Planificarea succesului

Majoritatea oamenilor vor o viață fericită și de succes. Desigur, într-o lume căzută, unde tragediile și calamitățile pot lovi în orice moment, acest obiectiv s-ar putea să nu fie întotdeauna ușor de atins. Apoi mai există problema modului în care definim succesul. Avem cazul lui Iosif în Egipt. Dacă a existat vreodată o viață de succes, atunci a lui a fost cu siguranță una de succes, nu-i așa? Genul de poveste „de la închisoare la palat”. Dar cu Ioan Botezătorul cum rămâne? El a mers din închisoare în mormânt. A fost viața lui una de succes? Din nou, depinde de cum definim succesul.

În această săptămână vom aborda ideea de succes în contextul principiilor de bază legate de bani și de administrare. Indiferent cine suntem și unde locuim, banii vor fi parte din viața noastră, fie că ne place, fie că nu. Prin urmare, ce pași practici putem implementa care, deși nu garantează succesul, ne pot ajuta să evităm capcanele cele mai întâlnite în calea succesului financiar?

25 februarie: Ziua Radio Mondial Adventist (colectă)

Comentariu EGW

Este o strategie foarte neînțeleaptă încercarea de a căuta să corectezi planul lui Dumnezeu și a inventa, într-o ocazie sau alta, aranjamente improvizate, sub influența bunelor impulsuri. La zecime trebuie să trecem cifrele reale și cu credincioșie și apoi să Îi spunem Domnului: Am făcut așa cum mi-ai poruncit. Dacă Tu mă vei onora încredințându-mi bunurile Tale ca să le pun în negustorie, prin harul Tău, eu voi fi un bun administrator, făcând tot ce pot mai bine ca să fie hrană în Casa Ta. 

Oamenii care au răspunderi mari trebuie să se asigure că nu fură de la Dumnezeu nici măcar un strop, dat fiind că sunt în joc interese atât de mari, lucru arătat foarte clar în Maleahi. Aici ni se spune că, pentru o înapoiere credincioasă a zecimii, este dată o binecuvântare, dar reținerea cu lăcomie a banilor care ar trebui să meargă în vistierie este urmată de un blestem. Atunci nu se cuvine să ne asigurăm că suntem de partea cea bună, lucrând în așa fel cu Dumnezeu în ce privește administrarea bunurilor încredințate nouă, ca să nu fie asupra noastră nici măcar o umbră de reproș? Mai este nevoie să întreb dacă îi va binecuvânta Dumnezeu pe cei care sunt credincioși? Avem cuvântul Său ca garanție. – That I May Know Him, p. 221 

Hristos, în calitatea Sa de Mijlocitor, le dă slujitorilor Săi prezenţa Duhului Sfânt. Puterea Duhului este cea care îi face capabili pe oameni să fie reprezentanţi ai Mântuitorului în lucrarea de mântuire a sufletelor. Ca să ne putem uni cu Hristos în lucrarea aceasta, trebuie să ne aşezăm sub influenţa modelatoare a Duhului Său. Prin puterea transmisă în felul acesta, noi putem colabora cu Domnul în legătura unirii, ca împreună-lucrători cu El la salvarea de suflete. Oricui I se consacră Domnului pentru slujire fără nicio rezervă, i se dă putere pentru a obţine rezultate nemărginite. 

Domnul Dumnezeu S-a angajat printr-un legământ veşnic să asigure putere şi har oricui este sfinţit prin ascultare de adevăr. Hristos, căruia I s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, cooperează cu simpatie cu uneltele Sale – cu acele suflete pline de zel care zi de zi se împărtăşesc din Pâinea vie „care se coboară din cer” (Ioan 6:50). Biserica de pe pământ, unită cu biserica din cer, poate să realizeze orice. – Mărturii, vol. 7, p. 30-31 
… Afacerea sau chemarea noastră este o parte a marelui plan al lui Dumnezeu și, atâta vreme cât se desfășoară după voia Sa, El Însuși răspunde de rezultate. Fiind „împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9), partea noastră este să acceptăm cu credincioșie îndrumările Sale. În acest fel, nu mai există loc pentru griji pline de neliniște. Se cere hărnicie, loialitate, purtare de grijă, economie și discreție. Fiecare calitate trebuie exercitată la capacitatea ei maximă. Dar noi nu trebuie să depindem de succesul eforturilor noastre, ci de făgăduința lui Dumnezeu. Cuvântul care l-a hrănit pe Israel în pustie și l-a susținut pe Ilie în timpul foametei are aceeași putere și astăzi. „Nu vă îngrijorați dar, zicând: «Ce vom mânca?» Sau: «Ce vom bea?»... Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-33). – Educație, p. 138 
 

1. Citește Eclesiastul 12:1. Care este mesajul acestui text pentru noi?

Pe măsură ce se maturizează și devin adulți, tinerii se vor gândi la împlinirea nevoilor de bază: hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Isus Însuși ne-a spus cum să ne prioritizăm nevoile: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Desigur, cei care sunt în vârstă și care nu L-au ales pe Isus atunci când erau tineri încă au timp să ia decizii corecte de gestionare a bunurilor.

După cum am văzut în Geneza 28:20-22, Iacov a făcut câteva alegeri importante în viață, atât spirituale, cât și financiare. În viziune, Dumnezeu i S-a prezentat lui Iacov ca „Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac” (Geneza 28:13). Apoi, ca parte a angajamentului Său față de Dumnezeu, Iacov a spus: „Domnul va fi Dumnezeul meu” (Geneza 28:21).

