De la îndoială la credință

Isus trăia! Îngerii știau, toate ființele care locuiau în alte lumi știau și Satana și îngerii lui știau. Iar Satana era furios. Deoarece Isus trăia, Satana știa că el și îngerii lui vor fi în cele din urmă distruși – distruși pentru totdeauna.

Soldații romani care au păzit mormântul știau că Isus trăia. Erau foarte speriați. În timp ce alergau să-i spună lui Pilat, ei au povestit tuturor celor pe care îi întâlneau despre cele întâmplate. Și preoții știau că Isus trăia. Și erau mai furioși ca niciodată până atunci. Ei i-au plătit pe soldați să îi spună lui Pilat că ucenicii lui Isus L-au furat din mormânt. Dar Pilat știa deja că aceasta este o minciună și i-a fost frică. El și-ar fi dorit să fi fost mai curajos și să-L fi scăpat pe Isus de la a fi crucificat.

Femeia care a venit la mormânt duminică dimineața devreme știa că Isus trăia. Maria chiar L-a văzut și a vorbit cu El. Iar la mormânt un înger i-a spus femeii să le vestească ucenicilor Lui, în special lui Petru, că Isus trăia. Isus știa cât de rău îi părea lui Petru că a fost un laș. Petru se simțea mai trist decât ceilalți ucenici pentru că a spus că nici nu Îl cunoștea pe Isus. De aceea Isus a dorit ca Petru să știe că El încă îl iubea.

Îți aduci aminte de cei doi ucenici care mergeau acasă întristați în acea duminică seara? Și Isus a mers alături de ei, nu-i așa? Cum au aflat ei că El era Isus? Ce au făcut ei de îndată ce au știut că Isus trăia? Luca 24:31-35.

Sunt îngerii reali? Evrei 1:7,14. Este îngerul tău păzitor lângă tine chiar tot timpul? Îl poți vedea? Arată îngerii câteodată la fel ca oamenii? Înainte să fie om, a avut Isus vreodată înfățișarea unui om când a vorbit cu oamenii? Îți poți aminti situații când s-a întâmplat aceasta? [cei care l-au vizitat pe Avraam sub copac, Ghedeon, părinții lui Samson etc.]

Când Isus a devenit om, El era încă Dumnezeu. Dar El nu Și-a folosit niciodată puterea de Dumnezeu pentru a-I fi mai ușor ca om. El știa că acest lucru nu ar fi fost corect. Isus a fost cu adevărat om și a fost cu adevărat Dumnezeu. Și pentru că a fost om, știe exact cum ne simțim.

Satana a încercat să-L facă pe Isus să Își folosească puterea de Dumnezeu pentru a-Și ușura existența ca om. Poți să te gândești la ocazii în care Satana L-a ispitit pe Isus să facă lucrul acesta? Matei 4:3,4. Dar Isus nu l-a ascultat niciodată pe Satana. El Și-a folosit puterea de Dumnezeu doar pentru a-i ajuta pe oameni, niciodată pentru a Se ajuta pe Sine. 

După ce a revenit la viață, Isus Și-a folosit puterea minunată de Dumnezeu, dar de această dată în moduri în care nu a făcut-o înainte de a muri. A trecut prin uși fără ca cineva să Îl vadă. Noi nu înțelegem cum Isus și îngerii fac aceste lucruri, dar ei pot. Și noi suntem bucuroși că ei pot aceasta.

Duminică seara, toți ucenicii speriați, cu excepția lui Toma, erau împreună în aceeași cameră unde au luat Sfânta Cină cu Isus în urmă cu trei zile. Isus a înviat duminică dimineață devreme, dar, dintre ucenicii speciali, doar Petru L-a văzut. Apoi, dintr-odată, Isus a apărut în cameră cu ei. Poți să-ți imaginezi cât de încântați și de bucuroși erau? Luca 24:34,36.

Ca și ceilalți ucenici, Toma a fost foarte trist și dezamăgit când Isus a murit. El Îl iubea pe Isus din toată inima. Și, la fel ca ceilalți ucenici, a fost sigur că Isus va fi împărat și îi va scăpa de dușmanii lor. Dar când Toma a auzit că Isus era în viață, nu a crezut.

Ucenicii i-au spus lui Toma că Isus a fost în cameră cu ei și le-a vorbit. Dar Toma tot nu credea. El a spus că trebuia să Îl vadă el însuși pe Isus înainte să creadă că El este viu. Ioan 20:25. 

„De altfel”, se gândea Toma, „dacă Isus trăiește într-adevăr, de ce nu a vorbit El și cu mine?” Toma era puțin gelos; și timp de o săptămână întreagă după ce Isus a revenit la viață, Toma tot nu a crezut că El a înviat. Dar s-a hotărât să fie împreună cu ceilalți ucenici în acea seară. Mâine vom afla ce s-a întâmplat.

