fiii săi prin foc. Pe cât se pare, sacrificaţi ca arderi de tot lui Moloh (vezi Levitic 18,21; 20,2; Deuteronom 18,10: 32,17). Jertfele omeneşti erau una dintre cele mai teribile urâciuni ale Palestinei, iar pe vremea lui Iuda ele deveniseră o parte obişnuită a cultului religios (Ieremia 7,31; 19,2-6; 32,35; Ezechiel 16,20,21).

4 A sacrificat de asemenea și a ars tămâie pe înălțimi și pe dealuri și sub fiecare pom verde.
5 De aceea DOMNUL Dumnezeul său l-a dat în mâna împăratului Siriei; și ei l-au lovit și au dus o mare mulțime de captivi și i-au adus la Damasc. Și a fost de asemenea dat în mâna împăratului lui Israel, care l-a lovit cu un mare măcel.

L-a dat. Vezi la cap.22,8.


6 Și Pecah, fiul lui Remalia, a ucis în Iuda, într-o singură zi, o sută douăzeci de mii, toți bărbați viteji, pentru că ei au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinților lor.

Părăsiseră pe Domnul. Când ocrotirea Domnului se retrage, omul descoperă cu tristeţe că stăpânul pe care şi l-a ales poate fi excesiv de crud. După pierderi atât de grele, nimic nu mai puteau să împiedice Siria şi Israel să asedieze Ierusalimul. Totuşi, nu l-au cucerit (2 Regi 16,5). Scopul aliaţilor era să-l detroneze pe Ahaz şi să aşeze un nou conducător de-al lor (Isaia 7,2). Panica lui Ahaz este viu descrisă în Isaia 7,2.


7 Și Zicri, un războinic din Efraim, l-a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, și pe Azricam, guvernatorul casei, și pe Elcana, care era lângă împărat.

Căpetenia casei împărăteşti. Evident, înaltul funcţionar al palatului (vezi 1 Regi 4,6; 18,3).

Al doilea după împărat. Compară cu 1 Samuel 23,17; Estera 10,3. Moartea acestor trei personaje de frunte este menţionată datorită strânsei lor legături cu Ahaz. Lovitura care le-a fost dată l-a atins şi pe rege.


8 Și copiii lui Israel au dus captivi dintre frații lor două sute de mii: femei, fii și fiice și au dus de asemenea multă pradă de la ei și au adus prada în Samaria.

Două sute de mii. Acestea erau femei şi copii luaţi ca robi.


9 Dar un profet al DOMNULUI era acolo, al cărui nume era Oded, și a ieșit înaintea oștirii care a venit la Samaria și le-a spus: Iată, pentru că DOMNUL Dumnezeul părinților voștri s-a înfuriat pe Iuda, el i-a dat în mâna voastră și i-ați ucis într-o turbare care ajunge până la cer.

Un prooroc. Această întreagă parte (v. 9-15), care vorbeşte despre trimiterea înapoi a prizonierilor, se găseşte doar în Cronici.

Mânia Sa împotriva lui Iuda. [Era mâniat pe Iuda, KJV]. Domnul dorea ca Israel să cunoască faptul că nu datorită curajului lor ieşiseră biruitori în această campanie, ci datorită păcatului lui Iuda; de aceea fusese posibil ca Israel să-i învingă.

Cu o furie. Faptul că mâna ocrotitoare fusese retrasă de la Iuda nu îndreptăţea pe Israel să ia măsurile severe şi crude pe care le-au luat împotriva vecinului său. Domnul este Dumnezeul unei dreptăţi nemărginite, "încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel nevinovat" (Numeri 14,18). Domnul a îngăduit ca Asiria să fie unealtă de pedepsirea poporului Său, dar a prezis şi că va "pedepsi... pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate" (Isaia 10,5-12; vezi la 2 Cronici 22,8).


10 Și acum sunteți hotărâți să țineți pe copiii lui Iuda și ai Ierusalimului ca robi și roabe pentru voi, dar nu sunt la voi, chiar la voi, păcate împotriva DOMNULUI Dumnezeul vostru?

