Saul răspunde chemării lui Isus
Text de memorat
„Doamne, ce vrei să fac?” Faptele apostolilor 9:6
Saul a fost tânărul care a avut grijă de hainele oamenilor furioși care l-au ucis pe Ștefan cu pietre. El era cetățean roman, dar și evreu, iar părinții lui l-au trimis la școală la Ierusalim.
Saul a avut cei mai buni învățători evrei. El avea încredere în ei, iar ei au aflat curând că el era un student strălucit. L-au învățat că regulile lor născocite erau importante. Și pentru că el i-a crezut, a învățat și a păzit acele reguli născocite. Era ușor să-ți dai seama că Saul urma să devină un lider puternic. Când Ștefan a fost chemat înaintea consiliului Sinedriului, Saul era acolo pentru a-l acuza. Dar în timp ce încerca să discute aprins cu Ștefan despre Isus, el și-a dat seama că Ștefan cunoștea Scripturile foarte bine.
Saul nu L-a văzut niciodată pe Isus, nici nu L-a auzit vreodată vorbind, dar învățătorii lui l-au învățat că Împărăția lui Dumnezeu și Mesia erau diferite de ce le spunea Isus oamenilor. Isus nu putea fi Mesia, spuneau ei, și Saul i-a crezut.
Ca mulți alții ce au fost de față la întâlnirea consiliului, Saul a fost înspăimântat când a văzut fața lui Ștefan strălucind. Se putea oare ca Dumnezeu să fie cu Ștefan? Acesta era un gând înfricoșător care i-a trecut prin minte lui Saul în timp ce privea fața lui Ștefan. A auzit și ce a spus Ștefan când s-a uitat la cer și L-a văzut pe Isus. Și Saul nu a putut uita ce a spus Ștefan în timp ce murea. Putea oare să fie adevărat ce învăța Ștefan?
Saul a avut cei mai buni învățători evrei. El avea încredere în ei, iar ei au aflat curând că el era un student strălucit. L-au învățat că regulile lor născocite erau importante. Și pentru că el i-a crezut, a învățat și a păzit acele reguli născocite. Era ușor să-ți dai seama că Saul urma să devină un lider puternic. Când Ștefan a fost chemat înaintea consiliului Sinedriului, Saul era acolo pentru a-l acuza. Dar în timp ce încerca să discute aprins cu Ștefan despre Isus, el și-a dat seama că Ștefan cunoștea Scripturile foarte bine.
Saul nu L-a văzut niciodată pe Isus, nici nu L-a auzit vreodată vorbind, dar învățătorii lui l-au învățat că Împărăția lui Dumnezeu și Mesia erau diferite de ce le spunea Isus oamenilor. Isus nu putea fi Mesia, spuneau ei, și Saul i-a crezut.
Ca mulți alții ce au fost de față la întâlnirea consiliului, Saul a fost înspăimântat când a văzut fața lui Ștefan strălucind. Se putea oare ca Dumnezeu să fie cu Ștefan? Acesta era un gând înfricoșător care i-a trecut prin minte lui Saul în timp ce privea fața lui Ștefan. A auzit și ce a spus Ștefan când s-a uitat la cer și L-a văzut pe Isus. Și Saul nu a putut uita ce a spus Ștefan în timp ce murea. Putea oare să fie adevărat ce învăța Ștefan?
A vrut Saul să facă ce era bine? Cine vorbea minții lui? Ioan 16:7,8.
Când Saul a vorbit cu preoții și cu învățătorii despre Ștefan, ei i-au spus că ceea ce a predicat Ștefan nu putea fi adevărat. Și din cauza lucrurilor pe care le-a învățat și pentru că îi considera înțelepți pe acei preoți și profesori, Saul i-a crezut. A fost de acord că Ștefan a meritat să moară. Dar lucrurile care i s-au întâmplat lui Ștefan încă îl deranjau.
