Omul care nu putea merge

Era un om care nu a putut niciodată să meargă. Ceva nu era în regulă cu gleznele sale. Când fusese mic, nu putuse să alerge și să se joace ca ceilalți copii. Și chiar și când avea peste patruzeci de ani, tot nu putea merge.

Cum crezi că s-a simțit ologul când a auzit despre Isus și minunile extraordinare pe care Isus le făcuse pentru oameni? Cum te-ai fi simțit tu? Bineînțeles, omul și-ar fi dorit din toată inima să Îl vadă pe Isus și să Îl roage să-i vindece gleznele. Dar Isus era departe de unde locuia omul acesta.

Ologul i-a rugat pe prietenii lui să îl ducă la poarta templului din Ierusalim. El spera să-L vadă acolo pe Isus. Dar după ce prietenii lui l-au dus la templu, el a aflat că oameni nemiloși L-au omorât pe Isus. Cât de dezamăgit trebuie să fi fost! În fiecare zi, prietenii ologului îl cărau la poarta templului numită „Frumoasă”. El stătea acolo toată ziua, cerșind.

În timp ce oamenii treceau, unii dintre ei îi dădeau bani, astfel încât prietenii lui să-i cumpere mâncare. Când sosea timpul rugăciunii de după-amiază la templu, mulți oameni treceau prin poarta unde stătea ologul. Într-o zi, Petru și Ioan au trecut prin acea poartă. Faptele apostolilor 3:1.

Înainte să meargă la templu, Petru și Ioan s-au rugat pentru o ocazie de a le vorbi oamenilor despre Isus. Și știau că aveau nevoie de puterea pe care doar Duhul Sfânt le-o putea da. Pe când treceau prin poarta numită „Frumoasă”, l-au văzut pe săracul olog care stătea și cerșea. Faptele apostolilor 3:2.

În drumul lor spre a se ruga la templu, pe cine au văzut Petru și Ioan stând la poartă? Faptele apostolilor 3:2. Ologul și-a întins mâna înaintea lui Petru și a lui Ioan, la fel cum făcea și înaintea altora care treceau pe acolo.Faptele apostolilor 3:3.

Petru și Ioan s-au oprit. Le-a fost milă de olog, dar nu aveau niciun ban ca să-i dea. Apoi Duhul Sfânt l-a ajutat pe Petru să se gândească la ceva care era mult mai bun decât banii. Ce a spus el pentru a-i atrage atenția omului? Faptele apostolilor 3:4.

Omul s-a uitat la Petru și la Ioan. El se gândea că îi vor da bani. Faptele apostolilor 3:5. Când Petru a spus că nu avea bani, omul a fost dezamăgit. Dar ceea ce Petru a spus mai apoi i-a dat din nou speranță. Faptele apostolilor 3:6.

„În numele lui Isus”, a spus Petru. Săracul om crezuse că era prea târziu ca Isus să-l mai ajute. I s-a spus că Isus murise. Dar când a auzit ce a spus Petru, a fost entuziasmat. Petru și-a întins mâna, iar ologul s-a prins de ea. Apoi omul s-a ridicat pentru prima dată în viața lui. Gleznele lui erau puternice. Era vindecat. Faptele apostolilor 3:7

Oamenii priveau cum omul care fusese schilod toată viața lui acum intra în templu. Ei știau că el era ologul care cerșise în fiecare zi la poartă. Dar acum el umbla, sărea și Îl lăuda pe Dumnezeu. Faptele apostolilor 3:9,10.

Nu a durat mult până s-a adunat o mulțime. Omul era atât de recunoscător, încât se ținea după Petru și Ioan. Faptele apostolilor 3:11. Petru a văzut că oamenii credeau despre el și despre Ioan că ei au făcut minunea. Așa că Petru le-a spus că omul nu fusese vindecat de vreo putere pe care ei o aveau. Au spus că Isus era Cel care îl vindecase pe olog. „Nu vă uitați la Ioan și la mine ca și cum noi l-am fi vindecat pe omul acesta”, a spus Petru. „Noi nu avem putere să facem aceasta.” Faptele apostolilor 3:12.

