Răsplata pentru credincioșie

Chiar dacă nu putem face nimic pentru a ne câștiga mântuirea, Biblia folosește speranța răsplătirii ca o motivație pentru viața credincioasă, dusă ca beneficiari nedemni ai harului lui Dumnezeu. La urma urmei, tot ceea ce primim se datorează – întotdeauna și exclusiv – harului lui Dumnezeu. David a exprimat acest lucru astfel: „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană și înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii. Frica de Domnul este curată și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primește și el învățătura de la ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare” (Psalmii 19:7-11).

În diferite locuri, Biblia vorbește despre răsplata noastră, ceea ce ne este promis prin Hristos după a doua venire și după ce acest ocol teribil cauzat de păcat se va sfârși o dată pentru totdeauna. Ce ni se promite și ce asigurare avem că vom primi ceea ce ne-a fost promis?

18-25 martie: Săptămâna de Rugăciune a Tineretului
25 martie: Sabatul Misiunii pentru Tineret (colectă)

Comentariu EGW

Înţeleg toţi membrii bisericii că tot ceea ce au li s-a oferit pentru a fi întrebuinţat şi valorificat spre slava lui Dumnezeu? Dumnezeu ţine o socoteală strictă în dreptul fiecărui om din această lume. Iar când vine ziua încheierii socotelilor, ispravnicul credincios nu-şi atribuie niciun merit. El nu spune „polul meu”, ci „polul Tău a mai adus” încă alţi poli. El ştie că, dacă nu i s-ar fi încredinţat darul respectiv, nu ar fi putut obţine un profit. El consideră că, împlinindu-şi conştiincios atribuţiile de administrator, nu a făcut altceva decât să-şi facă datoria. Capitalul era de la Domnul şi, prin puterea Sa, a reuşit să îl valorifice cu succes. Doar a Numelui Său să fie slava! Fără capitalul încredinţat, el ştie că ar fi putut ajunge la ruină veşnică.

Aprobarea din partea Domnului este primită aproape cu surprindere, este foarte neaşteptată. Dar Hristos îi spune: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” – Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 111-112 
Prietene peregrin, noi suntem încă înconjuraţi de umbre şi de zarva frământărilor pământului, dar, în curând, Mântuitorul nostru trebuie să Se arate ca să aducă eliberare și odihnă. Să privim prin credință viitorul binecuvântat, așa cum a fost descris de mâna lui Dumnezeu. Acela care a murit pentru păcatele lumii deschide larg porțile Paradisului pentru toţi cei care cred în El. În curând, lupta se va sfârși și biruința va fi câștigată. În curând, Îl vom vedea pe Acela în care sunt concentrate nădejdile noastre de viață veșnică. Și, în fața Sa, încercările și suferințele acestei vieți vor părea ca un nimic.
„Nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. «Încă puțină, foarte puțină vreme», și «Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.»” „Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veșnică. Voi nu veți fi nici rușinați, nici înfruntați în veci” (Isaia 65:17; Evrei 10:35-37; Isaia 45:17). – Profeți și regi, p. 731 

Credinţa ta în Isus va da tărie fiecărui scop sau plan și consistenţă caracterului. Toată fericirea ta, pacea, bucuria și succesul tău din această viaţă depind de o credinţă reală și deplină în Dumnezeu. Această credinţă va inspira o adevărată ascultare de poruncile Sale. Cunoașterea de Dumnezeu și credinţa ta în El constituie cea mai puternică piedică în calea practicării oricărui rău, precum și motivarea oricărui bine. Crede în Isus ca în Cel care îți iartă păcatele, Cel care dorește să fii fericit în locașurile de sus, pe care S-a dus să le pregătească. El dorește ca tu să trăiești în prezenţa Lui, să ai viaţa veșnică și cununa slavei.
În păzirea poruncilor lui Dumnezeu este o mare răsplătire, chiar în această viaţă. Conștiinţa nu ne condamnă. Inimile noastre nu sunt în vrăjmășie cu Dumnezeu, ci sunt în pace cu El. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 45 (8 februarie)
 

1. Citește Evrei 11:6. Ce înseamnă pentru tine acest verset și care ar trebui să fie reacția la citirea lui? Vezi și Apocalipsa 22:12; Isaia 40:10; 62:11. Ce ne învață toate aceste texte?