Saul a hotărât că, deoarece credința urmașilor lui Isus era greșită, el ar trebui să facă tot ce putea pentru a-i ajuta pe preoți și pe conducători să-i oprească din a le mai spune și altora despre Isus. Și nu a durat mult până când preoții și conducătorii și-au dat seama că Saul le era unul dintre cele mai puternice ajutoare. Chiar l-au făcut membru al Soborului după moartea lui Ștefan. Faptele apostolilor 8:1,3.
Cum te-ai fi simțit dacă Saul, cu puternicele lui ajutoare, ar fi venit la tine acasă să te târască în închisoare deoarece credeai în Isus? Aceasta chiar li s-a întâmplat multor credincioși. Nici nu-i de mirare că mulți au părăsit Ierusalimul! Dar cei care s-au dus în Damasc au aflat curând că nu erau nici acolo în siguranță. De ce? Faptele apostolilor 9:1,2.
Damascul? Era departe, foarte departe de Ierusalim. Dar credincioșii care s-au dus acolo îi învățau pe alții despre Isus și erau mulți credincioși noi în Damasc. Saul a hotărât să meargă acolo și să-i prindă pe toți credincioșii pe care-i găsea și să-i ducă înapoi în Ierusalim pentru a fi pedepsiți. Faptele apostolilor 22:4,5.
Saul a hotărât că, deoarece credința urmașilor lui Isus era greșită, el ar trebui să facă tot ce putea pentru a-i ajuta pe preoți și pe conducători să-i oprească din a le mai spune și altora despre Isus. Și nu a durat mult până când preoții și conducătorii și-au dat seama că Saul le era unul dintre cele mai puternice ajutoare. Chiar l-au făcut membru al Soborului după moartea lui Ștefan. Faptele apostolilor 8:1,3.
Cum te-ai fi simțit dacă Saul, cu puternicele lui ajutoare, ar fi venit la tine acasă să te târască în închisoare deoarece credeai în Isus? Aceasta chiar li s-a întâmplat multor credincioși. Nici nu-i de mirare că mulți au părăsit Ierusalimul! Dar cei care s-au dus în Damasc au aflat curând că nu erau nici acolo în siguranță. De ce? Faptele apostolilor 9:1,2.
Damascul? Era departe, foarte departe de Ierusalim. Dar credincioșii care s-au dus acolo îi învățau pe alții despre Isus și erau mulți credincioși noi în Damasc. Saul a hotărât să meargă acolo și să-i prindă pe toți credincioșii pe care-i găsea și să-i ducă înapoi în Ierusalim pentru a fi pedepsiți. Faptele apostolilor 22:4,5.
I-a avertizat Isus pe ucenici despre persecuție? Matei 10:17,18. Acei credincioși au ales să-I rămână loiali Lui, indiferent ce se întâmpla cu ei. Și tu?
Saul și soldații săi erau pe drum spre Damasc pentru a-i găsi pe credincioși și a-i duce înapoi în Ierusalim pentru a fi pedepsiți. Drumul pe care călătoreau trecea prin locuri pustii și goale. Dar când s-au apropiat de Damasc, peisajul s-a schimbat. Erau câmpuri cu grâu, pomi fructiferi, grădini și pâraie. Era frumos. Cu toții se bucurau să se apropie de finalul lungii lor călătorii.
Dintr-odată, în timp ce Saul și însoțitorii săi priveau la peisajul din fața lor, o lumină puternică, orbitoare a strălucit peste ei. Era așa de strălucitoare încât aproape toți au fost orbiți; și Saul a rămas întins pe pământ. Cu toții erau înspăimântați. Apoi, o voce i-a vorbit lui Saul. Ce a spus vocea? Faptele apostolilor 9:3,4.
Saul era uimit. Când s-a uitat să vadă cine îi vorbea, a văzut o Persoană despre care știa că trebuie să fie din ceruri. Ce a întrebat Saul și ce a răspuns Persoana? Faptele apostolilor 9:5.