2. Citește Geneza 29:9-20. De ce este atât de important momentul când s-a petrecut acest eveniment în viața lui Iacov?

După ce Iacov și-a luat un angajament spiritual și unul financiar față de El, Dumnezeu l-a îndrumat spre Rahela la fântână (vezi Geneza 29:9-20). Este bine să iei o decizie în ce privește viața spirituală înainte de a te angaja în căsătorie. Viitorul tău partener de viață ar trebui să știe „la ce se înhamă”. Este această persoană un creștin devotat? În ce fel de activitate profesională se va implica? Va fi profesor, cadru medical, avocat, muncitor sau altceva? Care este viața la care mă voi angaja? Alte întrebări care necesită răspuns înainte de angajarea într-o căsnicie sunt: Ce nivel de studii a absolvit? Ce datorii bănești vor apărea pe perioada căsătoriei? Sunt dispus să accept această situație ca parte a responsabilității mele?

Citește 2 Corinteni 6:14,15. De ce acest principiu este atât de important atunci când ne căutăm partenerul de viață? Chiar dacă nu garantează o căsătorie reușită, cum contribuie la îmbunătățirea șanselor de a avea o căsnicie fericită?

Comentariu EGW

„Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale.” Isus dorește slujirea [tinerilor]. El dorește ca ei să fie moștenitorii veșniciei. Ei pot crește la o bărbăție și maturitate nobilă, cu toate că poluarea morală abundă astfel încât corupe atât de mulți tineri chiar de la o vârstă fragedă. Ei pot fi liberi în Hristos, copii ai luminii, și nu ai întunericului.

Dumnezeu îi cheamă pe fiecare tânăr și tânără să renunțe la orice obicei rău, să fie sârguincioși în muncă, înflăcărați în spirit, slujindu-L pe Domnul. … La fiecare pas, pot renunța la obiceiuri și asocieri periculoase, crezând că Domnul, prin puterea Spiritului Său, le va da putere să biruie.
Eforturile individuale, constante și unite vor fi recompensate de succes. Cei ce doresc să facă mult bine în lumea noastră trebuie să fie dispuși să facă acest lucru în maniera lui Dumnezeu, îndeplinind cele mai mărunte îndatoriri. …
Progresul sigur într-o lucrare bună, prin repetarea frecventă a unui gen de serviciu făcut cu credincioșie, este mai valoros înaintea lui Dumnezeu decât aducerea la îndeplinire a unei lucrări mărețe, iar tinerii vor câștiga un raport favorabil, dând forță și personalitate eforturilor lor. – Solii pentru tineret, p. 369 
Acela care le dă oamenilor puterea de a strânge avere a legat o obligație de acest dar. El pretinde o anumită parte din tot ce dobândim. Zecimea este a Domnului. „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor”, „din cirezi și din turme … să fie o zeciuială închinată Domnului” (Leviticul 27:30,32). Legământul pe care l-a făcut Iacov la Betel arată sfera acestei obligații. „Din tot ce-mi vei da”, spune el, „Îți voi da a zecea parte” (Geneza 28:22).
„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile” (Maleahi 3:10) este porunca lui Dumnezeu. Nu se face niciun apel la recunoștința sau generozitatea noastră. Aceasta nu este decât o chestiune de cinste. Zecimea este a Domnului, iar El ne îndeamnă să Îi dăm înapoi ce este al Său.

„Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui” (1 Corinteni 4:2). Dacă cinstea este un principiu esențial al vieții de afaceri, nu ar trebui oare să ne recunoaștem obligația față de Dumnezeu – obligația care stă la baza tuturor celorlalte? – Educație, p. 138-139 
Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie care să-i fie tovarăș și ajutor, care să fie una cu el, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toți aceia care pășesc în relația de căsătorie având un scop sfânt – soțul de a câștiga sentimentele curate ale unei inimi de femeie, iar femeia, de a sensibiliza și îmbunătăți caracterul soțului ei și de a-l desăvârși – îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei. – Căminul adventist, p. 99 
În legătura de căsătorie se face un pas foarte important – unirea, îmbinarea a două vieți într-una singură. Este în acord cu voia lui Dumnezeu ca bărbatul și femeia să fie uniți în această lucrare pe care să o aducă la îndeplinire cu integritate și sfințenie. Ei pot face acest lucru.
În casa unde va exista această unire, binecuvântarea lui Dumnezeu va fi asemenea razei soarelui ceresc, pentru că este voința hotărâtă a lui Dumnezeu ca soțul și soția să fie uniți prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt, călăuzirea. – Căminul adventist, p. 101-102 
 

Dacă nu ești extrem de bogat sau nu beneficiezi de un fond fiduciar pe care mami și/sau tati ți l-au pregătit astfel încât să nu fie nevoie să lucrezi nicio zi în viața ta (dacă citești multe dintre poveștile de viață a acestor copii, vei vedea că banii care trebuiau să fie o binecuvântare duc deseori la tragedie în viața lor de adulți), mai devreme sau mai târziu va trebui să lucrezi pentru a-ți câștiga traiul. Ideal, bineînțeles, este să găsești ceva de care ești pasionat și care îți poate aduce un venit bun, să urmezi cursuri în acea direcție, să te angajezi în domeniu și să lucrezi acolo până ieși la pensie. Acesta este idealul. Bineînțeles, lucrurile nu stau întotdeauna așa.

3. Citește Geneza 2:15; vezi și Eclesiastul 9:10 și 2 Tesaloniceni 3:8-10. Ce înseamnă faptul că și înainte de căderea în păcat Adam (și cu siguranță și Eva) a primit de lucru? Cum explică aceasta realitatea că aceia care nu au lucrat niciodată în viață au ajuns să-și considere situația un blestem?