Răsplata Domnului pentru copiii Lui credincioși este unică și, la fel ca multe lucruri spirituale, depășește înțelegerea noastră finită. „Limbajul omenesc nu este în stare să descrie răsplătirea celor neprihăniți. Va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nicio minte mărginită nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 674).

Isus a încheiat Fericirile, cu care începe Predica de pe Munte, cu aceste cuvinte: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi” (Matei 5:11,12).

După enumerarea oamenilor credinței în Evrei 11, autorul începe capitolul următor explicând de ce Isus a fost dispus să moară pe cruce. „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:1,2). Dar a fi răsplătit pentru credincioșie nu este același lucru cu mântuirea prin fapte. Care dintre noi sau dintre personajele din Biblie are fapte suficient de bune pentru a avea vreun merit înaintea lui Dumnezeu? Niciunul, bineînțeles. Tocmai acesta este scopul jertfei lui Hristos. Dacă ne-am fi putut salva singuri, prin fapte, Isus nu ar mai fi ajuns la cruce. În schimb, mântuirea trebuie să fie prin har. „Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și, dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă” (Romani 11:6). Răsplata, în schimb, este pur și simplu rezultatul a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și în noi.

Cum înțelegem deosebirea dintre mântuirea prin har și răsplata după fapte? Pregătește-te să răspunzi în cadrul grupei în Sabat.

Comentariu EGW

Nu există nicio încurajare pentru necredință. Domnul Își revarsă harul și puterea din nou și din nou, iar aceasta ar trebui să ne învețe că este întotdeauna de folos, indiferent de circumstanțe, să ne păstrăm credința, să vorbim cu și despre credință, să lucrăm cu credință. Nu trebuie să lăsăm ca puterea mâinilor și a inimii noastre să slăbească, îngăduind ca sugestiile unor minți suspicioase să planteze în inima noastră semințele îndoielii și ale neîncrederii. 

Domnul lucrează împreună cu voința și fapta omului. Este privilegiul, dar și datoria fiecărui om să creadă în Isus ca Mântuitor al Său personal și să răspundă cu înflăcărare și imediat invitațiilor pline de har pe care El ni le face. Omul trebuie să se străduiască să creadă și să asculte de instrucțiunile date de Dumnezeu în Scripturi. El trebuie să își întemeieze credința pe dovezi și pe Cuvântul lui Dumnezeu. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 7, p. 928 
Priviți în sus, priviți în sus și lăsați credința voastră să crească mereu! Faceți ca această credință să vă călăuzească pe calea cea îngustă, care duce prin porțile cetății în marele viitor fără seamăn, nemărginit, de o slavă nemăsurată, care este pregătit pentru cei răscumpărați! „Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului și o așteaptă cu răbdare până ce primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întă­riți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape” (Iacov 5:7,8). 
Popoarele celor mântuiți nu vor cunoaște altă lege decât Legea Cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, îmbrăcată cu veșminte de laudă și de mulțumire. Stelele dimineții vor cânta privind scena, iar fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu Tatăl și Hristos Se vor uni în proclamația: „Nu va mai fi păcat și moarte nu va mai fi!” – Profeți și regi, p. 732

Isus vine curând și noi ar trebui să așteptăm veghind arătarea Sa în slavă. Nu ar trebui să îngăduim să se interpună nimic între noi și Hristos. Noi trebuie să învățăm să cântăm cântarea cerului, pentru ca atunci când lupta noastră se va fi sfârșit să ne putem uni cu corul îngerilor în cetatea lui Dumnezeu. Care este această cântare? Laudă, cinste și slavă aduse Celui care stă pe tron și Mielului în veci de veci. Noi vom avea de întâmpinat opoziție, din cauza lui Hristos vom fi urâți de toți oamenii și de Satana, deoarece el știe că, în urmașii lui Hristos există o putere divină care va submina lucrarea lui. Noi nu putem să evităm acuzațiile.
Nu ar trebui să îngăduim ca timpul nostru să fie ocupat cu lucruri de natură vremelnică și nici chiar cu unele care țin de cauza lui Dumnezeu și să lăsăm să treacă zi după zi fără să ne apropiem mai mult de coasta sângerândă a lui Hristos. Trebuie să vorbim cu El în fiecare zi. Suntem îndemnați să luptăm lupta cea bună a credinței. Va fi o luptă grea pentru a continua să avem o viață de credință plină de zel, însă, dacă ne predăm cu totul lui Hristos, cu hotărârea fermă de a ne ține strâns numai de El, vom putea să îl respingem pe vrăjmaș și să câștigăm o biruință glorioasă. – Lift Him Up, p. 372 
 

Descrierea biblică a Noului Ierusalim este ceea ce Avraam a văzut prin credință: „Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). Noul Ierusalim este capodopera lui Dumnezeu, construit pentru cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui. Noul Ierusalim va fi casa copiilor credincioși ai lui Dumnezeu din cer din timpul miei de ani și apoi de pe pământul nou, pentru totdeauna. Și există o veste bună pentru cei cărora nu le place să facă bagaje sau să se mute. Dumnezeu Se ocupă de toate. Ioan spune că a văzut cetatea: „Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” (Apocalipsa 21:2).

