Împărtășind iubirea lui Isus

Vestea bună despre Isus trebuia să ajungă în multe locuri din afara Ierusalimului. Trebuia să ajungă în toată lumea. Iar atunci când mulți dintre credincioși au trebuit să părăsească Ierusalimul, au spus și altora despre Isus acolo unde mergeau. Ucenicii erau ocupați să viziteze credincioșii și să îi învețe cum să lucreze pentru Isus.

Unul dintre locurile unde a mers Petru a fost Lida. Iar acolo a văzut pe unul din credincioși care se numea Enea și care era olog. Era în pat de opt ani și nu putea umbla și nici nu se putea mișca precum oamenii sănătoși. Ce i-a spus Petru? Faptele apostolilor 9:32-34.

Cât de fericit trebuie să fi fost Enea! De atunci înainte nu a mai avut nevoie de pat decât pentru a dormi noaptea. Nu mai era neajutorat. Bineînțeles că în curând mulți oameni au aflat că Enea a fost vindecat. Și lui Enea cred că îi plăcea să le spună oamenilor ce a făcut Isus pentru el. Ce au făcut mulți dintre acești oameni? Faptele apostolilor 9:35.

Cetatea Iope nu era departe de Lida. Într-o zi, doi oameni au venit în grabă pentru a aduce un mesaj foarte important pentru Petru. „Trebuie să vii în Iope cât mai repede!” au spus ei. „Grăbește-te cât poți de tare!” În timp ce era pe drum cu cei doi oameni, probabil aceștia i-au spus despre persoana importantă care tocmai murise. Cine era ea? Faptele apostolilor 9:36–38.

Draga de Dorca murise. Numele „Dorca” înseamnă „gazelă”, sau „căprioară”. Aceste animale se pot mișca repede, nu-i așa? Și Dorca era rapidă în a ajuta oamenii. Dacă o familie avea nevoie de mâncare sau haine, ea le dădea numaidecât tot ce aveau nevoie. Dacă oamenii erau triști, ea știa cum să-i mângâie și să-i ajute să fie din nou fericiți. Dorca părea că știe întotdeauna ce să facă pentru a ajuta oamenii. Nu e de mirare că toți s-au întristat când, dintr-odată, ea s-a îmbolnăvit și a murit.

Când Petru a ajuns unde stătea Dorca, erau mulți oameni adunați acolo, și toți plângeau. Ei i-au arătat lui Petru unele dintre hainele făcute de Dorca, astfel încât Petru și-a dat seama că aceștia chiar aveau nevoie de ea. A putut să vadă cât de triști erau. Faptele apostolilor 9:39.

Petru i-a rugat pe oameni să iasă din cameră. Avea nevoie să se roage singur. El știa că Isus ar fi putut-o aduce cu ușurință pe Dorca înapoi la viață dacă aceasta era voia Lui. După ce I-a cerut lui Isus să facă aceasta, Petru s-a ridicat. Apoi, în Numele lui Isus, a strigat-o pe Dorca. Iar Isus a răspuns rugăciunii lui Petru. Faptele apostolilor 9:40,41. 

Ce minune extraordinară! Cât de repede atmosfera tristă din casă s-a transformat în sunete de bucurie! Probabil Dorca a zâmbit când a văzut hainele pe care văduvele i le arătau lui Petru. Și probabil a întrebat de oameni care aveau nevoie de ajutorul ei.

În cetatea Cezarea, ce era la aproximativ cincizeci de km la nord de Iope, trăia un important sutaș roman pe nume Corneliu. Un sutaș avea în subordine 100 de soldați. Corneliu se născuse într-o familie păgână, deci mama și tatăl lui nu credeau în Dumnezeu. Dar Corneliu a auzit despre Dumnezeu; iar când a crescut mare, el și familia lui se închinau adevăratului Dumnezeu. Se ruga în fiecare zi și Îl ruga pe Dumnezeu să fie cu el și să-l ajute.

Corneliu era bogat, dar nu era egoist. El a ajutat pe mulți săraci și toată lumea îl respecta. Faptele apostolilor 10:1,2. Chiar dacă Corneliu Îl iubea pe Dumnezeu și I se închina, el nu era un membru al sinagogii. De ce? Probabil liderii sinagogii de unde trăia el nu doreau ca oameni de alte rase să se închine cu ei. Îi numeau pe astfel de oameni „neamuri”, chiar dacă ei se închinau adevăratului Dumnezeu.

