Trei povestiri scurte despre Rajah - De Elsie Lewis Rawson
În India, majoritatea ploilor din an cad în anumite perioade ale anului. De obicei plouă câte un pic în fiecare zi timp de două sau trei luni. Acest timp ploios se numește muson. În timpul musonului, șerpii, în special pitonii, și tot felul de animale care se târăsc ies ca să-și găsească ascunzători în podurile caselor sau pe marginea verandelor.
Într-o zi, în timp ce mă odihneam puțin înainte de a mă întoarce la birou, am fost trezită de o agitație teribilă care se auzea pe veranda din fața geamului de la dormitorul meu. Temându-mă că vreun animal sălbatic l-a prins pe Rajah, am sărit din pat și am alergat la fereastră. Acolo, pe verandă, era un piton care se înălța și încerca să-l prindă pe Rajah. Curajoasa pasăre stătea dârză pe poziție, zburând spre șarpe, țipând, mustrând și strigând după ajutor în limba lui păsărească. Pitonul încerca să scape, dar Rajah îl bloca la fiecare încercare.
Când am strigat după ajutor, misionari și servitori au venit din toate direcțiile. Pitonul a fost în cele din urmă omorât, spre ușurarea mea și spre satisfacția lui Rajah. Șarpele cel mare măsura aproape doi metri când a fost întins pe verandă. Probabil Rajah ne-a salvat viețile. Pentru curajul său, l-am mângâiat și i-am dat în plus lucruri bune de mâncat.
În timpul zilei, colivia nu prezenta niciun interes special pentru Rajah; dar când se făcea seară, întotdeauna intra în colivia lui comodă. Apoi puneam un material peste colivie, pentru a-l feri de luminile puternice. Nu se mai auzea niciun sunet de la Rajah pe tot parcursul serii. Ca protecție împotriva pisicilor sau altor animale prădătoare, am pus un zăvor care se afla în interiorul coliviei. Acesta era întotdeauna închis peste noapte. Rajah știa că era încuiat și, oricât de ciudat ar părea, nu a încercat niciodată să-l deschidă înainte să se facă ziuă.
Dar, în fiecare dimineață devreme, cam pe când soarele își făcea apariția prin fereastră, Rajah ridica încuietoarea și zbura direct în dormitorul copiilor. Râzând, cloncănind și ciorovăind, sărea în patul lui Archie Craig și striga: „Archie! Archie!” Apoi atingea obrazul băiatului foarte blând cu ciocul lui, ca și cum l-ar fi sărutat de bună dimineața. Archie mai încerca să-l țină la el în pat, dar Rajah nu stătea până nu mergea și la patul lui Betty și o trezea în același mod.
Când era sigur că erau treji, se cocoța la capătul patului și fluiera unele dintre melodiile lui cele mai captivante. Îți puteai dori o modalitate mai încântătoare de a-ți începe ziua?
În India, băieții și fetele se joacă un joc care se numește „Kooee”. În acest joc, un jucător stă într-un cerc desenat pe pământ și numără până la zece, timp în care ceilalți jucători aleargă și se ascund. Cei ascunși strigă „Kooee”, iar el merge să îi caute. De îndată ce un jucător este descoperit, cel care îl găsește și jucătorul aleargă spre cerc. Primul jucător continuă până când toți jucătorii sunt în cerc. Acesta era jocul preferat al copiilor. În curând și Rajah li s-a alăturat.
În scurt timp, Rajah a fost în stare să-și ocupe locul în cerc. El nu învățase arta număratului, dar stătea în mijloc până copiii strigau „Kooee”. De îndată ce le auzea vocile, se îndrepta în direcția sunetului. Dacă descoperea vreun copil, striga entuziasmat: „Kooee! Kooee!” și se repezea spre cerc. Când ajungea la loc, râsul lui Rajah se amesteca cu cel al copiilor. L-am văzut râzând atât de tare până cădea pe jos. Ce bucurie este să vezi băieți și fete care se joacă bucuroși împreună și care au un spirit respectuos! Dacă o pasăre mică poate arăta un spirit de cooperare și de respect în jocul ei, cu cât mai mult ar trebui băieții și fetele să încerce să trăiască și să se joace frumos împreună! (Va urma)