Șapte ajutoare speciale

Text de memorat

„Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.” 1 Corinteni 14:40

Satana făcea tot ce putea să-i împiedice pe ucenici din a le spune oamenilor despre Isus. Dar Duhul Sfânt îi ajuta pe tot mai mulți oameni să-L urmeze pe Isus. Așa că Satana a încercat în alt mod să oprească biserica din creștere. Dar înainte să aflăm despre aceasta, să vedem dacă poți răspunde la aceste întrebări: În ce țară te-ai născut tu sau părinții tăi?

Câți oameni cunoști care au venit din alte țări în țara în care locuiești acum? Poți să numești țările de unde vin? În biserica ta sunt persoane din alte țări? Din ce țări au venit ei? Sunt copii care merg la școala ta și care au venit din alte țări? Din ce țări au venit? Gândește-te la acești oameni. Felul în care vorbesc ei diferă de felul în care vorbești tu? Le place lor mâncare diferită de mâncarea care îți place ție?

Cred unii oameni că ei sunt mai buni decât cei din alte țări? Sunt oamenii care gândesc așa chiar mai buni decât ceilalți? Vrea Isus ca noi să gândim așa? Nu. Isus este marele Creator al lumii noastre. El te-a creat pe tine și El a creat oamenii din toate țările lumii. Când a fost în lumea noastră, El i-a iubit pe toți la fel. El i-a tratat pe toți la fel, indiferent din ce țară erau. Vrea Isus ca și noi să fim așa? Faptele apostolilor 17:26.
Isus a murit pentru fiecare. Vrea El ca noi să-i iubim pe ceilalți așa cum i-a iubit El? Crezi că Satana vrea ca noi să facem asta? A vrut Satana ca oamenii din Ierusalim să se iubească unii pe alții? Nu. Poți să ghicești ce a vrut Satana să se întâmple în biserică?

Biserica din Ierusalim creștea. Tot felul de oameni alegeau să-L urmeze pe Isus și mulți dintre ei erau din alte țări. Faptele apostolilor 2:5.

Duhul Sfânt le-a dat ucenicilor capacitatea de a vorbi multe alte limbi. Și în acea zi specială când Petru a vorbit despre Isus mii de oameni au crezut în El. Faptele apostolilor 2:41. Erau tot felul de oameni din multe țări. Erau oameni bătrâni și oameni tineri. Erau oameni bogați și oameni săraci, precum văduve și copii orfani. Acești oameni Îl iubeau pe Isus și, pentru că dragostea Lui era în inimile lor, ei se iubeau unii pe alții. Împărțeau ce aveau și se ajutau unii pe alții. Faptele apostolilor 2:44–46. 

Nu-i de mirare că Satana era supărat! Dragostea este mai puternică decât ura, deci el știa că, atâta timp cât acești oameni Îl iubeau pe Isus și împărtășeau dragostea Lui și altora, biserica continua să crească. A dorit să strice pacea și bucuria din biserică. În următoarea parte a lecției, vom afla cum a făcut aceasta.
Cum crezi că ar putea Satana să strice dragostea din biserică?

Cu toții erau bucuroși și ocupați în biserica din Ierusalim. Dar Satana nu era fericit. El știa că, atâta timp cât oamenii aveau dragostea lui Isus în inima lor, biserica continua să crească. Dorea Satana ca biserica să continue să crească? Nu.

În biserica din Ierusalim erau câțiva iudei care au crescut în locuri în care se vorbea greaca. Ei vorbeau limba greacă și trăiau ca oamenii care vorbeau această limbă. Erau numiți greci, sau eleni (de la „Elada”, numele Greciei antice).

La început, acești iudei greci și evreii (tot iudei) erau fericiți împreună în biserica din Ierusalim. Ei Îl iubeau cu toții pe Isus, iar dragostea lui Isus le umplea inimile Dar, înainte să creadă în Isus, fiecare grup era suspicios cu privire la celălalt. Iar acum Satana încerca să-i ispitească să fie iar așa.

Credincioșii greci au început să-și imagineze despre credincioșii evrei că erau tratați mai bine decât ei. Ei au început să se plângă că văduvele grecoaice nu primeau la fel de mult ajutor ca cele evreice. Faptele apostolilor 6:1 Cum crezi că s-au simțit ucenicii când au auzit astfel de plângeri?
Știi ce înseamnă cuvântul „suspiciune”? Când începem să credem că poate ceva este adevărat, chiar dacă nu putem fi siguri, aceasta este o suspiciune. Este o modalitate folosită de Satana pentru a-i opri pe oameni să se iubească și să aibă încredere unul în altul.