Chiar atunci și acolo, Petru a mai ținut o predică. El a spus că Dumnezeu L-a trimis pe Isus în lumea noastră, dar oamenii au refuzat să creadă că Isus era marele Mesia. Ei chiar au ales să-i salveze viața lui Barnaba, care era un hoț și un ucigaș, în loc să-L aleagă pe Isus. Ei L-au crucificat de fapt pe Mesia. Dar Petru le-a spus că Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți. Și prin puterea lui Isus, acel om fusese vindecat. Faptele apostolilor 3:3–16.

Petru era bucuros să le vorbească oamenilor de la templu despre Isus. Iar Duhul Sfânt le vorbea inimilor lor. Mulți dintre ei și-au amintit lucrurile pe care Isus le-a spus și le-a făcut. Iar acum, ei puteau să vadă că Isus a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu.

Mulți nu au crezut în Isus deoarece fuseseră învățați să se încreadă în orice le spuneau preoții și conducătorii. Chiar și ucenicii au crezut că Mesia îi va alunga pe dușmani. Ei nu știau că adevăratul dușman era Satana. Ce le-a spus Petru? Faptele apostolilor 3:17.

În timp ce îl ascultau pe Petru în acea zi, mulți și-au dat seama în cele din urmă că ei ascultaseră de Satana. Și ei au ales să creadă și să se încreadă în Isus de atunci încolo. Ce le-a spus Petru că ar trebui să facă? Faptele apostolilor 3:19.

În acea zi la templu, Petru le-a spus oamenilor că Dumnezeu îi iubea, chiar dacă L-au omorât pe Isus. El încă Își dorea ca ei să le spună altora despre El. Dar pentru a face aceasta, ei trebuiau să creadă că Isus era Mesia, care venise să ne salveze. Și ar fi trebuit să se încreadă în Isus pentru puterea de a ține cu adevărat Cele Zece Porunci. Faptele apostolilor 3:25,26.

Cineva trebuie să se fi grăbit să le spună preoților și conducătorilor că ologul fusese vindecat și că Petru spunea că Isus a fost înviat din morți. Preoții au spus că ucenicii furaseră trupul lui Isus din mormânt și că El nu înviase din morți. Matei 28:11-15.

Când acei preoți au auzit că ologul fusese vindecat prin credința în Isus, cum crezi că s-au simțit ei? Erau furioși, dar le era și frică. Ei știau că Isus fusese adus la viață. Știau că Isus înviase. Știau că doar puterea lui Isus ar fi reușit să-l vindece pe olog. Dar, în loc să recunoască că greșiseră, s-au încăpățânat și mai tare. Ce au făcut ei? Faptele apostolilor 4:1-3. 

Cât de trist! Isus îi iubea pe acei oameni răi. Ei le oferea atâtea șanse să se schimbe. Dar Isus nu forțează pe nimeni să-L iubească.

Petru și Ioan au stat în închisoare toată noaptea, iar în dimineața următoare ofițerii i-au luat în sala de judecată a marelui-preot. În curând stăteau în fața multor oameni importanți. Care a fost prima întrebare pe care i-au pus-o lui Petru și lui Ioan? Faptele apostolilor 4:5-7.

Ei se aflau în aceeași sală de judecată unde Isus a fost interogat de aceiași preoți cu câteva săptămâni înainte. În același loc s-a întâmplat ca Petru să fie atât de laș, că a spus de trei ori că nu-L cunoaște pe Isus. Dar Petru nu mai era un laș. Citește curajosul lui răspuns la întrebarea preotului. Faptele apostolilor 4:8–12.

Acestor preoți și conducători cu greu le venea să creadă cu câtă putere vorbeau Petru și Ioan. Ucenicii erau așa de săraci încât nu avuseseră niciodată parte de o educație deosebită. Deci, conducătorii știau că Isus îi ajuta să vorbească cu atâta curaj. Faptele apostolilor 4:13.