Munca nu era o pedeapsă, evident. Era pentru binele lor. Adică, inclusiv în Paradis, chiar și într-o lume unde păcatul, moartea și suferința nu existau, Dumnezeu știa că ființele umane aveau nevoie să lucreze. „Lui Adam i-a fost dată activitatea de a avea grijă de grădină. Creatorul știa că Adam nu putea fi fericit fără o ocupație. Frumusețea grădinii îl încânta, însă acest lucru nu era suficient. Avea nevoie de muncă pentru a-și pune la lucru părțile minunat întocmite ale corpului său. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântă inocență, ar fi fost lăsat fără ocupație. Dar Acela care l-a creat pe om știa ce era necesar pentru fericirea lui și, imediat ce l-a creat, i-a dat lucrul desemnat pentru el. Promisiunea slavei viitoare și sentința că omul trebuie să trudească pentru pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeași autoritate supremă” (Ellen G. White, Our High Calling, p. 223).

Doar că, imediat după cădere, când (la fel ca orice altceva) munca a fost afectată de păcat, Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale” (Geneza 3:17). În versiunea NKJV a Bibliei în limba engleză, formularea „din pricina ta” este tradusă „pentru binele tău”, adică pentru binele lui Adam, în ideea că munca avea să fie ceva de care el avea nevoie, mai ales ca ființă căzută.

Ce aspect al muncii ar trebui să o facă, la modul ideal, o binecuvântare?

Comentariu EGW

Acela care i-a învățat pe Adam și Eva în Eden cum să îngrijească grădina dorește să-i instruiască și pe oamenii de astăzi. Există înțelepciune pentru cel care ține în mâini plugul și care seamănă sămânța. Înaintea celor care se încred în El și Îl ascultă, Dumnezeu va deschide căi pe care ei să înainteze. Să înainteze deci plini de curaj, având încredere că El Se va îngriji de nevoile lor după bogățiile bunătății Sale.

Acela care a hrănit mulțimea cu cinci pâini și doi peștișori este în stare și astăzi să ne dea roadele muncii noastre. Acela care le-a zis pescarilor din Galileea: „Aruncați-vă mrejele pentru pescuire” și care, după ce I-au dat ascultare, le-a umplut năvoadele până s-au rupt, dorește ca poporul Său să vadă în aceasta o dovadă a ceea ce dorește El să facă pentru ei, astăzi. Dumnezeul care le-a dat copiilor lui Israel în pustie mană din cer încă trăiește și domnește. El îi va călăuzi pe cei care formează poporul Său și le va da pricepere și înțelegere pentru lucrarea pe care sunt chemați s-o facă. El le va da înțelepciune celor care se străduiesc să-și împlinească datoria în mod conștiincios și rațional. Stăpânul lumii este bogat în resurse și-i va binecuvânta pe toți cei care caută să aducă binecuvântări altora.
Noi trebuie să privim cu credincioșie către cer. Nu trebuie să fim descurajați din pricina eșecului aparent și nici să fim demoralizați din cauza întârzierii. Ar trebui să lucrăm cu voioșie, având nădejde și fiind recunoscători, crezând că pământul păstrează în sânul său comori bogate care să fie adunate de lucrătorul credincios, comori mai valoroase decât aurul sau argintul. Munții și dealurile sunt în schimbare, pământul se învechește ca o haină, dar binecuvântarea lui Dumnezeu, care întinde o masă în pustie pentru poporul Său, nu va înceta niciodată. – Divina vindecare, p. 200 
La început, Domnul i-a poruncit omului să cultive pământul. Lucrarea aceasta a fost făcută mult mai grea din cauza călcării Legii lui Dumnezeu. Păcătuind, omul a lucrat împotriva propriului bine prezent și veșnic. Pământul a fost blestemat pentru că, prin neascultare, omul i-a dat ocazie lui Satana să semene în inima lui semințele răului. Pământul, care la început a produs numai lucruri bune, a început să producă neghină, iar creșterea ei cere o luptă continuă. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 12 (4 ianuarie)
Numele de „slujitor” i se aplică fiecărui om, pentru că suntem cu toţii slujitori şi ar fi bine să vedem ce model alegem pentru aceasta. Este modelul necredincioşiei sau al loialităţii?

Este o dispoziţie generală printre slujitori de a face cât de mult posibil? Sau mai degrabă predomină moda de a te strecura şi a scăpa de lucru cât se poate de repede şi de a obţine salarii mari cu un efort minim? Scopul lor nu este acela de a fi cât mai muncitori, cât mai serioşi cu putinţă, ci de a-şi primi remuneraţia. Cei care practică slujirea faţă de Hristos ar trebui să nu uite îndemnul apostolului Pavel: „Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.” – Solii pentru tineret, p. 229 
 

După cum am văzut, Dumnezeu a intenționat ca toții oamenii să lucreze, având diverse ocupații. Această parte din viața noastră (anii productivi) durează de obicei în jur de 40 de ani. Pentru mulți, aceasta este perioada când își cresc și își educă copiii și când își cumpără locuință sau alte bunuri importante. Poate fi o perioadă intensă din punct de vedere financiar. Este o perioadă sensibilă, pentru că familia învață să conlucreze și membrii ei creează legături care durează o viață. Stresul financiar poate distruge căsnicia în această etapă și adesea o dezechilibrează. Familiile în care ambii parteneri au un angajament creștin și sunt dispuși să urmeze principiile biblice sunt mai stabile.

