2 Cronici 32 | Biblia Traducerea Fidela

¹ După aceste lucruri și întemeierea lor, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit și a intrat în Iuda și a așezat tabăra împotriva cetăților întărite și se hotărî a le lua pentru el însuși.

Sanherib, împăratul Asiriei. Capitolul acesta e paralel în cea mai mare parte cu 2 Regi 18,13 la 20,21 şi cu Isaia 36-39. Versetele 2-8 care descriu pregătirile de apărare ale lui Ezechia sunt aproape în întregime suplimentare.

Cu gând să pună mâna pe ele. Sanherib a izbutit în cea mai mare parte să-şi realizeze scopul (2 Regi 18,13). În cronicile lui el pretinde că a cucerit 46 dintre cetăţile cu ziduri ale lui Iuda şi că a dus în robie 200.150 de oameni, pe lângă o mare cantitate de pradă. Campania aceasta a avut loc în al 14-lea an al domniei exclusive a lui Ezechia (nu al coregenţei lui probabile). Anul a fost probabil 701 în. Hr., potrivit cu datarea general acceptată a raportului lui Sanherib. Dacă acest capitol descrie o campanie sau două, vezi la 2 Regi 18,13.

² Și când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și că era hotărât să lupte împotriva Ierusalimului,

Împotriva Ierusalimului. Sanherib a intenţionat să pornească împotriva Ierusalimului, dar a fost determinat să se oprească pentru un moment datorită tributului (vezi 2 Regi 18,14-16). E vrednic de notat faptul că în raportul său cu privire la campanie, Sanherib nu pretinde să fi capturat Ierusalim.

³ A ținut sfat cu prinții lui și războinicii lui să oprească apele izvoarelor care erau în afara cetății, și ei l-au ajutat.

S-a sfătuit. Scopul a fost de a discuta planuri privind întărirea cetăţii împotriva unui atac ulterior. Cu siguranţă, toate pregătirile făcute de Ezechia n-ar fi putut fi făcute în cursul campaniei de o vară a lui Sanherib împotriva lui Iuda. Evident, acestea au fost măsuri pe termen lung pentru a întări apărarea naţiunii împotriva unui atac viitor.

Să astupe izvoarele de apă. Ezechia a avut în minte un dublu scop: el şi-a propus să astupe izvoarele din afară de cetate ca asirienii să nu aibă o provizie bună de apă şi să conducă apa printrun tunel în cetate pentru a spori propriile rezerve de apă în timpul asediului (2 Cronici 32,30; vezi la 2 Regi 20,20).

⁴ Astfel s-a adunat mult popor, care a oprit toate izvoarele și pârâul care trecea prin mijlocul țării, spunând: De ce să vină împăratul Asiriei și să găsească multă apă?

Toate izvoarele. Izvorul principal pe care l-a astupat Ezechia a fost Ghihonul (v. 30), numit acum Izvorul fecioarei, pe panta nordică a dealului pe care era zidit Templul. Acesta se într-o peşteră în afara zidului cetăţii, iar apele lui se vărsau la început în Valea Chedron, unde ar fi reprezentat o sursă de aprovizionare pentru invadatorii asirieni. Iebusiţii, înainte de capturarea Ierusalimului de către David, tăiaseră o conductă, aducând apele de la izvor într-un loc unde se putea ajunge la sursă provizie printr-un puţ dinăuntrul cetăţii (vezi 2 Samuel 5, 8). Mai târziu, un apeduct a condus apa în Iazul vechi sau de jos (Isaia 22,9.11). Ezechia a făcut un nou apeduct, tunelul Siloam (vezi 2 Cronici 32, 30; vezi la 2 Regi 20,20), care ducea apele într-un nou rezervor, iazul Siloam (vezi Neemia 3,15; Ioan 9,7), şi a construit probabil un nou zid care a plasat noul iaz în interiorul cetăţii (vezi la v. 5). În felul acesta izvoarele din afara cetăţii au fost abătute pentru a fi folosite înăuntrul zidurilor.

⁵ De asemenea s-a întărit și a construit tot zidul care era dărâmat și l-a ridicat până la turnuri și un alt zid în afară și a reparat Milo în cetatea lui David și a făcut lănci și scuturi în abundență.