Grecii care s-au alăturat bisericii din Ierusalim erau suspicioși pe evrei, la fel ca înainte. Ei credeau că văduvele evreice erau tratate mai bine decât văduvele lor. Aceasta îi întrista pe cei doisprezece ucenici. Satana încerca să strice fericirea și pacea bisericii din Ierusalim. Ei și-au dat seama că trebuie să acționeze urgent pentru a stopa ceea ce Satana încerca să facă.

Cei doisprezece ucenici I-au cerut Duhului Sfânt să-i ajute pentru a ști ce trebuie să facă. Ei au încercat să facă prea multe lucruri singuri. Cea mai importantă lucrare a lor era aceea de a predica și de a învăța, dar ei erau prea ocupați să se asigure că oamenii care erau săraci aveau destulă mâncare și haine.

Când cei doisprezece ucenici s-au rugat, Duhul Sfânt i-a ajutat să afle cum să procedeze. Ei trebuiau să aleagă bărbați care să fie responsabili ca să dea mâncarea și hainele. Apoi apostolii urmau să aibă mai mult timp să se roage, să studieze, să predice și să învețe. Așa că i-au chemat pe credincioși și le-au spus ce trebuia făcut. Faptele apostolilor 6:2-4. Ce au spus credincioșii despre această idee? Câți bărbați au ales ei? Faptele apostolilor 6:5. 

Bărbații pe care i-au ales se numeau diaconi. Diaconii urmau să aibă în grijă multe lucruri. Ei se asigurau că oamenii erau îngrijiți.
Este important să fii corect? Este ușor să-i tratăm pe unii mai bine ca pe alții? Cum i-a tratat Isus întotdeauna pe oameni?

Duhul Sfânt i-a ajutat pe cei doisprezece ucenici să pună la cale un plan bun pentru ca toți oamenii săraci din biserica din Ierusalim să primească ajutorul de care aveau nevoie. Cum i-a ajutat acest plan și pe apostoli?

După ce au fost aleși cei șapte diaconi, ucenicii au avut un serviciu de consacrare. Probabil cei șapte diaconi au îngenuncheat, iar ucenicii s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei. Ei I-au cerut lui Dumnezeu să-i binecuvânteze pe diaconi și să-i ajute să fie buni lucrători pentru El. Faptele apostolilor 6:6. Și Dumnezeu i-a binecuvântat. Duhul Sfânt a lucrat cu mai multă putere ca înainte. Chiar mulți dintre preoți au ales să-L urmeze pe Isus. Ce minunat! Faptele apostolilor 6:7.

Satana se gândise că, ispitindu-i pe oameni să fie suspicioși, va strica bucuroasa și ocupata biserică din Ierusalim. Dar, în loc de asta, mai mulți oameni ca oricând înainte deveneau ucenicii lui Isus.

Ai observat care erau cele trei condiții importante pe care trebuiau să le îndeplinească diaconii? Citește din nou Faptele apostolilor 6:3 și spune care erau acestea. Ce înseamnă să ai o reputație bună? Este o persoană cu o reputație bună, cinstită, amabilă și demnă de încredere? Poți să te gândești și la alte lucruri? A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi ca Isus, nu-i așa? Și înțelepciunea este importantă. Ce fel de înțelepciune ne dă Duhul Sfânt? Iacov 3:17.

Astăzi povestește tu cum a încercat Satana să distrugă biserica din Ierusalim și să o împiedice să crească. Cine erau oamenii care au devenit nemulțumiți? De ce erau ei nemulțumiți? 

De ce nu a funcționat planul lui Satana? Ce plan i-a ajutat Duhul Sfânt pe ucenici să facă? Avem noi diaconi în bisericile noastre astăzi? Da, avem diaconi și avem și diaconese. Cine este diaconul principal în biserica ta? Ce face el? Dacă nu știi, de ce nu îl rogi să-ți spună? Diaconii și diaconesele noastre sunt foarte importante. Ei fac parte din planul lui Isus de a ajuta ca totul să funcționeze bine în bisericile noastre. 

Multe biserici au diaconi și diaconese junior. Aceștia învață cum să fie și ei de ajutor. Poate vei fi rugat cândva să fii un diacon sau o diaconeasă junior.
Satana a încercat să distrugă biserica din Ierusalim folosind suspiciunea pentru a crea necazuri. Încearcă el lucrul acesta și azi? Pe măsură ce învățăm să devenim ca Isus, ar trebui noi să permitem vreodată să avem gânduri pline de suspiciune despre alții? Efeseni 4:1-3. Folosirea planului lui Isus a făcut biserica și mai puternică și a ajutat-o să crească și mai repede.