Voi nu sunteţi vinovaţi? Voi nu aveţi păcatele voastre împotriva Domnului, păcate care merită de asemenea pedeapsa? Sunteţi voi atât de lipsiţi de vinovăţie încât indignarea voastră împotriva fraţilor voştri să poată fi îndreptăţită înaintea Cerului?


11 Și ascultați-mă de aceea și eliberați din nou pe captivii pe care i-ați luat captivi dintre frații voștri, pentru că furia înverșunată a DOMNULUI este peste voi.

Daţi drumul acestor prinşi. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres israeliţilor să-i înrobească pe fraţii lor (Levitic 25,42-46).

Peste voi. Israel fusese martor la soarta de care avusese parte poporul lui Iuda când mânia Domnului a fost asupra lor. Faptul că mânia lui Dumnezeu era îndreptată acum împotriva lui Israel a făcut pe unii dintre conducătorii naţiunii să cugete în mod serios.


12 Atunci, anumiți capi ai copiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, și Iehizchia, fiul lui Șalum, și Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor care au venit de la război,

Copiii. Şefii patriarhali ai seminţiilor din nord la care se face referire aici, precum "Efraim" (vezi Isaia 7,2.5.9; Osea 5,9-14 ).


13 Și le-au spus: Nu veți aduce pe captivi aici; fiindcă deși am adus ofense împotriva DOMNULUI deja, sunteți hotărâți să adăugați mai mult la păcatele noastre și la fărădelegea noastră, fiindcă fărădelegea noastră este mare și este furie înverșunată împotriva lui Israel.
14 Astfel soldații au lăsat pe captivi și prada înaintea prinților și a întregii adunări.
15 Și bărbații care au fost rânduiți pe nume s-au ridicat și au luat pe captivi, și cu prada au îmbrăcat pe toți cei care erau goi printre ei și i-au înveșmântat și i-au încălțat și le-au dat să mănânce și să bea și i-au uns și i-au dus pe toți cei slabi dintre ei pe măgari și i-au adus la Ierihon, cetatea palmierilor, la frații lor, apoi s-au întors în Samaria.
16 În acel timp împăratul Ahaz a trimis veste împăraților din Asiria să îl ajute.

Cetatea finicilor. Compară cu Deuteronom 34,3.


17 Fiindcă din nou edomiții au venit să lovească Iuda și au dus captivi.

Împăraţii Asiriei. Versetele 16-21, care tratează apelul lui Ahaz de ajutor din partea Asiriei, sunt paralele cu 2 Regi 16,7-9. Vezi şi Isaia 7,8.


18 Filistenii de asemenea au invadat cetățile țării de jos și partea de sud a lui Iuda și au luat cetatea Bet-Șemeș și Aialon și Ghederot și Soco cu satele ei și Timna cu satele ei, Ghimzo de asemenea cu satele ei, și au locuit acolo.

Filistenii. Fiind bătuţi de Ozia (cap. 26,6), este evidentă că filistenii erau nerăbdători să se răzbune. Cetăţile pe care le-au luat se aflau în regiuni adesea disputate de Iuda şi Filistia.

S-au aşezat acolo. Acestea nu erau simple năvăliri la hotare, ci atacuri serioase în urma cărora teritoriile ocupate au fost stăpânite o vreme.


19 Fiindcă DOMNUL a înjosit pe Iuda din cauza lui Ahaz, împăratul lui Israel, fiindcă el a dezbrăcat pe Iuda și a încălcat mult legea împotriva DOMNULUI.
20 Și Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat, și nu l-a întărit.

Tilgat Pilneser. Acesta era Tilgat Pileser III (745-727 î.Hr.), unul dintre cei mai mari cuceritori dintre împăraţii asirieni. Conform Canonul asirian Eponym sau listei limmu (vezi vol. II, p.55, 155), el a pornit împotriva filistenilor în anul 734 şi împotriva Damascului în anul 733 şi 732. E posibil ca aceste campanii să fi fost întreprinse ca răspuns la cererea stăruitoare de ajutor a lui Ahaz.