4. Citește 1 Timotei 5:8; Proverbele 14:23 și Coloseni 3:23,24. Ce idei importante extragem despre finanțele familiei?

În multe cazuri, soțul este principalul aducător de venituri, deși deseori ambii soți lucrează. Bineînțeles, pot apărea circumstanțe neprevăzute – boală, recesiuni economice sau altceva – care pot pune acest ideal în dificultate. În astfel de situații, oamenii trebuie să se adapteze. Copiii sunt numiți „o moștenire de la Domnul” (Psalmii 127:3), însă aduc cu ei o responsabilitate enormă. Scopul părinților creștini este acela de a-și instrui copiii pentru a deveni adulți independenți în această viață și de a-i pregăti pentru viața care va veni. Recomandări pentru părinți:
1. Faceți din casa voastră un mediu creștin! Aceasta include închinare în familie într-un mod interesant și regulat, participare regulată la Școala de Sabat și la biserică și credincioșie în ducerea zecimilor și a darurilor. Acestea sunt obiceiuri bune ce se formează în primii ani de viață.
2. Insuflați-le dorința de a munci și aprecierea pentru muncă! Copiii vor descoperi că hărnicia și integritatea în muncă sunt întotdeauna observate, apreciate și răsplătite. Vor învăța că banii ne parvin ca rezultat al timpului dedicat altora prin îndeplinirea a diverse sarcini.
3. Ajutați-i să dobândească o bună educație școlară! Școala în zilele noastre este scumpă, mai ales educația privată în școlile creștine. Dar pentru părinții care fac planuri pentru copiii lor nu numai pentru viața aceasta, ci și pentru cea viitoare merită costul.

Orice ar face părinții, nimeni nu le poate garanta direcția în care se vor îndrepta copiii lor. De ce este important ca părinții să nu se învinovățească pentru alegerile greșite pe care le-ar putea face copiii lor după ce cresc?

Comentariu EGW

Cât de mulţi oameni au scăpat de eşec financiar şi ruină plecând urechea la aceste avertizări, atât de des repetate şi scoase în evidenţă în Scripturi: „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul creşte” (Proverbele 13:11). …

Acestea sunt principii de care ţine bunăstarea societăţii şi a asociaţiilor laice şi religioase deopotrivă. Aceste principii păstrează în siguranţă proprietatea şi viaţa. Pentru toate principiile şi regulile care fac să fie posibile încrederea şi cooperarea, lumea este datoare Legii lui Dumnezeu, aşa cum este dată în Cuvântul Său şi cum se întrevede adesea în inimile oamenilor, chiar dacă într-o măsură destul de redusă, pentru că a ajuns aproape ştearsă.
Psalmistul declară un lucru care este adevărat nu doar din punct de vedere religios: „Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale decât o mie de lucruri de aur şi de argint” (Psalmii 119:72). El afirmă un adevăr absolut, şi încă unul recunoscut în lumea afacerilor. Chiar şi în această eră a pasiunii după agonisire, când competiţia este acerbă şi metodele, atât de lipsite de scrupule, încă se acceptă la scară largă faptul că, pentru un tânăr care îşi începe viaţa, integritatea, sârguinţa, cumpătarea, curăţia şi economia constituie un capital mai bun decât orice sumă de bani. – Educație, p. 136-137
Prin exemplul Său, [Isus] ne-a învăţat că avem datoria să fim harnici, că lucrarea noastră trebuie să fie îndeplinită cu precizie şi perfecţiune şi că o astfel de lucrare este onorabilă. Exerciţiul care deprinde mâinile să fie folositoare şi îi formează pe tineri să-şi ducă partea din poverile vieţii dă putere fizică şi dezvoltă orice însuşire. Toţi trebuie să găsească ceva de făcut care să fie de folos pentru ei înşişi şi de ajutor pentru alţii. Dumnezeu a rânduit munca pentru a fi o binecuvântare şi numai muncitorul harnic găseşte adevărata glorie şi bucurie a vieţii. Aprobarea lui Dumnezeu rămâne cu o iubitoare asigurare asupra copiilor şi tinerilor care îşi îndeplinesc partea cu bucurie, împărtăşind poverile tatălui şi ale mamei. Astfel de copii vor intra în viaţă ca membri folositori ai societăţii. 
În tot timpul vieţii Sale pe pământ, Isus a fost un lucrător zelos şi statornic. El Se aştepta să realizeze mult, de aceea a lucrat mult. … Isus nu S-a sustras de la griji şi răspunderi. … Încrederea şi râvna, statornicia şi tăria de caracter manifestate în Hristos trebuie să se dezvolte şi în noi, prin aceeaşi disciplină pe care a suportat-o El. Şi harul pe care l-a primit El ne va fi dat şi nouă. – Hristos, Lumina lumii, p. 72-73 

Există știință în cea mai umilă muncă și, dacă ar vrea să o privească în acest fel, toți ar vedea că există noblețe în muncă. Trebuie să punem suflet în orice fel de muncă; atunci va exista voioșie și se va vedea eficiență. În ocupațiile agricole sau tehnice, oamenii Îi pot dovedi lui Dumnezeu că prețuiesc darul pe care El li l-a dat atât în puterile lor fizice, cât și în facultățile mintale. Fie ca toată iscusința și învățătura să fie folosite pentru a inventa metode mai bune de lucru. Aceasta este ceea ce dorește Domnul. Există noblețe în orice fel de muncă. … Fie ca Legea lui Dumnezeu să fie standardul de acțiune și ea să înnobileze și să sfințească orice muncă. Credincioșia în îndeplinirea tuturor datoriilor face ca munca să fie nobilă și arată un caracter pe care Dumnezeu îl poate aproba. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 5, p. 1112 
 

Există nenumărați experți de administrare financiară, dar Dumnezeu ne avertizează să nu cerem sfatul de la ei pentru administrarea valorilor pe care El ni le-a încredințat. În Psalmii 1:1-3, ni se spune că este binecuvântat și va avea succes omul care își găsește plăcerea în Legea Domnului („Legea” aici poate fi înțeleasă mai larg, în sensul de Cuvântul Domnului).