Uneori auzim oameni spunând că îi îndeamnă conștiința sau că îi mustră conștiința. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt le vorbește, dar este incomod, deoarece încearcă să nu o asculte. Aceasta făcea Saul încă de la omorârea cu pietre a lui Ștefan. A fost deranjat de ce a văzut și auzit în acea zi.
Dintr-odată, în timp ce Saul și însoțitorii săi priveau la peisajul din fața lor, o lumină puternică, orbitoare a strălucit peste ei. Era așa de strălucitoare încât aproape toți au fost orbiți; și Saul a rămas întins pe pământ. Cu toții erau înspăimântați. Apoi, o voce i-a vorbit lui Saul. Ce a spus vocea? Faptele apostolilor 9:3,4.
Saul era uimit. Când s-a uitat să vadă cine îi vorbea, a văzut o Persoană despre care știa că trebuie să fie din ceruri. Ce a întrebat Saul și ce a răspuns Persoana? Faptele apostolilor 9:5.
Uneori auzim oameni spunând că îi îndeamnă conștiința sau că îi mustră conștiința. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt le vorbește, dar este incomod, deoarece încearcă să nu o asculte. Aceasta făcea Saul încă de la omorârea cu pietre a lui Ștefan. A fost deranjat de ce a văzut și auzit în acea zi.
Isus Însuși l-a oprit pe Saul. Chiar Isus vorbea cu el. Cum crezi că s-a simțit Saul? Cum crezi că te-ai fi simțit tu?
Tremurând și speriat, Saul zăcea întins pe pământ. Tocmai L-a auzit pe Isus vorbindu-i și știa că lucrurile îngrozitoare pe care le făcea erau greșite. Era Duhul Sfânt cel care l-a făcut să se simtă inconfortabil cu privire la lucrurile pe care Ștefan le-a spus despre Isus. Pe loc și-a dat seama că, de fapt, îl ajuta pe Satana, în loc să-L ajute pe Dumnezeu. Ce îngrozitor! Cu o voce tremurândă și speriată, ce a întrebat Saul? Faptele apostolilor 9:5.
Ceilalți care erau cu Saul erau și ei îngroziți. Și ei au fost aproape orbiți de lumină. Dar Saul era singurul care L-a văzut pe Isus și care a înțeles ce a spus. Faptele apostolilor 9:7. Saul s-a clătinat pe picioare. A încercat să privească în jur, dar lumina strălucitoare l-a orbit. Nu putea vedea nimic. Trebuia să depindă de altcineva pentru a-l conduce în oraș. Faptele apostolilor 9:8.
Mintea lui Saul trebuie să fi fost tare confuză. Cât de îngrozitor se simțea! Cum îl mai putea ierta Dumnezeu vreodată? Ce urma să se întâmple? Știa că nu merită să trăiască. Dar Isus i-a spus că i se va transmite ce trebuie să facă. În Damasc, Saul s-a dus în casa unui credincios care locuia pe strada numită Dreaptă. Dar și acolo el a vrut să fie singur. Avea nevoie să se gândească și să se roage. De un lucru era sigur, acela că Isus Însuși l-a oprit pe drum și a vorbit cu el.
Ceilalți care erau cu Saul erau și ei îngroziți. Și ei au fost aproape orbiți de lumină. Dar Saul era singurul care L-a văzut pe Isus și care a înțeles ce a spus. Faptele apostolilor 9:7. Saul s-a clătinat pe picioare. A încercat să privească în jur, dar lumina strălucitoare l-a orbit. Nu putea vedea nimic. Trebuia să depindă de altcineva pentru a-l conduce în oraș. Faptele apostolilor 9:8.