Nu l-a ajutat. Împăratul Asiriei nu era interesat de prosperitatea lui Ahaz sau a poporului lui Iuda. Când a pornit împotriva Filistiei şi Siriei a căutat să-şi promoveze propriile interese şi pe cele ale naţiunii sale. Asirienii erau tot la fel de dispuşi să distrugă atât naţiunea ebraică, cât şi oricare altă naţiune. Lucrul acesta aveau să-l descopere curând Ahaz şi Ezechia.


21 Cu toate că Ahaz a luat o porție din casa DOMNULUI și din casa împăratului și a prinților și a dat-o împăratului Asiriei, totuși el nu l-a ajutat.

Nu i-a ajutat. Ahaz şi-a dat seama spre propria sa amărăciune că aviditatea asiriană nu era uşor de satisfăcut şi că el se alesese doar cu durere şi necaz în urma purtării sa nechizbuite.


22 Și în timpul strâmtorării lui a încălcat legea și mai mult împotriva DOMNULUI, acest împărat Ahaz.

A păcătuit şi mai mult. În loc să înveţe din necazul său, Ahaz a devenit şi mai înverşunat şi mai încăpăţânat. A mers din rău în rău, conducându-şi poporul pe o cărare care nu ducea decât la distrugere.


23 Fiindcă a sacrificat dumnezeilor Damascului, care l-a lovit, iar el a spus: Pentru că dumnezeii împăraților Siriei îi ajută, le voi sacrifica lor, ca să mă ajute. Dar ei au fost ruina lui și a întregului Israel.

Dumnezeilor Damascului. În loc să-şi vină în fire şi să-şi da seama că necazul său se datora faptului că Îl părăsise pe Domnul, Ahaz a devenit atât mai furios şi mai înverşunat pe Dumnezeu şi a mers pe o cale care i-a adus lui şi naţiunii sale pedepse şi mai grele. Când Tilgat Pileser a cucerit Damascul, Ahaz s-a dus în cetatea aceea pentru a aduce omagiu împăratului asirian. Pe când era acolo, a văzut un altar după care a făcut o copie şi pe care l-a aşezat în faţa Templului din Ierusalim, îndepărtând altarul de aramă din locul lui (vezi 2 Regi 16,9-16).


24 Și Ahaz a adunat vasele casei lui Dumnezeu și a tăiat în bucăți vasele casei lui Dumnezeu și a închis ușile casei DOMNULUI și și-a făcut altare în fiecare colț al Ierusalimului.

A făcut bucăţi. Vezi la 2 Regi 16,17. Se vede că a avut loc o distrugere generală a uneltelor sacre ale Templului.

A închis uşile. Ahaz a pus capăt slujbelor de la Templu. Candelele au fost stinse, arderea tămâii a încetat, iar aducerea de jertfe a fost întreruptă (cap. 29,7).

Altare în toate colţurile. Acel unic altar mare de ardere a jertfelor era o metodă impresionantă de a înscrie în mintea oamenilor doctrina cu privire la un singur Dumnezeu adevărat. Numeroasele altare din toate părţile Ierusalimului vorbeau fără greş de politeismul pe care îl încuraja Ahaz.


25 Și în fiecare cetate din Iuda a făcut înălțimi, să ardă tămâie altor dumnezei și a provocat la mânie pe DOMNUL Dumnezeul părinților lui.

Înălţimi. Compară cu v. 2-4.

A mâniat. Compară cu Deuteronom 32,16.17.


26 Și restul faptelor lui și toate căile lui, cele dintâi și cele din urmă, iată, sunt scrise în cartea împăraților lui Iuda și Israel.
27 Și Ahaz a adormit cu părinții lui și l-au îngropat în cetate, în Ierusalim, dar nu l-au dus în mormintele împăraților lui Israel; și Ezechia, fiul său, a domnit în locul lui.

Mormintele împăraţilor. Compară cu tratamentul aplicat lui Ioram, Ioas şi Ozia (cap. 21,20; 24,25; 26,23).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-27 PK 322-330

2.3 �

PK 324

6-15 �

PK 649

19.22-24 �

PK 330