6. Citește Proverbele 3:5-8. Cum aplicăm aceste principii la operațiunile noastre financiare de bază?

O trecere în revistă a sfaturilor biblice cu privire la administrarea banilor ne oferă câteva idei valoroase de pus în practică. Iată câteva: 
1. Organizează-te! Fă-ți un plan de cheltuieli! (Proverbe 27:23,24) Multe familii nu fac decât să supraviețuiască de la un salariu la altul. Fără un plan pentru venituri, cheltuieli și economii, viața este stresantă.
2. Cheltuiește mai puțin decât câștigi! Hotărăște-te să trăiești după posibilitățile pe care le ai! (Proverbe 15:16) Multe familii din țările occidentale cheltuiesc mai mult decât câștigă. Lucrul acesta este posibil numai pentru că au la dispoziție credite și se îndatorează. Multe probleme apasă asupra celor care au datorii. 
3. Pune deoparte o sumă din fiecare salariu! (Proverbe 6:6-8) Economisim pentru a cumpăra ceva important în viitor și pentru cheltuieli neprevăzute, precum accidente, boli. Unele economii pot fi folosite pentru vremea bătrâneții, când nu vom mai fi angajați. 
4. Evită datoriile așa cum te ferești de COVID-19! (Proverbe 22:7) Dobânda este o cheltuială fără de care poți trăi. O persoană sau o familie care trăiește cu datorii – adică din bani împrumutați – trăiește astăzi din banii pe care se așteaptă să îi câștige în viitor. Dacă apar schimbări în viață atunci pot apărea niște greutăți financiare serioase. 
5. Lucrează conștiincios! „Leneșul dorește mult, și totuși n-are nimic, dar cei harnici se satură” (Proverbe 13:4).
6. Fii credincios financiar față de Dumnezeu! (Deuteromul 28:1-14) Nicio familie nu-și poate permite să trăiască fără binecuvântarea Lui. 
7. Nu uita că pământul acesta nu este adevărata noastră casă! Gestionarea valorilor noastre spune multe despre prioritățile noastre (vezi Matei 25:14-21).

Comentariu EGW

După cum consideră El potrivit, Domnul le împarte celor care ţin calea Lui tăria care îi face capabili să exercite o puternică influenţă spre bine. Ei sunt dependenţi de Dumnezeu şi Lui urmează să-I dea socoteală pentru felul în care folosesc talanţii pe care li i-a încredinţat El. Ei trebuie să-şi dea seama că sunt administratorii lui Dumnezeu şi să caute să mărească Numele Lui. 
Cei care sunt ataşaţi de Dumnezeu vor reuşi. Privind la Hristos, ei îşi vor pierde din vedere eul, iar atracţiile lumeşti nu vor avea putere să-i ademenească de la credincioşia lor. Ei îşi vor da seama că aspectul exterior nu dă putere. Nu lucrurile ostentative, nu etalarea exterioară dau o reprezentare corectă a lucrării pe care o avem de făcut ca popor ales al lui Dumnezeu. Aceia care sunt în legătură cu lucrarea sanatoriilor noastre ar trebui să fie împodobiţi cu harul lui Hristos. Aceasta le va da cea mai mare influenţă spre bine. – Mărturii, vol. 7, p. 90

Oamenii cei mai înţelepţi pot să înveţe lecţii folositoare din viaţa şi din obiceiurile micilor creaturi ale pământului. Harnica albină le dă oamenilor inteligenţi un exemplu pe care aceştia ar face bine să-l imite. Aceste insecte respectă o ordine perfectă, iar în stup nu este acceptat niciun leneş. Ele îndeplinesc lucrarea care le-a fost desemnată, cu o inteligenţă şi o energie mai presus de înţelegerea noastră. În multe privinţe, furnicile, pe care noi le considerăm doar nişte dăunători pe care îi strivim cu piciorul, sunt superioare omului, deoarece acesta din urmă nu foloseşte la fel de înţelept darurile primite de la Dumnezeu. Înţeleptul ne atrage atenţia către lucrurile mici de pe pământ: „Du-te la furnică, leneşule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului.” „Furnicile... nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara.” Putem învăţa de la aceşti mici învăţători lecţia credincioşiei. Dacă ne-am dezvolta cu aceeaşi stăruinţă facultăţile cu care ne-a înzestrat un Creator atotînţelept, cât de mult ar creşte capacitatea noastră de a fi folositori! Dacă atenţia lui Dumnezeu este îndreptată asupra celor mai mici dintre creaturile Sale, oare să nu fie El interesat de omul făcut după chipul Său şi să nu aştepte de la el un răspuns corespunzător cu toate avantajele pe care i le-a dat? – Mărturii, vol. 4, p. 455

Veac după veac, Domnul Isus le-a oferit binecuvântări slujitorilor Săi. Generație după generație a primit această moștenire ereditară, talentele s-au dezvoltat prin folosire și au ajuns astfel până la noi. Noi suntem slujitorii Săi. El ne-a cumpărat, a plătit răscumpărarea noastră cu sângele Său ca să-Și asigure o slujire de bunăvoie din partea noastră. … Tot ce ne cere … este să folosim talanții pe care ni i-a dat. Dacă tu crezi că Dumnezeu ți-a încredințat cinci talanți, fii sigur că El nu-ți va cere cât ai fi putut face cu zece. În Numele lui Isus din Nazaret, te rog stăruitor să privești în sus! Tronul Său este înconjurat de curcubeul făgăduinței. – The Upward Look, p. 343. 
 