4. Citește Apocalipsa 21. Care sunt lucrurile care ne sunt promise?

Atât de multe lucruri sunt aici încât abia le poate pricepe mintea noastră, așa afectată de păcat cum e și cunoscând numai o lume căzută și stricată. Dar ceea ce putem totuși pricepe este dătător de speranță. În primul rând, întocmai cum a locuit cu noi în această lume căzută când a venit în trup, Isus va locui cu noi și în lumea nouă. Ce privilegiu trebuie să fi fost pentru cei care L-au văzut pe Isus de aproape și personal! Vom avea această șansă din nou, doar că fără vălul păcatului care distorsionează ceea ce vedem.

Apoi, cum putem noi, care avem parte frecvent de tristețe, lacrimi și durere să înțelegem una dintre cele mai mari promisiuni ale Bibliei: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4)? Toate aceste „lucruri dintâi” vor fi trecut, lucruri care nu ar fi trebuit să existe niciodată.

De asemenea, din tronul lui Dumnezeu curge apa pură a vieții și de fiecare parte a râului se află pomul vieții. Tronul lui Dumnezeu va fi acolo și „ei vor vedea fața Lui” (Apocalipsa 22:4). Din nou, cei răscumpărați vor trăi într-o apropiere de Dumnezeu de care, în cea mai mare parte, nu ne bucurăm acum.

Citește Apocalipsa 21:8, despre soarta celor care vor suferi a doua moarte. Care dintre păcatele descrise aici nu poate fi iertat de Isus? De ce sunt acești oameni pierduți, deși unii dintre cei care au făcut aceleași lucruri sunt mântuiți? Care este diferența crucială dintre aceste două categorii?

Comentariu EGW

„Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” (Apocalipsa 21:2).
Acolo este Noul Ierusalim, metropola noului pământ slăvit, „o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău”. „Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie cum e cristalul.” … „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Isaia 62:3; Apocalipsa 21:11,3). …

„Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22:5). Lumina soarelui va fi înlocuită de o lumină care nu este supărătoare, cu toate că întrece lumina soarelui la amiază. Slava lui Dumnezeu și a Mielului inundă cetatea sfântă cu o lumină care nu scade în intensitate. Cei răscumpărați umblă în slava fără soare a unei zile permanente. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 369 (27 decembrie)
Pentru urmașii Săi credincioși, Hristos a fost un tovarăș de drum zi de zi, un prieten apropiat. Ei au trăit într-o comuniune strânsă și constantă cu Dumnezeu. Asupra lor a răsărit slava Domnului. În ei era reflectată lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu de pe fața lui Isus. Acum ei se bucură de razele puternice ale strălucirii și slavei Împăratului în toată maiestatea Sa. Ei sunt gata pentru părtășia cu cerul, pentru că cerul este în inima lor. …
Încă puțin și Îl vom vedea pe Împărat în toată frumusețea Sa. Încă puțin și El va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Apoi, glasuri nenumărate vor intona imnul: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21:3). – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 358 (16 decembrie) 

În timp ce viața este moștenirea celor neprihăniți, moartea este partea celor nelegiuiți. Moise i-a spus lui Israel: „Ți-am pus înainte viața și binele, moartea și răul” (Deuteronomul 30:15). Moartea la care se referă aceste texte nu este aceea pronunțată asupra lui Adam, deoarece toată omenirea suferă pedeapsa pentru păcatul lui. Este „moartea a doua”, care este pusă în contrast cu viața veșnică.
Ca urmare a păcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregului neam omenesc. Toți, fără deosebire, merg în mormânt. Iar prin prevederile planului de mântuire toți vor fi scoși din mormintele lor. „Va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.” „Și, după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor învia în Hristos” (Faptele 24:15; 1 Corinteni 15:22). Dar se face deosebire între cele două categorii de oameni care sunt înviați. „Toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28,29). Aceia care au fost „socotiți vrednici” de învierea spre viață sunt „fericiți și sfinți”. „Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere” (Apocalipsa 20:6). – Tragedia veacurilor, p. 544 
 