Trei povestiri scurte despre Rajah - De Elsie Lewis Rawson

În India, majoritatea ploilor din an cad în anumite perioade ale anului. De obicei plouă câte un pic în fiecare zi timp de două sau trei luni. Acest timp ploios se numește muson. În timpul musonului, șerpii, în special pitonii, și tot felul de animale care se târăsc ies ca să-și găsească ascunzători în podurile caselor sau pe marginea verandelor. 

Într-o zi, în timp ce mă odihneam puțin înainte de a mă întoarce la birou, am fost trezită de o agitație teribilă care se auzea pe veranda din fața geamului de la dormitorul meu. Temându-mă că vreun animal sălbatic l-a prins pe Rajah, am sărit din pat și am alergat la fereastră. Acolo, pe verandă, era un piton care se înălța și încerca să-l prindă pe Rajah. Curajoasa pasăre stătea dârză pe poziție, zburând spre șarpe, țipând, mustrând și strigând după ajutor în limba lui păsărească. Pitonul încerca să scape, dar Rajah îl bloca la fiecare încercare. 

Când am strigat după ajutor, misionari și servitori au venit din toate direcțiile. Pitonul a fost în cele din urmă omorât, spre ușurarea mea și spre satisfacția lui Rajah. Șarpele cel mare măsura aproape doi metri când a fost întins pe verandă. Probabil Rajah ne-a salvat viețile. Pentru curajul său, l-am mângâiat și i-am dat în plus lucruri bune de mâncat. 

În timpul zilei, colivia nu prezenta niciun interes special pentru Rajah; dar când se făcea seară, întotdeauna intra în colivia lui comodă. Apoi puneam un material peste colivie, pentru a-l feri de luminile puternice. Nu se mai auzea niciun sunet de la Rajah pe tot parcursul serii. Ca protecție împotriva pisicilor sau altor animale prădătoare, am pus un zăvor care se afla în interiorul coliviei. Acesta era întotdeauna închis peste noapte. Rajah știa că era încuiat și, oricât de ciudat ar părea, nu a încercat niciodată să-l deschidă înainte să se facă ziuă. 

Dar, în fiecare dimineață devreme, cam pe când soarele își făcea apariția prin fereastră, Rajah ridica încuietoarea și zbura direct în dormitorul copiilor. Râzând, cloncănind și ciorovăind, sărea în patul lui Archie Craig și striga: „Archie! Archie!” Apoi atingea obrazul băiatului foarte blând cu ciocul lui, ca și cum l-ar fi sărutat de bună dimineața. Archie mai încerca să-l țină la el în pat, dar Rajah nu stătea până nu mergea și la patul lui Betty și o trezea în același mod. 

Când era sigur că erau treji, se cocoța la capătul patului și fluiera unele dintre melodiile lui cele mai captivante. Îți puteai dori o modalitate mai încântătoare de a-ți începe ziua? 

În India, băieții și fetele se joacă un joc care se numește „Kooee”. În acest joc, un jucător stă într-un cerc desenat pe pământ și numără până la zece, timp în care ceilalți jucători aleargă și se ascund. Cei ascunși strigă „Kooee”, iar el merge să îi caute. De îndată ce un jucător este descoperit, cel care îl găsește și jucătorul aleargă spre cerc. Primul jucător continuă până când toți jucătorii sunt în cerc. Acesta era jocul preferat al copiilor. În curând și Rajah li s-a alăturat. 

În scurt timp, Rajah a fost în stare să-și ocupe locul în cerc. El nu învățase arta număratului, dar stătea în mijloc până copiii strigau „Kooee”. De îndată ce le auzea vocile, se îndrepta în direcția sunetului. Dacă descoperea vreun copil, striga entuziasmat: „Kooee! Kooee!” și se repezea spre cerc. Când ajungea la loc, râsul lui Rajah se amesteca cu cel al copiilor. L-am văzut râzând atât de tare până cădea pe jos. Ce bucurie este să vezi băieți și fete care se joacă bucuroși împreună și care au un spirit respectuos! Dacă o pasăre mică poate arăta un spirit de cooperare și de respect în jocul ei, cu cât mai mult ar trebui băieții și fetele să încerce să trăiască și să se joace frumos împreună! (Va urma)