Zidul care era stricat. Isaia 22,9-10 menţionează multe spărturi în zidul cetăţii lui David, care au fost reparate prin dărâmarea de case şi folosirea materialelor în vederea întăririi zidului.

Un alt zid în afară. Acesta a fost probabil un zid suplimentar, în exteriorul apeductului şi al cetăţii lui David, care înconjura iazul Siloam. Isaia 22,11 menţionează "o cămară" [un şanţ, KJV] "între cele două ziduri".

Milo. Natura exactă a lui Milo nu este cunoscută, dar trebuie să fi făcut parte din fortificaţiile Ierusalimului, probabil un loc de apărare deosebit de puternic în interiorul cetăţii vechi (vezi 2 Samuel 5,9; 1 Regi 9,15.24; 11,27).

Arme. [Arme ascuţite de aruncat cu mâna, KJV]. Ebr. shelach, "ceva lăsat liber" sau "ceva trimis". Termenul poate să însemne orice fel de armă care este aruncată: suliţe sau alte proiectile.

⁶ Și a așezat căpetenii de război peste popor și i-a adunat la el în strada porții cetății și le-a vorbit inimilor, spunând:

Locul deschis. [Strada, KJV]. Ebr. rechob, "un loc deschis", de unde vine locul deschis din faţa porţii (vezi la cap. 29,4). Vorbindu-le inimii. Literal, "el le-a vorbit la inimă".

⁷ Fiți tari și curajoși, nu vă temeți nici nu vă descurajați din cauza împăratului Asiriei, nici din cauza întregii mulțimi care este cu el, fiindcă sunt mai mulți cu noi decât cu el;

Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. După ce au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a întări fortificaţiile cetăţii, Ezechia a încurajat poporul să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Indiferent de puterea vrăjmaşului, omul care se încrede în Domnul şi-L venerează, trebuie să fie plin de curaj, deoarece lupta nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (vezi cap. 20,15).

Cu noi sunt mai mulţi. Compară cu 2 Regi 6,16.

⁸ Cu el este un braț de carne, dar cu noi este DOMNUL Dumnezeul nostru să ne ajute și să lupte bătăliile noastre. Și poporul s-a sprijinit pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Cu noi este Domnul. Compară cu Isaia 14,24-27; 40,9-17.28-31.

⁹ După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe servitorii lui la Ierusalim, (dar el însuși a asediat Lachis și toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la tot Iuda care era la Ierusalim, spunând:

A trimis pe slujitorii săi. Compară 2 cu Regi 18,17. Actul anterior de supunere al lui Ezechia (2 Regi 18, 14-16) nu e pomenit în Cronici.

¹⁰ Astfel spune Sanherib, împăratul Asiriei: În ce vă încredeți, că stați asediați în Ierusalim?

Aşa vorbeşte Sanherib. Compară cu 2 Regi 18,17-21. Raportul din Regi e mai amănunţit.

¹¹ Nu v-a convins Ezechia să vă dați morții prin foame și sete, spunând: DOMNUL Dumnezeul nostru ne va elibera din mâna împăratului Asiriei?
¹² Nu a îndepărtat același Ezechia înălțimile și altarele lui și a poruncit lui Iuda și Ierusalimului, spunând: Vă veți închina înaintea unui singur altar și veți arde tămâie pe el?

Înălţimile. Compară cu 2 Regi 18,22. Asirienii aveau o părere greşită despre natura reformei lui Ezechia, pentru că Ezechia îndepărtase nu altarele lui Iehova, ci ale dumnezeilor păgâni introduşi de Ahaz (vezi capitolele 28,23.25; 31,1), iar înălţimile, chiar dacă erau folosite pentru cultul lui Iehova, erau cel puţin semi-păgâne.

¹³ Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor din alte țări? Au fost dumnezeii națiunilor acelor țări în stare în vreun fel să elibereze țările lor din mâna mea?

Nu ştiţi? Amănuntele interesante din 2 Regi 18,23-32 nu sunt menţionate în Cronici. În schimb, raportul atinge direct punctul în care trimişii caută să întemeieze pretenţia de invincibilitate asiriană pe succesele lor anterioare şi pe incapacitatea dumnezeilor altor popoare de a se împotrivi forţei asiriene (vezi 2 Regi 18,33.34).