Corneliu știa că profeții au spus despre Mesia că va veni și aștepta ca acest lucru să se întâmple. El nu auzise adevărul despre Isus, așa că nu știa că Mesia venise deja. Dar Isus știa despre Corneliu și dorea ca și Corneliu să afle despre El. Dintr-odată, pe când Corneliu se ruga într-o dupămasă, un înger i-a apărut și l-a strigat pe nume. Faptele apostolilor 10:3.

Într-o zi, pe când Corneliu se ruga, un înger i-a apărut și a vorbit cu el. La început, Corneliu a fost înfricoșat. Dar era sigur că Dumnezeu răspundea rugăciunii lui. Și avea dreptate. Faptele apostolilor 10:4.

Corneliu trebuia să afle adevărul despre Isus. Nu putea îngerul să i-l spună? Ba da. Dar Dumnezeu dorește ca oamenii să le spună altor oameni despre planul minunat de salvare a noastră. Ce i-a spus îngerul lui Corneliu să facă? Faptele apostolilor 10:5,6.

Îngerul știa că Petru era încă în Iope. El știa chiar numele persoanei la care stătea Petru și că acesta avea casa lângă mare. Deci i-a spus lui Corneliu cum să-l găsească pe Petru. Corneliu trebuie să fi fost încântat. Marelui Dumnezeu al cerului Îi păsa de el atât de mult încât a trimis un înger să-l ajute. De îndată, Corneliu a chemat la el doi slujitori și un soldat care-L iubeau pe Dumnezeu. Le-a povestit ce i-a spus îngerul să facă și curând cei trei bărbați erau pe drum spre a-l găsi pe Petru. Faptele apostolilor 10:7,8. 

Poate Corneliu se întreba dacă Petru va veni cu mesagerii. Corneliu nu era evreu. Oare va intra Petru în casa lui? Dar Corneliu se încredea în Dumnezeu. El făcea ce i-a spus îngerul să facă. În timp ce aștepta ca Petru să vină la el acasă, Corneliu și-a invitat rudele și prietenii să vină să-l audă pe Petru.

Petru încă îi ajuta pe credincioșii din Iope când mesagerii de la Corneliu erau pe drum. Dumnezeu știa că Petru nu va vrea să meargă cu mesagerii. Petru trebuia încă să mai învețe că Dumnezeu iubea celelalte naționalități la fel de mult ca pe evrei. Și înainte ca trimișii de la Corneliu să ajungă, Petru avea nevoie să înțeleagă repede că ceea ce credea el despre celelalte rase de oameni era greșit.

Mesagerii trimiși de Corneliu se apropiau de Iope. Unde era Petru? Ce făcea el? Faptele apostolilor 10:9,10. Răpirea e ca o viziune. Petru urma să vadă ceva care să-l ajute să înțeleagă că Dumnezeu iubește toți oamenii, indiferent de cine sunt ei. Ce a văzut Petru în viziunea trimisă de Dumnezeu? Faptele apostolilor 10:11,12.

În fața de masă mare pe care Petru a văzut-o în viziune erau multe feluri de animale despre care Dumnezeu i-a spus poporului Său să nu le mănânce niciodată, pentru că erau necurate. Apoi Petru a auzit o voce și a știut că Isus îi vorbea. Ce i-a spus Isus să facă? Faptele apostolilor 10:14,15.

Petru nu putea înțelege ce se întâmplă. El era sigur că Isus nu îi spunea să mănânce acele animale necurate. Apoi, același lucru s-a întâmplat din nou. De trei ori a coborât fața de masă și de trei ori vocea a spus același lucru. Faptele apostolilor 10:16.

În timp ce Petru se gândea la ciudata viziune cu animalele necurate din fața de masă, a auzit afară oameni vorbind. „Aici locuiește Simon Petru?” a întrebat cineva. Faptele apostolilor 10:17,18.

Petru nu știa cine îl caută și nici de ce. Dar Duhul Sfânt i-a spus ce să facă, iar Petru învățase să asculte întotdeauna de Duhul Sfânt. Așa că a coborât și a vorbit cu oamenii. Faptele apostolilor 10:19–22. A doua zi, Petru și unii dintre credincioșii din Iope se aflau pe drum cu mesagerii trimiși de Corneliu. Când au ajuns, cum și-a arătat Corneliu recunoștința? Și ce i-a spus Petru de îndată? Faptele apostolilor 10:23–26.

Mulți oameni așteptau în casa lui Corneliu. Cred că au fost uimiți că Petru a venit să fie cu ei. Așa că Petru a explicat de ce era acolo, apoi a întrebat de ce au dorit să vină la ei. Corneliu i-a spus lui Petru despre îngerul care i-a apărut în timp ce se ruga cu patru zile mai înainte. Faptele apostolilor 10:30–33.