Mintea lui Saul trebuie să fi fost tare confuză. Cât de îngrozitor se simțea! Cum îl mai putea ierta Dumnezeu vreodată? Ce urma să se întâmple? Știa că nu merită să trăiască. Dar Isus i-a spus că i se va transmite ce trebuie să facă. În Damasc, Saul s-a dus în casa unui credincios care locuia pe strada numită Dreaptă. Dar și acolo el a vrut să fie singur. Avea nevoie să se gândească și să se roage. De un lucru era sigur, acela că Isus Însuși l-a oprit pe drum și a vorbit cu el.
Spune ce crezi că-și amintea Saul.
Trei zile a stat Saul singur, orb și neajutorat. Și-a adus aminte de atâtea lucruri. Și s-a simțit atât de rău încât nu a vrut niciun fel de mâncare și nici să bea apă. Tot ce putea să facă era să se gândească la greșeala teribilă pe care a făcut-o. Acum înțelegea că fusese greșit cu totul. Faptele apostolilor 9:9.
Isus i-a promis lui Saul că i se va spune ce să facă în continuare. Și Saul probabil se întreba cum avea să se întâmple aceasta. De data aceasta însă Isus nu a mai venit El Însuși să-i vorbească. El a trimis pe cineva din biserica din Damasc să-l ajute. Faptele apostolilor 9:10–12.
Anania, precum și ceilalți credincioși știau cine era Saul și le era teamă de el. Dar Isus i-a spus lui Anania să meargă la Saul pentru că acesta va fi un misionar pentru El. Faptele apostolilor 9:13–16.
Probabil Anania a fost șocat. Dar el s-a încrezut în Isus și a mers în casa unde stătea Saul. Când a vorbit cu Saul, chiar l-a numit frate. Faptele apostolilor 9:17.
Isus i-a promis lui Saul că i se va spune ce să facă în continuare. Și Saul probabil se întreba cum avea să se întâmple aceasta. De data aceasta însă Isus nu a mai venit El Însuși să-i vorbească. El a trimis pe cineva din biserica din Damasc să-l ajute. Faptele apostolilor 9:10–12.
Anania, precum și ceilalți credincioși știau cine era Saul și le era teamă de el. Dar Isus i-a spus lui Anania să meargă la Saul pentru că acesta va fi un misionar pentru El. Faptele apostolilor 9:13–16.
Probabil Anania a fost șocat. Dar el s-a încrezut în Isus și a mers în casa unde stătea Saul. Când a vorbit cu Saul, chiar l-a numit frate. Faptele apostolilor 9:17.
Îi mai ajută Isus pe oamenii a căror gândire este greșită? Cunoști pe cineva care este așa?
Anania s-a dus în casa unde stătea Saul. Cât de umil și de recunoscător trebuie să se fi simțit Saul! Dumnezeu l-a iertat și a trimis pe cineva să-l ajute. Ce s-a întâmplat când Anania și-a pus mâinile peste Saul? Faptele apostolilor 9:18.
Saul putea să vadă din nou. Iar apoi, ca un adevărat urmaș al lui Isus, el a fost botezat chiar în acea noapte. Cred că a fost încântat să audă cuvintele pe care Isus le-a spus ucenicilor să le folosească: „Te botez în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.” Saul, cel care încerca să-i împiedice pe oameni să fie botezați, era acum un adevărat credincios în Isus. Și pentru tot restul vieții lui urma să fie recunoscător. După ce a mâncat ceva, Saul a vorbit cu credincioșii din Damasc. Voia ca ei să știe că el s-a schimbat. Ce a făcut apoi? Faptele apostolilor 9:19,20.
Toți credincioșii din Damasc auziseră de Saul și bineînțeles că le era frică de el. La început se întrebau dacă el chiar s-a schimbat sau doar se prefăcea că s-a schimbat. Poate că era, de fapt, un spion al preoților și al conducătorilor. Dar nu a durat mult și au fost siguri că Saul chiar s-a schimbat cu adevărat. Faptele apostolilor 9:22.