Spre sfârșitul lucrării lui Isus, ucenicii au venit la El în privat și L-au întrebat: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” (Matei 24:3). Isus a răspuns întrebărilor lor în următoarele două capitole: Matei 24 vorbește despre semnele din lume, precum războaie, dezastre etc.; Matei 25 vorbește despre starea bisericii chiar înainte de revenirea lui Isus. Această stare este ilustrată prin trei povestiri, una dintre ele fiind parabola talanților – despre cum a folosit poporul Său darurile pe care Dumnezeu i le-a încredințat.

5. Citește Matei 25:14-19. Cine este cel care merge într-o țară îndepărtată? Cui încredințează bunurile sale? Ce înseamnă „le-a cerut socoteală” (Matei 25:19)?

Ne gândim uneori la talanți ca la darurile naturale precum cântatul, vorbitul etc., dar în parabola similară, cea a polilor, din Luca 19:12-24, banii și administrarea acestora sunt precizați în mod clar. Ellen G. White a declarat și ea: „Mi-a fost arătat că pilda talanților nu a fost pe deplin înțeleasă. Această lecție importantă le-a fost dată ucenicilor spre folosul creștinilor care trăiesc în timpul final. Acești talanți nu reprezintă simpla capacitate de a predica și a-i învăța pe alții din Cuvântul lui Dumnezeu. Pilda se aplică la bunurile trecătoare pe care Dumnezeu le-a încredințat poporului Său” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 197).

5. Citește Matei 25:20-23. Ce le spune Dumnezeu celor care au fost administratori devotați ai banilor pentru susținerea cauzei Sale? Ce înseamnă „intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:23)?

Este oarecum firesc să ne gândim că alții au mai mulți talanți decât noi și prin urmare au o răspundere mai mare în fața lui Dumnezeu. Dar, în această parabolă, persoana cu un singur talant – cu cei mai puțini bani – este cea care se dovedește necredincioasă și pierde împărăția. În loc să ne gândim la responsabilitățile altora, să ne concentrăm pe ceea ce ne-a încredințat Dumnezeu și pe modul în care putem folosi respectivele lucruri spre gloria Sa!

Cum o s-o scoți la capăt când Dumnezeu va veni „să îți ceară socoteală”?

Comentariu EGW

Noi spunem că suntem creştini aşteptători ai revenirii Domnului nostru pe norii cerului. Atunci ce vom face cu timpul nostru, cu toate cunoştinţele noastre, cu averile noastre, care nu ne aparţin, ci ne-au fost încredinţate pentru a ne pune la încercare onestitatea? Să le aducem la Isus. Să ne folosim comorile pentru înaintarea cauzei Sale. Astfel, vom da ascultare poruncii: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” 

S-a ajuns să se creadă că talanţii sunt dăruiţi numai unei anumite clase favorizate, din care sunt excluşi alţii care, bineînţeles, nu sunt chemaţi să ia parte la trudă sau la răsplată. Dar parabola nu ne spune acest lucru. Când Şi-a chemat robii, Stăpânul casei i-a dat fiecăruia ceva de făcut. Fiecare membru al familiei lui Dumnezeu are responsabilitatea de a întrebuinţa resursele Domnului său. – Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 116-117 
Toți, atât cel de sus, cât și cel de jos, bogat sau sărac, au primit de la Stăpân talente – unii mai multe, alții, mai puține, potrivit cu capacitatea fiecăruia. Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi peste lucrătorii zeloși, iubitori și harnici. Investiția lor va avea succes și va câștiga suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu, iar pentru ei, o comoară nemuritoare. Toți sunt ființe morale și tuturor li se încredințează bunurile cerului. Numărul de talente este acordat proporțional cu capacitățile pe care le are fiecare.