¹⁴ Cine a fost în stare, printre toți dumnezeii acelor națiuni pe care părinții mei le-au nimicit în întregime, să elibereze poporul lui din mâna mea, încât Dumnezeul vostru să fie în stare să vă elibereze din mâna mea?

Dintre toţi dumnezeii. Compară cu 2 Regi 18,35.

¹⁵ Și acum nu lăsați pe Ezechia să vă înșele sau să vă convingă în acest fel, nici să nu îl credeți, fiindcă niciun dumnezeu al vreunei națiuni sau împărății nu a fost în stare să elibereze pe poporul său din mâna mea și din mâna părinților mei, cu cât mai puțin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea!

Să nu vă amăgească. Pasajul acesta continuă argumentaţia din 2 Regi 18,29.30. O argumentaţie asemănătoare se găseşte şi în 2 Regi 19,10-13.

¹⁶ Și servitorii lui au vorbit și mai mult împotriva DOMNULUI Dumnezeu și împotriva servitorului său, Ezechia.
¹⁷ El a scris de asemenea scrisori să defaime pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel și să vorbească împotriva lui, spunând: Precum dumnezeii națiunilor altor țări nu au eliberat poporul lor din mâna mea, tot astfel Dumnezeul lui Ezechia nu va elibera pe poporul său din mâna mea.

Scrisoare batjocoritoare. [Scrisori ca să-şi bată joc, KJV]. Aceasta se referă la solia trimisă de Sanherib pe când solii s-au întors în Libna, după ce părăsiseră Lachisul, şi venise vestea apropierii oştirilor egiptene sub Tirhaca pentru a veni în ajutorul lui Ezechia (vezi la 2 Regi 19,8-14).

¹⁸ Atunci au strigat cu voce tare în limba evreilor către poporul din Ierusalim care era pe zid, să îi înspăimânte și să îi tulbure, ca să poată lua cetatea.

Limba evreiască. După ce a pomenit scrisoarea trimisă prin soli cu prilejul celei de-a doua călătorii a sale la Ierusalim, cronicarul acum fie că se întoarce la un incident care a avut loc cu prilejul primei vizite (2 Regi 18,28), pe care îl dă într-o formă extrem de prescurtată, fie menţionează o a doua încercare de agitaţie menită "să arunce groaza şi spaima" în popor.

¹⁹ Și au vorbit împotriva Dumnezeului Ierusalimului, ca împotriva dumnezeilor oamenilor pământului, cei făcuți prin lucrarea mâinilor omului.
²⁰ Și din această cauză împăratul Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat și au strigat către cer.

Proorocul Isaia. După prima încercare a solilor asirieni de a descuraja poporul Ierusalimului, Ezechia a trimis veste lui Isaia implorându-l să se roage Domnului şi a primit de la profet răspunsul că Domnul va trimite un prăpăd asupra lui Sanherib şi-l va face să se întoarcă în ţara lui (2 Regi 19, 1-7). Apoi, după întoarcerea lui Rabşache la Sanherib în Libna, solii au făcut cea de-a doua vizită (2 Regi 19,9-14), cu noi solii batjocoritoare din partea lui Sanherib. Ezechia a dus scrisoarea în Templu şi L-a rugat stăruitor pe Domnul să-l ajute, după care a primit vestea de la Isaia că rugăciunea lui fusese ascultată, că Dumnezeu urma să apere cetatea lui David şi că Sanherib urma să se întoarcă acasă fără să asedieze Ierusalimul (2 Regi 19,14-34).

²¹ Și DOMNUL a trimis un înger, care a stârpit pe toți războinicii viteji și conducătorii și căpeteniile din tabăra împăratului Asiriei. Astfel el s-a întors cu rușine pe față în propria lui țară. Și când a intrat în casa dumnezeului său, cei care au ieșit din propriile lui adâncuri l-au ucis acolo cu sabia.

A trimis un înger. Compară cu 2 Regi 19,35.36 şi cu Isaia 37,36.37, care sunt rapoarte paralele despre nimicirea oştirilor asiriene şi despre plecarea lui Sanherib din Iudea pentru a se duce în Asiria.