Mai târziu, când niște oameni din Damasc puneau la cale să-l omoare pe Saul, credincioșii l-au ajutat să scape. L-au coborât într-un coș printr-o gaură din zidul cetății. Faptele apostolilor 9:23–25.
Saul putea să vadă din nou. Iar apoi, ca un adevărat urmaș al lui Isus, el a fost botezat chiar în acea noapte. Cred că a fost încântat să audă cuvintele pe care Isus le-a spus ucenicilor să le folosească: „Te botez în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.” Saul, cel care încerca să-i împiedice pe oameni să fie botezați, era acum un adevărat credincios în Isus. Și pentru tot restul vieții lui urma să fie recunoscător. După ce a mâncat ceva, Saul a vorbit cu credincioșii din Damasc. Voia ca ei să știe că el s-a schimbat. Ce a făcut apoi? Faptele apostolilor 9:19,20.
Toți credincioșii din Damasc auziseră de Saul și bineînțeles că le era frică de el. La început se întrebau dacă el chiar s-a schimbat sau doar se prefăcea că s-a schimbat. Poate că era, de fapt, un spion al preoților și al conducătorilor. Dar nu a durat mult și au fost siguri că Saul chiar s-a schimbat cu adevărat. Faptele apostolilor 9:22.
Mai târziu, când niște oameni din Damasc puneau la cale să-l omoare pe Saul, credincioșii l-au ajutat să scape. L-au coborât într-un coș printr-o gaură din zidul cetății. Faptele apostolilor 9:23–25.
De multe ori trebuie să fi vorbit Saul despre ziua aceea, despre drumul spre Damasc! Poate vei dori să mai citești o dată la altar din Faptele apostolilor 22:6-21. Saul era ca cineva care mergea într-o direcție, apoi, dintr-odată, a început să meargă în direcția opusă. Cel despre care preoții și conducătorii credeau că va fi marele lor ajutor a devenit un ajutor pentru Isus, chiar pentru Cel pe care ei Îl urau așa de mult. Ștefan nu a știut că Saul va deveni un puternic lucrător pentru Isus. Îți poți imagina cât de fericiți vor fi să se întâlnească în ceruri?
Hoțul! Hoțul! - De Elsie Lewis Rawson
Într-o altă ocazie, ne-am părăsit casa noastră confortabilă din oraș și am mers să locuim într-o casă dintr-un sat de băștinași indieni. Casa aceasta era așezată pe malul unui râu frumos. În fiecare seară către asfințit, copiii se grăbeau să coboare la râu pentru a se bălăci în apa răcoritoare. Făceau asta în special după zilele călduroase și toride.
În acea seară, copiii erau coborâți la râu, iar tatăl și cu mine eram ieșiți în vizită în sat. Înainte de plecare, ne-am asigurat că pasărea noastră, Rajah, era în siguranță în colivia sa, care atârna la adăpost de unul din căpriori. Făceam aceasta pentru a-l proteja de pisici sau alte animale. Copiii construiau case pe nisipul plajei când un țipăt a ajuns la urechile lor. Au ascultat atenți. Strigătul s-a auzit din nou și din nou. Cunoșteau vocea aceasta familiară. Era vocea lui Rajah și avea probleme.
S-au oprit din construit și au alergat în grabă spre casă. Ce priveliște îi aștepta când au intrat pe ușa din față! O familie de maimuțe au găsit cum să intre în casă și au deranjat totul. Suc de roșii, coji de banane și ouă sparte erau împrăștiate peste tot. Când au intrat copiii, maimuțele au sărit la fereastră și toate au încercat să iasă în același timp. Având încă fructe în brațe, se împingeau grăbite până când, într-un final, au plecat toate.
Dar unde era Rajah? Ușa coliviei lui era larg deschisă și nu era de găsit nicăieri. Trebuie să se fi dat o luptă teribilă, pentru că erau pene împrăștiate peste tot pe podea și puful încă mai plutea prin aer.
