Revărsarea Duhului Sfânt

Timp de trei ani și jumătate, ucenicii au fost cu Isus. Ei au umblat cu El, au lucrat cu El, I-au ascultat predicile minunate și L-au privit cum a vindecat bolnavi și a scos demoni. Când le-a fost frică în furtună, Isus i-a salvat oprind valurile prin cuvântul Său. „Taci! Fără gură!” a zis El, și imediat valurile s-au oprit din mugit, norii negri s-au împrăștiat și s-a făcut o liniște mare. Marcu 4:39.

În timpul altei furtuni, Isus nu avea o barcă. De aceea a mers pe valurile mari chiar până la locul unde ucenicii se chinuiau în barca lor. În acea ocazie, Isus l-a ajutat pe Petru să meargă pe apă. Apoi, când credința lui s-a clătinat și el era aproape să se înece, Isus l-a salvat și au mers împreună spre corabie.

Când doi îndrăciți s-au năpustit asupra lor ca niște animale sălbatice, ucenicii au fugit îngroziți, dar Isus doar Și-a ridicat mâna, și oamenii nu s-au putut apropia mai mult. Stăteau neajutorați în fața Lui. Dar, cu toate că erau foarte înfuriați, ei erau incapabili să facă încă un pas. Apoi Isus i-a vindecat pe acești oameni periculoși, și ei au devenit calmi și liniștiți.

Da, zi și noapte Isus a fost cu ucenicii – învățându-i, călăuzindu-i, mângâindu-i și protejându-i. Zi după zi ei au simțit dragostea lui Isus pentru ei și în fiecare zi Îl iubeau și se încredeau în El tot mai mult. Dar acum Isus S-a întors în cer și, cu toate că le-a spus că nu puteau merge cu El de data aceasta, ei erau fericiți. Luca 24:50-53.

De ce? Pe cine le-a promis că li-l va trimite pentru a fi cu ei tot timpul?

După ce Isus a murit, ucenicii erau siguri că nu-L vor mai vedea niciodată. Dar când au știut că Isus era cu adevărat iarăși viu, totul s-a schimbat. Chiar dacă Isus S-a înălțat la cer, El a promis că Se va întoarce.

Când ucenicii s-au întors în Ierusalim, oamenii au putut să vadă că Isus nu era cu ei. Dar ucenicii nu arătau triști; ei arătau bucuroși. Aceasta părea foarte ciudat. Oamenii nu știau că Isus a promis că Se va întoarce. Ei nu știau că El a promis că le va trimite un Ajutor minunat, care va putea fi cu ei tot timpul. Ioan 14:16,17.

Isus a devenit om. El va fi pentru totdeauna un om, tot așa cum este Dumnezeu. Trupul Lui uman nu putea fi cu fiecare persoană, dar El putea fi cu fiecare persoană prin Ajutorul Lui, Duhul Sfânt. Ucenicii lui Isus nu vor fi niciodată singuri. Ce minunat! Ioan 16:7.

Cât timp Isus a fost pe acest pământ, cei care Îl urmau și-ar fi dorit ca El să fie cu ei tot timpul. Dar curând urmașii Lui aveau să fie peste tot în lume, iar pentru că Isus este și om, El nu putea fi peste tot în lume, cu fiecare dintre ei tot timpul. Dar Duhul Sfânt putea fi cu fiecare dintre ei tot timpul. Doar cu Duhul Sfânt în noi putem să ascultăm de Isus și să fim ajutoarele Lui. Ezechiel 36:27.

Unde le-a spus Isus ucenicilor să aștepte ca Duhul Sfânt să le dea puterea Lui specială? Luca 24:49.

Ucenicii s-au dus în aceeași cameră în care au luat Sfânta Cină înainte ca Isus să moară. Era aceeași cameră în care s-au ascuns după ce Isus a fost crucificat, deoarece le era frică de preoții și conducătorii nemiloși. Și era aceeași cameră unde Isus i-a vizitat în ziua în care a înviat. Acum, unul dintre ei lipsea: Iuda Iscarioteanul. Faptele apostolilor 1:12-14. 

În timp ce așteptau ca Isus să le dea puterea specială prin Duhul Sfânt, ucenicii se gândeau la minunile făcute de Isus și la cuvintele spuse de El. Cât de mult și-ar fi dorit să fi ascultat mai cu atenție! Cum le-ar fi plăcut să-L fi crezut când le-a spus despre Împărăția lui Dumnezeu și despre ce Rege era El! 