L-au ucis. Potrivit cu 2 Regi 19,37 şi Isaia 37,38, Sanherib a fost ucis de fiii săi Adramelec şi Şareţer, care apoi au fugit în Armenia. Moartea lui Sanherib a avut loc în 681 î.Hr., potrivit cronologiei bazate pe rapoartele asiriene.

²² Astfel DOMNUL a salvat pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor celorlalți și i-a călăuzit de fiecare parte.
²³ Și mulți au adus ofrande DOMNULUI la Ierusalim și daruri lui Ezechia, împăratul lui Iuda, astfel încât el a fost preamărit înaintea ochilor tuturor națiunilor de atunci înainte.
²⁴ În acele zile Ezechia era bolnav de moarte și s-a rugat DOMNULUI, iar el i-a vorbit și i-a dat un semn.

În vremea aceea. Compară cu 2 Regi 20,1-11 şi Isaia 38. Aceasta a avut loc cu 15 ani (2 Regi 20,6) înainte de sfârşitul celui de al 29-lea an al domniei sale (2 Regi 18,2). De aceea era în al 15-lea an al domniei lui Ezechia, dacă cei 15 ani suplimentari erau socotiţi inclusiv, aşa cum se făcea de obicei; altfel, a avut loc în anul al 14-lea, când Sanherib a pornit împotriva cetăţilor întărite din Iuda (2 Regi 18,13).

Un semn. Semnul acesta consta din mişcarea inversă a umbrei pe cadranul solar (2 Regi 20,8-11).

²⁵ Dar Ezechia nu a răsplătit conform bunătății făcute lui, fiindcă inima lui s-a înălțat; de aceea a fost furie asupra lui și asupra lui Iuda și Ierusalimului.

S-a îngâmfat. Despre îngâmfarea lui Ezechia cu prilejul vizitei solilor babilonieni şi exprimarea neplăcerii Domnului, vezi 2 Regi 20,12-19 şi Isaia 39.

²⁶ Totuși Ezechia s-a umilit pentru mândria din inima lui, deopotrivă el și locuitorii Ierusalimului, astfel încât furia DOMNULUI nu a venit asupra lor în zilele lui Ezechia.

N-a venit. Primind mustrarea lui Isaia, Ezechia s-a smerit şi a acceptat voia Domnului. Pocăinţa aceasta nu e raportată în Regi sau Isaia, dar este raportată amânarea sentinţei care fusese pronunţată, împreună cu răspunsul plin de recunoştinţă al lui Ezechia (2 Regi 20,19; Isaia 39,8). Ca urmare a pocăinţei lui Ezechia, lovitura din partea Babilonului n-a venit decât pe vremea lui Nebucadneţar, un secol mai târziu.

²⁷ Și Ezechia a avut foarte multe bogății și onoare; și și-a făcut tezaure pentru argint și pentru aur și pentru pietre prețioase și pentru mirodenii și pentru scuturi și pentru tot felul de bijuterii de dorit;

Bogăţii şi multă slavă. Compară cu 2 Regi 20, 13 şi Isaia 39,2.

²⁸ Depozite de asemenea pentru venitul din grâne și vin și untdelemn, și iesle pentru tot felul de animale și îngrădituri pentru turme.

De grâu, de must şi de untdelemn. Acestea sunt de repetate ori amintite împreună ca roade importante ale ţării şi ca semne ale binecuvântărilor Cerului (2 Cronici 31,5; Numeri 18,12; Deuteronom 7,13; Neemia 5,11; Ieremia 31,12 etc; cf. Apocalipsa 6,6).

²⁹ Mai mult, și-a făcut cetăți și averi de turme și cirezi din abundență: fiindcă Dumnezeu i-a dat foarte multă bogăție.

Căci Dumnezeu îi dăduse. Dumnezeu le dă oamenilor putere să câştige bogăţie şi Îşi deschide mâna Sa îmbelşugată ca ei să poată avea parte de comorile Lui (vezi Genesa 24,35; 1 Cronici 29,12; Iov 42,12; Proverbe 10, 22).

³⁰ Și Ezechia, el însuși, a oprit cursul superior al apei Ghihon și l-a adus drept în jos spre partea de vest a cetății lui David. Și Ezechia a prosperat în toate lucrările lui.