Dumnezeu i-a dat fiecărui om o lucrare anume de făcut și așteaptă să Îi fie înapoiat ce I se cuvine, potrivit cu ceea ce a fost încredințat. El nu cere câștigul care se obține din zece talanți de la cel căruia i-a dat numai unul. El nu așteaptă ca un sărac să dea milostenie ca acela care are multe bogății. El nu așteaptă de la cel slab și suferind să facă lucrarea pe care o face un om sănătos și să aibă puterea acestuia. Dumnezeu va primi cu plăcere ce se obține din cea mai bună întrebuințare a unui singur talant, „având în vedere ce are cineva, nu ce n-are”. – „What Shall We Answer?”, Review and Herald, February 23, 1886 
Dumnezeu … ne-a împrumutat un capital care trebuie investit. Nu este al nostru, aşa că, dacă adunăm pentru noi sau dacă risipim după bunul nostru plac resursele Sale, Îl întristăm pe Dumnezeu. Suntem responsabili pentru utilizarea corectă sau incorectă a ceea ce ne-a încredinţat Dumnezeu. Dacă acest capital rămâne nefolosit sau dacă îl îngropăm în pământ, fie el şi un singur talant, ni se va cere să-I dăm socoteală Stăpânului. El pretinde să Îi dăm cu dobândă nu ceva ce este al nostru, ci ceea ce Îi aparţine Lui.

Fiecare talant restituit Stăpânului va fi cercetat cu atenţie. Faptele şi îndatoririle slujitorilor lui Dumnezeu nu vor fi considerate de mică importanţă. Fiecare om va fi abordat personal şi i se va cere să dea socoteală de talanţii care i-au fost încredinţaţi, dacă i-a fructificat sau dacă i-a folosit incorect. Răsplata va fi în funcţie de talanţii valorificaţi. Pedeapsa va fi în funcţie de talanţii folosiţi incorect. – Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 119 
 

După convertire, Pavel s-a dedicat întru totul cauzei lui Hristos. Datorită educației sale și a minții lui ascuțite, ar fi putut fi un om de mare succes din perspectivă omenească. Asemenea lui Moise, Pavel a ales să sufere alături de copiii credincioși ai lui Dumnezeu și de dragul lui Hristos. A îndurat bătăi, bătăi cu pietre, închisoare, naufragiu, foamete, frig și multe altele, după cum stă scris în 2 Corinteni 11:24-33.

6. Citește Romani 8:16-18. Conștientizarea statutului de copil al lui Dumnezeu l-a ajutat pe Pavel să reziste? Cum?

Valoarea acordată de Pavel răsplătirii celor credincioși i-a menținut entuziasmul în timp ce suferea pentru Hristos. El a scris din închisoare: „Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13,14).

7. Citește 1 Timotei 6:6-12 – un pasaj deja analizat, dar asupra căruia merită să revenim. Care este mesajul lui esențial, mai ales pentru noi, creștinii?

Din perspectivă biblică, prosperitate înseamnă a avea ceea ce ai nevoie atunci când ai nevoie. Nu este acumularea de bunuri. Prosperitate este și împlinirea făgăduinței din Filipeni 4:19 (Citește-o cu atenție!). Nu în ultimul rând, prosperitate înseamnă să fii recunoscător pentru ceea ce ai în Domnul și să te încrezi în El în toate lucrurile.

Dumnezeu nu le promite copiilor Săi că vor fi toți bogați în ce ține de lucrurile acestei lumi. De fapt, El spune că toți cei care trăiesc vieți evlavioase vor fi persecutați. Ceea ce ne oferă El este mai bun decât orice bogăție lumească. El spune: „Îți voi împlini nevoile și oriunde te vei duce voi fi cu tine.” Apoi, la sfârșit, le va oferi celor credincioși adevărata bogăție și responsabilitate și viața veșnică. Ce răsplată minunată! Spre sfârșitul vieții sale, Pavel a putut să spună: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:7-8). Fie ca toți, prin harul lui Dumnezeu, să putem spune același lucru și cu aceeași certitudine!

Comentariu EGW

Fiul lui Dumnezeu este moştenitorul tuturor lucrurilor şi stăpânirea şi slava acestei lumi I-au fost promise Lui. Cu toate acestea, El a venit în această lume fără bogăţie sau splendoare. Lumea nu a înţeles unitatea care exista între El şi Tatăl; desăvârşirea şi slava caracterului Său divin au fost ascunse de ea. De aceea, El a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni” şi „noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit”. 
Aşa cum a fost Hristos în lume, la fel sunt şi urmaşii Lui. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, iar împărăţia şi stăpânirea le aparţin. Lumea nu le înţelege caracterul şi chemarea sfântă, nu pricepe faptul că ei au fost adoptaţi în familia lui Dumnezeu. Unirea şi părtăşia lor cu Tatăl şi cu Fiul nu se văd şi, în timp ce priveşte la umilinţa lor şi la ocara aruncată asupra lor, lumea nu vede ce sunt ei în realitate sau ce vor fi. Ei sunt aici nişte străini. Lumea nu-i cunoaşte şi nu apreciază motivele care îi animă. – Mărturii, vol. 1, p. 286-287