De asemenea, ucenicii și-au amintit cât de trist a fost Isus când s-au certat între ei. Și-au adus aminte cât de geloși fuseseră unul pe altul. Acum L-au rugat pe Isus să-i ierte și fiecare și-a cerut iertare de la ceilalți. Ucenicii doreau ca inimile lor să fie curate astfel încât să poată locui Duhul Sfânt în ei.

Ucenicii așteptau ca Duhul Sfânt să Se reverse asupra lor cu putere specială, încât să poată fi buni misionari pentru Isus. Faptele apostolilor 1:14.

Acum erau într-un cuget, ceea ce însemna că ucenicii nu se mai certau. Nu mai erau egoiști. Ei și-au mărturisit greșelile făcute și se iubeau cu adevărat unul pe altul. Erau încă în camera de sus, așteptând ca Isus să le dea puterea specială de a lucra pentru El. Ziua Cincizecimii a fost ziua pe care Isus a ales-o pentru a le da acea putere specială. Mulți oameni din toată lumea erau în acea zi în Ierusalim și, bineînțeles, ei vorbeau limbi diferite. Faptele apostolilor 2:1,5.

Dintr-odată, pe când ucenicii se gândeau și se rugau, au auzit un sunet ca vâjâitul unui vânt. Vântul era așa de pu- ternic încât întreaga casă s-a cutremurat. Apoi ceva ce arăta ca niște limbi de foc s-a așezat pe capul fiecărui ucenic. Faptele apostolilor 2:2,3.

Imediat, Duhul Sfânt le-a dat ucenicilor puterea specia- lă promisă de Isus. Acum erau pregătiți să spună fiecăruia despre Isus în limba lui. Faptele apostolilor 2:4.

Oamenilor nu le venea să creadă ce se întâmpla. Ei știau că ucenicii nu învățaseră niciodată să vorbească acele limbi diferite, dar ei le vorbeau perfect. „Oamenii aceștia sunt din Galileea”, își spuneau ei unul altuia. „Cum de pot vorbi atât de multe limbi, așa perfect? Ei nu au luat lecții ca să învețe.” Faptele apostolilor 2:6–8.

Ucenicii vorbeau unei mulțimi de oameni despre Isus și, indiferent ce limbă vorbeau oamenii din mulțime, fiecare persoană putea să înțeleagă. Isus le-a trimis ucenicilor Duhul Sfânt pentru a le da o putere specială, iar oamenii erau mirați. „Ce se întâmplă?” se minunau ei. „De ce, dintr-odată, ucenicii pot vorbi alte limbi?” Faptele apostolilor 2:11,12.

Era minunat. Dacă ai vrea să-i spui unui evreu despre Isus și dintr-odată ai putea vorbi cu acea persoană în evreiește, nu ar fi aceasta un miracol minunat? Crezi că lui Satana îi plăcea ce se întâmpla? Oh, nu. El a luat câțiva oameni din mulțime să-și bată joc de ucenici. Ei spuneau că ucenicii erau beți. Faptele apostolilor 2:13.

Îți mai amintești ce laș a fost Petru în acea noapte înainte ca Isus să moară? Dar acum, Petru nu mai era un laș. Duhul Sfânt i-a spus lui Petru ce să răspundă oamenilor care-și băteau joc de ei. Petru le-a spus că ucenicii nu erau beți. El le-a reamintit că Dumnezeu a promis să trimită Duhul Sfânt pentru a-i ajuta pe oameni să învețe despre Isus. Faptele apostolilor 2:14–18.

Petru le-a spus oamenilor că minunile făcute de Isus au dovedit că El era Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, Petru a spus că, deși Isus fusese crucificat, El a înviat și S-a întors la cer. Faptele apostolilor 2:22,32,33.

Petru predica plin de curaj unei mulțimi de oameni, iar Duhul Sfânt le vorbea inimilor lor în timp ce ascultau. Părea că oamenii și-au dat seama dintr-odată că ei L-au ucis pe Mesia și se simțeau groaznic. „Ce să facem?” au întrebat ei. Iar Petru le-a spus bucuros. Faptele apostolilor 2:38.

Oamenii au înțeles în cele din urmă că Isus, marele Dumnezeu-Creator, a devenit om; iar El a dovedit că, prin puterea lui Dumnezeu, noi putem păzi Cele Zece Porunci. Timp de trei ani și jumătate, Isus a învățat și ajutat mii de oameni. Dar când El a murit, părea că toată dragostea și grija Lui au fost degeaba. Chiar propriii ucenici au fugit din Ghetsimani și L-au lăsat cu mulțimea.