Ologul stătea acolo ca dovadă că ceea ce spunea Petru era adevărat. Conducătorii s-au sfătuit între ei și le-au spus lui Petru și lui Ioan că nu mai aveau voie să vorbească despre Isus. Faptele apostolilor 4:15–18. Au promis ucenicii că îi vor asculta? Ce s-a întâmplat? Faptele apostolilor 4:19–21.

O casă nouă pentru Rajah - De Elsie Lewis Rawson

Tot timpul mă gândeam și vorbeam despre această pasăre minunată. Bineînțeles, nu mai văzusem așa ceva mai înainte. Folosisem toate cuvintele de uimire pe care le știam; iar când m-am oprit ca să respir, doctorița imediat a râs. Mă ascultase și și-a dat seama că mi-aș fi dorit să pot să-l am pe Rajah. 

Cu mândrie în ochi, doctorița ne-a spus povestea lui Rajah. Apoi ne-a spus despre natura lui geloasă și despre acțiunile lui răutăcioase de când s-a născut bebelușul. Și-a exprimat teama pentru viața bebelușului. Nu se mai simțea în siguranță să lase bebelușul singur pentru niciun moment. 
– Ai vrea să-l ai pe Rajah? a întrebat ea în timp ce se întorcea spre mine. Ce mi-ar plăcea să-l am pe Rajah! Caracterul neașteptat al întrebării mi-a adus aminte că, atunci când fusesem mică, întotdeauna visasem că într-o zi voi face o călătorie în Africa și mă voi întoarce cu un frumos papagal vorbitor. Nu fusese tatăl meu acolo? Nu văzuse și auzise el papagalii vorbind? Dar aici eram în India. E adevărat că și în țara aceasta erau mulți papagali; dar niciunul nu mi se păruse potrivit. Majoritatea pălăvrăgelii lor era doar multă prostie. Dar acum, după toți acești ani, visul urma să mi se împlinească. Urma să am un papagal vorbitor. 

Cu delicatețe și iubire, Rajah a fost pus în cușca lui și mi-a fost înmânat. Eram așa de încântată încât era să cad peste prag în timp ce mă precipitam să plec, ținând strâns cușca în care se afla prețiosul meu dar. În scurt timp, Rajah se afla în noua lui casă. Copiii, Betty June și Archie Craig, erau peste măsură de fericiți cu noul lor animal de companie. Mare le-a fost surpriza și încântarea când l-au auzit vorbind. Zile întregi îi găseai așezați lângă cușcă sau stând și ascultându-i râsul, plânsul, tușitul și pălăvrăgeala în limba tamil. De fiecare dată când izbucneau în râs la vreunul din trucurile lui, Rajah râdea și el. 

În tot acest timp în care Rajah era preocupat să se dea mare, el mai învăța lucruri noi și auzea sunete noi. Într-un timp scurt, a învățat numele celor doi copii misionari. Dacă îl lăsau singur câteva minute, el striga: „Archie! Betty!” 

Apoi, a adăugat la lista lui de cuvinte noi numele Kimmie, numele câinelui nostru de companie. Atât de perfect a învățat să imite vocea stăpânului încât, atunci când striga: „Kimmie! Kimmie!”, câinele se ridica și alerga în direcția de unde venea vocea doar pentru a fi întâmpinat de un râs prostesc de-al lui Rajah. Rajah a folosit trucul acesta tot timpul cât a trăit cu noi, spre dezgustul lui Kimmie. 

„Lilly” și „Georgie” au fost următoarele nume învățate de inteligenta pasăre. Acestea erau numele celor doi copii ai bonei noastre indiene. Când copiii erau la școală, Rajah mergea în jurul casei, strigând „Archie! Betty! Lilly! Georgie!” Cutreiera fiecare cameră. Când era sigur că nu erau în casă, îl căuta pe Kimmie și își petrecea timpul necăjind câinele. (Va urma)