Copiii erau triști. Să fi fost pasărea lor omorâtă? Au căutat prin încăpere, dar nu l-au găsit nicăieri. L-au strigat pe nume, sperând că va răspunde, dar singurul sunet pe care l-au auzit a fost ecoul vocilor lor. Au mers în dormitor. S-au târât pe sub pat. Dar tot nu l-au găsit pe Rajah. Au strigat din nou: „Rajah, Rajah, unde ești?” Spre bucuria și ușurarea lor, au auzit un răspuns cu o voce slabă: „Betty, Archie.” Au urmat sunetul, care i-a condus la un dulap de haine. Pe raftul de sus, înghesuit într-un colț, stătea Rajah. Săraca pasăre! Penele îi erau cam rupte și ciufulite și el arăta cam bolnav. Dar copiii erau așa de fericiți că și-au găsit pasărea în viață încât nu mai conta cum arăta.
Când am ajuns acasă, copiii ne-au spus, cu voci emoționate, tot ce s-a întâmplat. Cât de fericiți am fost și noi că pasărea noastră nu fusese omorâtă de acei hoți! Bineînțeles, nu vom ști niciodată exact cum s-au întâmplat lucrurile, dar sunt sigură că, dacă Rajah ar fi putut, ne-ar fi povestit ceva de genul:
„Mă dădeam pe leagănul din cușca mea când, dintr-odată, am auzit un zgomot ciudat ce venea de afară de la fereastră. M-am uitat și am văzut o față ciudată care cerceta cu privirea prin geam. Nu am mai văzut fața aceea niciodată. Deodată, erau două, trei și patru fețe. Eram speriat. Cine erau acești oameni ciudați? Nu arătau precum Kimmie, câinele de companie, sau Tabby, pisica, și nici ca partenerii mei de joacă. Le-am vorbit și i-am întrebat cine erau, dar nu mi-au răspuns. Eram supărat. Cât de nepoliticoși erau! Nu i-au învățat părinții lor bunele maniere? Nu știau să răspundă când erau întrebați ceva?”
„Le-am spus să plece, dar nu m-au ascultat. Apoi, spre surprinderea mea, au intrat în casă. Am stat în colivia mea liniștit și n-am scos niciun sunet, dar, când am văzut că se îndreaptă spre blatul cu mâncare și o fură, n-am mai rezistat. Mi-am deschis ușa coliviei și am zburat către ei și i-am ciupit foarte tare. Toți s-au îndreptat către mine și au încercat să mă prindă. Dacă nu aș fi fost rapid și un bun luptător, sunt sigur că m-ar fi omorât. E adevărat că au smuls multe din penele mele și m-au nimerit cu câteva lovituri, dar și eu i-am ciupit tare și știu că nu le-a plăcut deloc, pentru că au mârâit amenințător la mine și au încercat să mă prindă. Apoi am mers și m-am ascuns în dulapul cu haine. Cât de fericit am fost când mi-am auzit prietenii strigându-mă! Sper ca acești hoți teribili să nu mai vină niciodată în casa noastră!” (Va urma)
Într-o altă ocazie, ne-am părăsit casa noastră confortabilă din oraș și am mers să locuim într-o casă dintr-un sat de băștinași indieni. Casa aceasta era așezată pe malul unui râu frumos. În fiecare seară către asfințit, copiii se grăbeau să coboare la râu pentru a se bălăci în apa răcoritoare. Făceau asta în special după zilele călduroase și toride.
În acea seară, copiii erau coborâți la râu, iar tatăl și cu mine eram ieșiți în vizită în sat. Înainte de plecare, ne-am asigurat că pasărea noastră, Rajah, era în siguranță în colivia sa, care atârna la adăpost de unul din căpriori. Făceam aceasta pentru a-l proteja de pisici sau alte animale. Copiii construiau case pe nisipul plajei când un țipăt a ajuns la urechile lor. Au ascultat atenți. Strigătul s-a auzit din nou și din nou. Cunoșteau vocea aceasta familiară. Era vocea lui Rajah și avea probleme.