„Niciun proiect de afaceri sau plan de viață nu poate fi solid sau complet, dacă ia în considerare numai anii scurți ai vieții de acum și nu are soluții pentru viitorul nesfârșit. […] Niciun om nu-și poate strânge o comoară în cer fără a-și descoperi viața de pe pământ îmbogățită și înnobilată în felul acesta” (Ellen G. White, Educație, p. 145).

„Ceea ce stă la temelia integrității în afaceri și a adevăratului succes este recunoașterea faptului că Dumnezeu este proprietarul. Creator al tuturor lucrurilor, El este patronul inițial. Noi suntem administratorii Săi. Tot ceea ce avem reprezintă un bun pe care ni l-a încredințat pentru a fi folosit conform îndrumărilor Lui” (Ibidem, p. 137).

Din cauza presiunii de a avea grijă de familiile noastre, de multe ori credem că serviciul nostru este doar un mijloc de a asigura un venit. Dar, în calitate de creștini, trebuie să ne facem partea în îndeplinirea marii misiuni pe care Isus le-a dat-o tuturor ucenicilor Săi. După citarea acestei misiuni, așa cum se găsește în Marcu 16:15, Ellen G. White a scris: „Nu toți sunt chemați să fie pastori sau misionari, în sensul obișnuit al termenului; însă toți pot fi colaboratori cu El la transmiterea «veștii bune» semenilor lor. Porunca le este dată tuturor, mici sau mari, învățați sau neștiutori, tineri sau vârstnici” (Ibidem, p. 264).

Studiu zilnic:

2 Cronici 28
2 Cronici 29
2 Cronici 30
2 Cronici 31
2 Cronici 32
2 Cronici 33
2 Cronici 34

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 15 (de la „Rugăciunea Îl înviora pe Isus” la final)

1. Care împărat și-a trecut fiii prin foc?

2. Cu ce ocazie s-a ținut sfat ca prăznuirea unei sărbători să fie amânată?

3. Cine a fost de părere să astupe izvoarele de apă, ca tactică de război?

4. Unde au fost trimise toate blestemele scrise în cartea Legii?

5. Unde îngenunchea Isus seară de seară, în afara orașului?

Privire generală
Scripturile ne învață că ar trebui să Îi slujim Domnului din tinerețe (Eclesiastul 12:1), lucrând cu toată puterea noastră (Eclesiastul 9:10) și conștiincioși (Proverbele 14:23; 2 Tesaloniceni 3:8). Mai mult, trebuie să căutăm sfatul lui Dumnezeu în legătură cu tot ceea ce vrem să facem (Proverbele 3:5).
Atunci când căutăm sfatul Lui, Domnul ne îndrumă (Proverbele 3:6). Această îndrumare divină este importantă când vine vorba de alcătuirea unei familii reușite, cu un partener chibzuit dat de Domnul (Proverbele 19:14; 2 Corinteni 6:14,15).
Dar, chiar și atunci când facem totul cum trebuie, credința în călăuzirea divină poate fi pusă la încercare prin situații neprevăzute, care nu pot fi explicate omenește și pe care nu le putem controla.
Asemenea încercări pot apărea sub forma conflictelor conjugale, a pierderii bunurilor sau a sănătății ori sub forma morții celor dragi (Eclesiastul 5:13,14; Iov 2:2-8). Putem fi recunoscători că îndrumarea primită de la Dumnezeu are și puterea de a reface, atât în timpul, cât și după astfel de greutăți (Iosua 1:9; Ioan 16:33; Evrei 13:5). Dacă este să ne învețe ceva, greutățile sigur ne învață lecția amară că succesul și bunăstarea materială, deși de dorit, ne pot fi luate fără avertizare. Astfel, dintr-o perspectivă biblică, bunurile și averea nu sunt suficiente pentru a defini succesul. Mulțumirea (Proverbele 15:16; 1 Timotei 6:6,8), slujirea lui Dumnezeu cu bucurie (Luca 1:47; Psalmii 126:3) și încrederea în providența Lui (Matei 6:24-34; Psalmii 37:25) sunt comori cu mult mai de preț.
Când ne binecuvântează cu prosperitate materială, Dumnezeu așteaptă să Îl onorăm cu ceea ce ne oferă (Proverbele 3:9,10). Ca beneficiari ai acestei generozități, trebuie să avem mereu în minte gândul că adevăratul succes nu depinde de bogății, nici chiar de cele care sunt dăruite de cer. Adevăratul succes înseamnă să fim „ispravnici” credincioși, indiferent de împrejurările cu care ne confruntăm. În vremuri de prosperitate sau de catastrofă, de sănătate sau de boală, trebuie să fim credincioși până la moarte pentru ca, în final, să moștenim cununa vieții (Apocalipsa 2:10).