Acum Petru știa că Dumnezeu îl învăța o lecție foarte, foarte importantă. Chiar dacă Isus arătase că îi iubea pe toți la fel, vechile tipare de gândire ale lui Petru despre alte rase erau încă în mintea lui. Dar acum era bucuros să le vorbească despre Isus. Apoi, s-a întâmplat ceva care a arătat cu siguranță că Dumnezeu iubea neamurile la fel de mult ca pe evrei. Faptele apostolilor 10:44.

Evreii credincioși care au venit din Iope cu Petru au înțeles și ei cât de greșită fusese gândirea lor despre neamuri. Faptele apostolilor 10:45–48.

Cântecul încetează - De Elsie Lewis Rawson

În timpul în care Rajah a trăit cu noi, eu studiam pentru licență în muzică. De îndată ce pasărea noastră auzea primele acorduri la pian, lăsa orice făcea și zbura sus pe pian. Cu mare interes, mă asculta cum urcam și coboram gamele. Apoi încerca să mă copieze. „Do-re-mi, do-re-mi” ieșea din micuțul lui gâtlej. 

Nu a învățat niciodată toată gama, dar a învățat părți din cel mai frumos cântec al meu. Pentru noi, el era ca o pasăre din altă lume, atât de frumos cânta. Când copiii erau plecați, el era însoțitorul meu permanent. Cred că muzica e cea care ne-a făcut prieteni așa de buni. Eu întotdeauna cântam și fluieram când îmi făceam treaba, și de la mine a învățat el atât de multe melodii frumoase. 

Un cântec foarte familiar era „Fii bun, fii bun, e singurul mod.” Rajah știa timpul potrivit când să îl folosească. Dacă îi auzea pe copii agitați și certânduse, zbura în mijlocul lor și, cu cea mai poruncitoare voce, cârâia: „Fii bun! Fii bun! Singurul mod! Singurul mod!” Cât erau de mici, copiii nu au ratat ocazia de a învăța lecția pe care una din micile creaturi ale lui Dumnezeu încerca să-i învețe. 

Într-o zi, am primit un apel de la un grup de hinduși care voiau să studieze mai mult despre Hristos. Aceștia locuiau în mijlocul munților reci și umezi Coorg. Cu toții am simțit că Rajah nu va face față la brusca schimbare climatică. Betty și Archie se puteau îmbrăca cu haine de lână și puteau încălța ciorapi lungi de lână, dar bietul Rajah… Ar fi fost prea mult pentru o așa pasăre fragilă să o învelim în lână. 

Unde puteam noi găsi o casă pentru draga noastră pasăre? Cam la unsprezece km de Bangalore, sudul Indiei, este așezată școala noastră de instruire South India. Directorul acestei instituții și familia lui ne-au vizitat adesea. Ei aveau un loc special în inima lor pentru Rajah și și-au dorit de atâtea ori să-l aibă pentru a fi al lor. Când am sugerat să-l țină pe Rajah pentru câteva săptămâni, au fost peste măsură de fericiți. 

Așa că Rajah a mers la școală, iar noi ne-am dus în friguroșii și umezii munți Coorg. Cât ne lipsea micul nostru prieten! Rămânea un loc liber la masă și un loc gol în inimile noastre. Deja trecuse mai mult de un an de când Rajah ne lumina viața. Felul lui ciudat și vesel de a fi ne-a făcut pe toți să-l iubim. În fiecare zi ne gândeam la el și ne întrebam cum se descurcă în noua lui casă. Nu trecuseră decât câteva zile de când pasărea noastră era cu noii lui prieteni când aceștia au observat că nu mânca. S-a îmbolnăvit și era foarte tăcut. În ciuda mângâierilor și grijii iubitoare, starea lui continua să se înrăutățească. 

Prietenii cei noi ai lui Rajah s-au îngrijorat și au hotărât să-i facă un tratament. Au făcut tot ce au putut, dar nu a fost îndeajuns pentru a-i salva viața lui Rajah. Ultima zi și-a petrecut-o în mâinile noilor lui prieteni. Nu l-au părăsit deloc, sperând în continuare că starea lui se va îmbunătăți, dar aceasta nu s-a mai întâmplat. În timpul ultimelor lui ore de viață, a încercat din răsputeri să spună ceva, dar nu putea scoate niciun sunet. Era ca și cum încerca să lase un mesaj de rămas-bun pentru prietenii și partenerii lui de joacă. Nu știu limba păsărilor, dar sunt sigură că încerca să spună: „Mulțumesc pentru o viață frumoasă și fericită.” Nu crezi? (Sfârșit)