A astupat şi gura de sus a apelor. Vezi 2 Cronici 32,4 şi 2 Regi 20,20.

³¹ Totuși în privința ambasadorilor prinților Babilonului, care au trimis la el să întrebe despre minunea care a fost făcută în țară, Dumnezeu l-a părăsit, să îl încerce, ca să cunoască tot ceea ce era în inima lui.

Solii. Compară cu 2 Regi 20,11-13; Isaia 39,1.2.

Se întreba de minunea care avusese loc. Mişcarea în sens invers a umbrei pe cadranul solar (2 Regi 20,11; Isaia 38,8) a fost un fenomen deosebit de interesant pentru astrologii şi astronomii Babiloniei şi trebuie să fi fost un subiect de cercetare specială din partea solilor. Manifestarea acestei minuni îi oferea lui Ezechia ocazia neobişnuită să mărturisească despre puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă Ezechia ar fi fost credincios şi ar fi povestit reprezentanţilor veniţi de la Merodac-baladan exact cum avusese loc întâmplarea aceasta şi cum Dumnezeu făcuse o minune atât de vindecare, cât şi în natură, bărbaţii aceştia s-ar fi putut întoarce în Babilonia cu o solie care ar fi făcut cunoscut multora din ţara aceea idolatră adevărata natură a lui Dumnezeu. În felul acesta s-ar fi deschis calea pentru a-i ajuta pe mulţi să-L cunoască şi să se închine Dumnezeului care a făcut cerul şi pământul.

Ca să-l încerce. Punerea la încercare nu era pentru informarea lui Dumnezeu, ci pentru folosul lui Ezechia. Mândria care îl împinsese pe rege spre greşeala lui prinsese deja rădăcini în inima lui şi dacă nu era ţinută sub control ar fi dus la distrugerea lui. În îndurare Lui, Dumnezeu a îngăduit ca să apară anumite circumstanţe care i-au descoperit lui Ezechia adevărata stare a inimii sale. Experienţa ilustrează felul cum lucrează Dumnezeu la modelarea caracterului omului. Adesea oamenii nu-şi dau seama de defectele naturii lor. Doar atunci când sunt confruntaţi cu diferite încercări, aceste slăbiciuni devin evidente.

Dacă o încercare îşi îndeplineşte scopul, aşa încât sufletul să fie bine "trecut prin şcoală" [exercitat, KJV] (Evrei 12,11), s-ar putea să nu mai fie necesară o altă punere la probă în privinţa aceea. Dacă sufletul se răzvrăteşte când e mustrat, pot fi trimise alte încercări sau puneri la probă, până când fie are loc schimbarea, fie cazul este abandonat fiind fără speranţă (Osea 4,17). De aceea, creştinul poate să prindă curaj în încercare. Faptul că e chemat să sufere încercarea dovedeşte faptul că Domnul vede în el ceva preţios şi vrednic de modelare. Dacă n-ar fi fost în el nimic care ar fi putut proslăvi Numele Lui, Dumnezeu n-ar irosi timp ca să-l înnobileze (vezi 7T 214). Compară cu Iov 23,10.

³² Și restul faptelor lui Ezechia și bunătatea lui, iată, sunt scrise în viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoț, și în cartea împăraților lui Iuda și Israel.

Vedenia proorocului Isaia. Acesta era titlul pe care îl dăduse proorocul Isaia profeţiei sale (Isaia 1,1).

³³ Și Ezechia a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cel mai însemnat dintre mormintele fiilor lui David; și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului l-au onorat la moartea lui. Și Manase, fiul său, a domnit în locul său.

Cel mai bun. Ebr. ma'aleh, "o urcare", "o înălţare" (Numeri 34,4), al cărei semnificaţii nu este pe deplin clare. S-ar putea referi la o plasare superioară, astfel încât Ezechia să fi fost îngropat întrun loc mai înalt al mormintelor regale, deasupra regilor care-l precedaseră pe scaunul de domnie al lui Iuda. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-23 PK 349-362

3-6 �

PK 350

7.8 �

PK 349

8 �

�

ML 32; PK 351; 5T 195

17 �

�

PK 355

20 �

�

PK 354

21 �

�

GC 512; PK 361

25 �

�

PK 346

26 �

�

PK 347

31 �

�

PK 346