Comentariu
Succesul în viață poate fi definit în diferite moduri, în funcție de cadrul de referință al persoanei în cauză sau de principiile predominante dintr-o anumită cultură. Când succesul este măsurat exclusiv prin prisma posesiunilor materiale sau a realizărilor omenești, este clar că perspectiva seculară este cadrul de referință al acelei persoane. Viața lungă și posesiunile materiale sunt în armonie cu Scripturile (Proverbele 3:16), dar nu ajungem întotdeauna la astfel de realizări în această lume. 
Chiar și în cazul celor din țări avantajate economic, păcatul va găsi o modalitate să facă viața o povară și să o lipsească de sens prin „faptele firii” (Galateni 5:19-21). Dar Isus a venit să ofere viață din belșug (Ioan 10:10). Aceasta este calea către adevăratul succes.
Condiții pentru adevăratul succes
1. Dumnezeu, pe primul loc: Succesul în viața materială și spirituală depinde de punerea lui Dumnezeu pe primul plan (Matei 6:33; Deuteronomul 28:1-14). Dumnezeu ne cheamă apoi să păzim poruncile Lui pentru a ne face poporul Lui sfânt (Deuteronomul 28:9), care Îi poartă numele (Deuteronomul 28:10). Apoi, prin binecuvântări materiale, El Își va pune numele și poporul mai presus de oricare altă națiune (Deuteronomul 28:1; Maleahi 3:12).
Înțelegerea noastră este imperfectă. Există căi ce par drepte, dar nu sunt bune (Proverbele 16:25). De aceea trebuie să ne încredem în Domnul și în călăuzirea Lui (Proverbele 3:5-8). 
2. Iscusința: În Scripturi, iscusința poate face referire la cineva care este rapid, înzestrat și priceput (ebr., mahir) (Proverbele 22:29). Un alt sens este de isteț, inteligent și ager (ebr., haruț), făcând referire la cineva care este eficient (Proverbele 13:4). Prin urmare, o persoană iscusită este o persoană care acționează prompt și competent. Apatia și lenea nu sunt compatibile cu succesul.
3. Bogăția și integritatea: Lui Iosif îi mergea bine pentru că Dumnezeu era cu El, conform Geneza 39:2-5. În acest text din Geneza, „a-i merge bine” (ebr., tsalah) înseamnă „a persista”, „a fi profitabil” sau „a fi bun”. Iosif nu era victima împrejurărilor sau a leneviei, ci el „persista” și reușea. Profita de șansele oferite, întotdeauna consultându-se cu Dumnezeu, și în consecință excela în toate. 
Mai mult, Iosif a căpătat trecere înaintea lui Potifar, care a avut încredere deplină în el și a pus în mâinile lui tot ce avea. Amploarea acestei responsabilități arată că, pe lângă faptul că era foarte priceput în ceea ce făcea, Iosif era integru, onest și demn de încredere. Lumea are nevoie de oameni ca Iosif în toate domeniile. 
„Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bărbați – bărbați care să nu se lase cumpărați sau vânduți, bărbați care să fie corecți și sinceri în adâncul sufletului lor, bărbați care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbați a căror conștiință să fie la fel de bine orientată către datorie, precum este acul busolei către pol, bărbați care vor lua poziție pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuși cerurile” (Ellen G. White, Educație, p. 57).
4. Înțelegerea limitelor succesului lumesc: E ceva obișnuit ca oamenii să definească succesul numai în termenii binecuvântărilor materiale, fără a lua în considerare darurile mai importante, imateriale, precum sănătatea, fericirea, relațiile sociale și de familie sănătoase și o viață de rugăciune eficientă. 
Din păcate, aceste binecuvântări imateriale nu sunt întotdeauna dobândite în același timp. Ba, mai mult, aceste daruri pot fi chiar sacrificate pentru dobândirea succesului lumesc. Prin urmare, este mai bine să ai mai puține bunuri materiale, „cu frică de Domnul”, decât să ai mulți bani, cu îngrijorare și epuizare (Proverbele 15:16, citește și Eclesiastul 4:6). 
O persoană care dobândește o mare bogăție poate avea cu siguranță multe lucruri (Eclesiastul 10:19). Dar s-ar putea să nu aibă lucruri pe care banii nu le pot cumpăra, precum libertatea sau pacea de a se bucura de averi (Eclesiastul 5:19) sau darul Duhului (Faptele 8:20), cu roadele neprihănirii (Galateni 5:22). Succesul prin bogății și poziții privilegiate nu face neapărat ca persoana în cauză să fie mai bună și poate deschide ușa mai multor ispite (1 Timotei 6:9,10).
În plus, succesul material este nesigur. Există bunuri care ajung piedici pentru deținătorii lor, în loc să le fie de ajutor, bunuri care pot fi pierdute brusc (Eclesiastul 5:13,14). De multe ori, ambiția de a face mulți bani devine un scop în sine, din dorința de a agonisi cât mai mult, chiar dacă persoana în cauză nu se poate bucura de tot ce a adunat (Eclesiastul 4:6-8). Și, mai rău, cineva care nu a contribuit cu nimic la acumularea respectivei bogății câștigate cu trudă poate ajunge să se bucure de ea, la final (Eclesiastul 6:2).