Cel care și-a predat viața lui Dumnezeu, în servire pentru copiii Săi, este legat de Acela care are toate resursele universului la porunca Sa. Viața sa este legată de viața lui Dumnezeu prin lanțul de aur al făgăduințelor neschimbătoare. Domnul nu-l va lăsa în ceasul suferinței și al strâmtorării. „Dumnezeul meu va avea grijă de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19 KJV). Și, în ceasul strâmtorării finale, cel milostiv va afla scăpare în harul Mântuitorului plin de îndurare și va fi primit în locașurile veșnice. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 24 
Răscumpărat prin sacrificiul lui Hristos, spălat de păcat prin sângele Său și îmbrăcat în neprihănirea Sa, Pavel are în sine mărturia faptului că sufletul lui este prețios înaintea Mântuitorului. Viața sa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și el este convins că Acela care a învins moartea este în stare să păzească ce I s-a încredințat. Mintea lui se prinde cu putere de făgăduința Mântuitorului: „Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:40). Gândurile și speranțele lui sunt concentrate asupra celei de a doua veniri a Domnului său. Și atunci când sabia călăului coboară și umbrele morții se adună asupra martirului, ultimul gând care îi străfulgeră mintea, gând care va fi și cel dintâi în marea dimineață a redeșteptării, a fost de se întâlni cu Dătătorul Vieții, care îi va ura bun-venit în bucuria celor binecuvântați.

Multe secole au trecut de când bătrânul Pavel și-a dat sângele ca martor pentru Cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos. Nicio mână credincioasă nu consemnat pentru generațiile următoare ultimele scene din viața acestui bărbat, însă Inspirația a păstrat pentru noi mărturia sa dinaninte de a muri. Asemenea sunetului de trâmbiță, glasul său a răsunat de atunci prin toate veacurile, stimulând prin curajul lui mii de martori ai lui Hristos și trezind în mii de inimi copleșite de întristare ecoul bucuriei lui triumfătoare. „Eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:6-8). – Faptele apostolilor, p. 512-513 
 

Iată o descriere a unei familii bisericești ai cărei membri sunt administratori credincioși ai bunurilor lui Dumnezeu pe pământ:
• Pastorii și liderii bisericii locale au reușit să învețe, să instruiască, să sprijine și să încurajeze membrii bisericii în ce privește administrarea financiară biblică.
• Credincioșii implementează principiile biblice și își măresc generozitatea, economisind în mod regulat pentru situații neprevăzute și scăpând din robia datoriilor și a consumului. Stilul lor de viață este marcat de moderație, disciplină și mulțumire. Banii nu mai sunt dumnezeul rival și oamenii progresează în relația lor cu Dumnezeul Creator.
• Este dimineața de Sabat și credincioșii sosesc pentru serviciile divine. Comportamentul lor transmite pace – o lipsă de îngrijorare cu privire la chestiunile financiare, un sentiment omniprezent de mulțumire și recunoștință. Conflictul marital cu privire la bani a fost eliminat la scară largă. Toți intră la închinare cu nerăbdare, așteptând prezența și lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul lor.
• Proiectele bisericii sunt în totalitate finanțate, iar impactul este unul puternic. Dragostea lui Hristos ajunge la cei în nevoie într-un mod concret. Există constant fonduri pentru asigurarea de mijloace care să sprijine lucrarea într-un mod extraordinar. Întrebarea care ne stă în față este: Ce ne cheamă Dumnezeu să facem cu resursele pe care ni le-a încredințat?

Studiu zilnic: 
Neemia 10 
Neemia 11
Neemia 12
Neemia 13 
Estera 1
Estera 2
Estera 3
 Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 18

1. Ce procent din populație trebuia să vină să locuiască în cetatea sfântă?

2. Cine zidiseră sate împrejurul Ierusalimului?

3. Cum s-a sfințit ziua Sabatului la porțile Ierusalimului?

4. Cum a justificat Mardoheu refuzul de a se închina lui Haman?

5. Ce pot face copiii la altarul familiei?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar: Harul uimitor al lui Dumnezeu, „Pentru nevoile fiecărei zile”, p. 117.