Dar acum, mulți dintre oamenii care L-au ascultat pe Isus îl ascultau pe Petru în acea zi. Au început să înțeleagă ce le spusese Isus, și multora dintre ei le părea rău că nu crezuseră ceea ce Isus spusese despre Împărăția Sa. Au văzut că gândirea lor fusese greșită. Ei doreau acum să știe cum Îi pot aparține lui Isus și să fie în Împărăția Sa. Câți au fost botezați în acea zi? Faptele apostolilor 2:41.

Vizitatorii - De Elsie Lewis Rawson

Pentru un timp, totul a decurs bine cu Rajah. El învăța multe lucruri. Putea acum să-i imite pe majoritatea vânzătorilor care strigau întruna ce aveau de vânzare. 

Apoi, într-o zi, o umbră s-a abătut asupra vieții lui Rajah. Doctorița nu mai petrecea tot atât de mult timp vorbind cu el ca înainte. A observat că avea altceva în brațe, ceva ce ea iubea și mângâia. El era gelos, foarte gelos. Acest obiect nou i-a luat locul. El a devenit obraznic, morocănos și răutăcios. De fiecare dată când avea ocazia, pasărea supărată o ciupea pe doctoriță de degete sau zbura spre fața acesteia, ciugulind-o puternic. Când mama își lua bebelușul în brațe pentru a-l hrăni, el zbura la ea în poală și încerca să-l piște pe micuț. Dacă nu reușea, prindea haina bebelușului în cioc și încerca să-l tragă jos din brațele doctoriței. Dar, indiferent ce făcea, bebelușul primea mai multă iubire și atenție, iar Rajah primea mai multe mustrări și palme. 

Nefericita pasăre stătea acum cu orele într-un colț, îmbufnată. Când era în una din aceste dispoziții, un gând foarte urât îi venea în minte. Și-a pus gândul în practică. A zburat spre pătuțul unde dormea bebelușul și l-a lovit puternic cu ciocul pe micuț. Săracul bebeluș a țipat speriat. Și Rajah era speriat de asemenea. 

A zburat într-un colț, și-a ascuns capul în pene și a așteptat să vadă ce se întâmplă. Doctorița a fost foarte supărată când a văzut ce a făcut Rajah. La început a crezut că acțiunile sale erau nevinovate și inofensive; dar acum a realizat că el era așa de gelos încât era periculos să-l lase în cameră cu bebelușul. 

Rajah a fost închis imediat în colivie și i s-a spus că trebuia să stea acolo până când va învăța să se comporte. Într-o zi, doctorița ne-a trimis o scrisoare în care ne cerea mie și soțului să mergem la ea acasă. Voia să studieze acest adevăr pe care noi îl iubim atât de mult. Am ajuns la ea acasă, am bătut la ușă și am așteptat. După un moment, o voce a întrebat în limba tamil: 
– Cine este? Ce doriți? Am spus cine suntem și de ce am venit. Din interiorul casei s-a auzit un râs prostesc, apoi o liniște de mormânt. Am bătut din nou. Câteva momente mai târziu, vocea a strigat: 
– Ce vreți? Plecați de aici! Eram foarte surprinși și aș fi vrut să plecăm, dar soțul meu a insistat să mai încercăm o dată. De această dată am ciocănit mai tare și mai lung. 
– Cine sunteți? Ce vreți? a spus vocea din nou. 

Pentru a treia oară ne-am spus numele și scopul vizitei. Au urmat mai multe râsete, accese de tuse și plânsete, apoi liniște. Eram pe cale să ne întoarcem când ușa s-a deschis și doctorița a apărut în prag. Ea a întrebat dacă am așteptat mult. I-am spus că da. Ea și-a cerut scuze spunând că a fost la etaj cu bebelușul. Am întrebat-o cine a fost cel care ne-a vorbit de trei ori. – Intrați și vă voi arăta, a răspuns doctorița râzând. 

După ce ne-am așezat, Rajah a fost chemat și i s-a zis să spună „Salaam” domnului și doamnei. El a venit și a stat pe dușumea înaintea noastră. Și-a întins aripile larg, și-a umflat penele în timp ce a scos cel mai prietenos cloncănit, iar apoi s-a înclinat până la pământ la picioarele noastre. De trei ori a repetat acest act drăguț, apoi a plecat țanțoș. Eram încântați. Era ca o ființă umană! Apoi doctorița ne-a spus ce pasăre inteligentă era. Am fost atât de mirați în timp ce-l priveam pe Rajah încât aproape am uitat scopul pentru care am venit să o vedem pe doctoriță. (Va urma)