Exemple de succes
1. Succesul și înțelepciunea: Unul dintre cuvintele folosite în Biblie pentru reușită (ebr., sakal) este redat în diferite pasaje ca „a izbândi”, „a avea grijă” sau „a înțelege cu înțelepciune”. Acest cuvânt este folosit cu referire la Iosua și la victoria în Canaan (Iosua 1:7,8), precum și la David când a ieșit învingător în confruntările lui militare (1 Samuel 18:5,14,15). Toată înțelepciunea și grija care duc la adevăratul succes vin de la Dumnezeu (Proverbele 9:10). Acest adevăr biblic poate fi motivul pentru care aceleași cuvinte (sakal) din aceste exemple pot fi traduse atât ca înțelepciune, cât și ca reușită sau succes.
2. Succesul în căsnicie și familie: Căsnicia și familia au la bază soți înțelepți și de succes (ebr., sakal) și de aceea femeia înțeleaptă (sakal) este un dar de la Dumnezeu (Proverbele 19:14). Pe de altă parte, sunt și soți necugetați, precum Nabal (1 Samuel 25:25), a căror aroganță și nesăbuință pot fi dăunătoare.
Putem învăța principii de viață valoroase despre căsnicie din istoria căutării unei mirese pentru Isaac de către Avraam. Avraam avea încredere că Dumnezeu avea să găsească o soție pentru fiul lui (Geneza 24:7). Slujitorul lui Avraam, ca răspuns la credința stăpânului său, a fost sârguincios în căutarea viitoarei mirese, rugându-se la Domnul pentru călăuzire divină (Geneza 24:12). În timp ce și Isaac medita și se ruga pe câmp (Geneza 24:63), Dumnezeu i-a adus-o pe Rebeca să îi fie soție. Tot la fel, femeia creștină trebuie să se roage ca Dumnezeu să îi ofere un soț înțelept și chibzuit (sakal) și cu o situație financiară stabilă și un cămin reușit.
3. Succesul în orice situație: Dumnezeu a dorit să deschidă zăgazurile cerului pentru a binecuvânta poporul Israel, astfel încât israeliții să poată progresa (ebr., așar) în planul Lui de a-i face o binecuvântare pentru toate popoarele. Această binecuvântare era condiționată de credincioșia națiunii în înapoierea zecimilor și a darurilor (Maleahi 3:10-12). În traducerea greacă a Vechiului Testament realizată de evrei (Septuaginta/LXX), cuvântul pentru „progres” a fost tradus în limba greacă makarioi, care înseamnă „binecuvântat” sau „fericit” (Maleahi 3:12, NTR, BTF). Această binecuvântare (makarioi) avea să atragă atenția tuturor popoarelor asupra numelui lui Dumnezeu. 
În Fericiri, Isus îi identifică pe fericiții (gr., makarioi) Împărăției Sale cu aceia care sunt săraci în duh, blânzi, milostivi, împăciuitori și cu inima curată (Matei 5:1-9). Isus mai evidențiază o categorie de oameni drept fericiți (makarioi): cei care sunt persecutați și acuzați pe nedrept din pricina numelui Său (Matei 5:10,11), precum și cei care suferă cu răbdare încercări și necazuri pentru credința lor (Iacov 5:11).
Pe de altă parte, mulți fac totul așa cum trebuie, dar în mod inexplicabil apar evenimente neprevăzute care le testează puternic credința: necazuri, boli, faliment și pierderea celor dragi. Răbdarea cu care aceste persoane fac față acestor încercări, fără a-și pierde credința, îi pune în rândul oamenilor binecuvântați, fericiți și de succes în ochii lui Dumnezeu, la fel cum a fost Iov (Iacov 5:10-11). Viețile lor au fost de succes pentru că au fost credincioși indiferent de circumstanțe (Apocalipsa 2:10).
În consecință, Dumnezeu Se bucură să ne binecuvânteze cu bunuri materiale, dar lucrul acesta nu se întâmplă întotdeauna, din cauza unor situații necunoscute nouă în conflictul dintre bine și rău (Iov 1:8-22). (Vezi Ellen G. White, Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 209).
Totuși, prin har, putem da curs provocării esențiale a vieții, aceea de a-L pune întotdeauna pe Dumnezeu pe primul loc (Matei 6:33).

Aplicație
Roagă un membru al grupei să lectureze cu voce tare citatele de mai jos. Discutați apoi în grupă întrebările care urmează.
Succesul aparent
„Răul reușește numai în aparență, nu și în realitate” (Ellen G. White, Educație, p. 108).
Cum poate cineva să nu fie afectat de aparentul succes al oamenilor care nu se tem de Dumnezeu (Psalmii 73:2-20)?

Eșecul aparent
„Planurile noastre eșuează deseori pentru ca planurile lui Dumnezeu pentru noi să fie un succes absolut. O, numai în viața viitoare ne vor fi explicate încurcăturile și tainele vieții care ne-au făcut să ne enervăm și să ne pierdem speranțele cele mai dragi. Vom vedea că rugăciunile și speranțele noastre în privința anumitor lucruri care au rămas neascultate au fost unele dintre cele mai mari binecuvântări” (Ellen G. White, Our High Calling, p. 318). 
Cum ne consolează acest citat când ne gândim la pierderile noastre, la dorințele neîmplinite și la speranțele spulberate în această viață? În plus, cum ne ajută sentimentele exprimate aici să nu fim tulburați de aparentul eșec al credincioșilor (1 Corinteni 13:7; 1 Petru 1:6,7; 1 Petru 4:16)?

Principiile adevăratului succes
„Nu există nicio ramură a activităților lucrative legitime pentru care Biblia să nu ofere o pregătire esențială. Principiile ei, acelea de sârguință, cinste, chibzuială, cumpătare și puritate, sunt secretul adevăratului succes” (Ellen G. White, Educație, p. 135).
1    De ce sunt principiile biblice privitoare la succes atât de importante (Eclesiastul 7:12; Proverbele 3:13-18)?
2    Cum prosperăm din punct de vedere social și financiar fără să ne pierdem credința pe parcurs și fără să cădem pradă iubirii pentru mamona (Matei 6:33; 1 Cronici 29:14-16; Proverbele 3:9,10)?