S-au oprit din construit și au alergat în grabă spre casă. Ce priveliște îi aștepta când au intrat pe ușa din față! O familie de maimuțe au găsit cum să intre în casă și au deranjat totul. Suc de roșii, coji de banane și ouă sparte erau împrăștiate peste tot. Când au intrat copiii, maimuțele au sărit la fereastră și toate au încercat să iasă în același timp. Având încă fructe în brațe, se împingeau grăbite până când, într-un final, au plecat toate.
Dar unde era Rajah? Ușa coliviei lui era larg deschisă și nu era de găsit nicăieri. Trebuie să se fi dat o luptă teribilă, pentru că erau pene împrăștiate peste tot pe podea și puful încă mai plutea prin aer.
Copiii erau triști. Să fi fost pasărea lor omorâtă? Au căutat prin încăpere, dar nu l-au găsit nicăieri. L-au strigat pe nume, sperând că va răspunde, dar singurul sunet pe care l-au auzit a fost ecoul vocilor lor. Au mers în dormitor. S-au târât pe sub pat. Dar tot nu l-au găsit pe Rajah. Au strigat din nou: „Rajah, Rajah, unde ești?” Spre bucuria și ușurarea lor, au auzit un răspuns cu o voce slabă: „Betty, Archie.” Au urmat sunetul, care i-a condus la un dulap de haine. Pe raftul de sus, înghesuit într-un colț, stătea Rajah. Săraca pasăre! Penele îi erau cam rupte și ciufulite și el arăta cam bolnav. Dar copiii erau așa de fericiți că și-au găsit pasărea în viață încât nu mai conta cum arăta.
Când am ajuns acasă, copiii ne-au spus, cu voci emoționate, tot ce s-a întâmplat. Cât de fericiți am fost și noi că pasărea noastră nu fusese omorâtă de acei hoți! Bineînțeles, nu vom ști niciodată exact cum s-au întâmplat lucrurile, dar sunt sigură că, dacă Rajah ar fi putut, ne-ar fi povestit ceva de genul:
„Mă dădeam pe leagănul din cușca mea când, dintr-odată, am auzit un zgomot ciudat ce venea de afară de la fereastră. M-am uitat și am văzut o față ciudată care cerceta cu privirea prin geam. Nu am mai văzut fața aceea niciodată. Deodată, erau două, trei și patru fețe. Eram speriat. Cine erau acești oameni ciudați? Nu arătau precum Kimmie, câinele de companie, sau Tabby, pisica, și nici ca partenerii mei de joacă. Le-am vorbit și i-am întrebat cine erau, dar nu mi-au răspuns. Eram supărat. Cât de nepoliticoși erau! Nu i-au învățat părinții lor bunele maniere? Nu știau să răspundă când erau întrebați ceva?”
„Le-am spus să plece, dar nu m-au ascultat. Apoi, spre surprinderea mea, au intrat în casă. Am stat în colivia mea liniștit și n-am scos niciun sunet, dar, când am văzut că se îndreaptă spre blatul cu mâncare și o fură, n-am mai rezistat. Mi-am deschis ușa coliviei și am zburat către ei și i-am ciupit foarte tare. Toți s-au îndreptat către mine și au încercat să mă prindă. Dacă nu aș fi fost rapid și un bun luptător, sunt sigur că m-ar fi omorât. E adevărat că au smuls multe din penele mele și m-au nimerit cu câteva lovituri, dar și eu i-am ciupit tare și știu că nu le-a plăcut deloc, pentru că au mârâit amenințător la mine și au încercat să mă prindă. Apoi am mers și m-am ascuns în dulapul cu haine. Cât de fericit am fost când mi-am auzit prietenii strigându-mă! Sper ca acești hoți teribili să nu mai vină niciodată în casa noastră!” (Va urma)
Studiul 12, 14-20 szeptember