Într-o seară, Toma era în aceeași cameră cu ceilalți ucenici. Era încă trist și se întreba dacă Isus era cu adevărat viu. Apoi, dintr-odată, Isus a apărut în acea cameră. Cum i-a salutat El? Ce i-a spus lui Toma? Ioan 20:26,27. 

Bineînțeles că Isus știa că Toma s-a îndoit de promisiunea Lui că va învia. Dar Isus nu l-a certat. Iar Toma a căzut în genunchi înaintea lui Isus. A văzut că Isus știa toate gândurile lui, Isus știa chiar cuvintele exacte pe care le-a spus celorlalți ucenici despre faptul că nu va crede până nu va vedea și nu va atinge cicatricele lui Isus. 

Apoi Isus i-a adus aminte lui Toma, la fel ca și nouă, că necesitatea de a vedea pe Isus cu ochii noștri nu este cea mai bună cale de a alege să credem în El. După ce Isus urma să Se întoarcă la cer, mulți oameni aveau să aleagă să creadă în El. Dar ei nu Îl vor vedea cu adevărat până când El Se va întoarce din nou. Oamenii vor afla despre El din Biblie. Ei vor afla că Satana este inamicul lor, iar credința în Isus îi va salva de Satana.

Ucenicii lui Isus trebuiau să înțeleagă motivul real pentru care El a trebuit să vină în această lume și de ce El a murit. Ei trebuie să înțeleagă că romanii nu erau dușmanul lor cel mai mare. Ei trebuie să știe că Satana este inamicul real și că doar Isus ne poate elibera de Satana.

În ceruri, Satana a devenit gelos pe Isus și a spus minciuni despre El. De asemenea, el a spus minciuni despre Dumnezeu-Tatăl. Satana a declarat că nimeni nu trebuia să asculte de Legea lui Dumnezeu și mulți dintre îngeri l-au crezut. În cele din urmă, Dumnezeu a trebuit să le spună lui Satana și îngerilor lui că nu mai puteau sta în ceruri.

Noi știm ce s-a întâmplat când Satana a venit în lumea noastră frumoasă și i-a ispitit pe Adam și pe Eva. Când ei au ales să-i creadă minciunile, Satana a fost sigur că va fi regele acestei lumi. El a crezut că oamenii vor muri pentru totdeauna și aceasta ni s-ar fi întâmplat și nouă. Dar Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu- Fiul (Isus) și Dumnezeu-Duhul Sfânt ne iubesc atât de mult, încât au făcut planul minunat de a ne salva. Acum toți cei care aleg să se încreadă în Isus pot trăi pentru totdeauna, așa cum Dumnezeu a plănuit.

Isus a dorit ca ucenicii Săi să înțeleagă de ce El a devenit om și de ce a ales de bunăvoie să trăiască și să moară în locul nostru. El a vrut ca ei să înțeleagă că fiecare persoană trebuie să aleagă să aparțină fie împărăției lui Satana, fie Împărăției lui Dumnezeu.

Isus a încercat să-i facă pe oameni să înțeleagă că Împărăția lui Dumnezeu era diferită de cea la care se gândeau ei. Noi trebuie să fim desăvârșiți pentru a merge cu Isus la cer când Se va întoarce. Dar, în afară de Isus, nicio persoană nu a fost desăvârșită. Toți au păcătuit. Toți merită să moară pentru veșnicie. Isus este singurul om care nu a ascultat de Satana nici măcar o dată. El este singura ființă care nu merita să moară. 1 Ioan 3:5.

Dar Isus a murit în locul nostru. Isaia 53:5,6. Iar atunci când Îl iubim și ne încredem în El, ascultăm de Cele Zece Porunci cu ajutorul Său. Isus Își pune viața desăvârșită în locul nostru, deși noi nu merităm aceasta. Este viața Sa cea pe care Dumnezeu o vede în locul nostru, iar păcatele ne sunt iertate. Dacă ne pare cu adevărat rău de fiecare dată când păcătuim, Dumnezeu vede de fiecare dată viața desăvârșită a lui Isus în locul vieții noastre. Nu este minunat? Nici nu ne putem imagina cât de mult ne iubește Dumnezeu, nu-i așa? Și nu ne putem imagina cât de mult dorește Duhul Sfânt să ne ajute.

Să îl cunoaștem pe Rajah - de Elsie Lewis Rawson

Rajah este povestea adevărată a unei mici păsări care a fost oferită unei familii de misionari din India. Aceasta este povestea celei mai vioaie, celei mai cochete, celei mai drăguțe și celei mai inteligente păsări pe care am cunoscut-o vreodată. Dumnezeu a folosit-o pe Rajah pentru a aduce multă fericire oamenilor.

Rajah era o pasăre micuță care locuia cu tatăl și cu mama lui în călduroasa și însorita Indie. Casa lui era un cuib confortabil bine construit, ascuns printre frunzele ca de ferigă ale frumosului arbore regal poinciana. Părinții lui erau luptători neînfricați. Niciun dușman nu îndrăznea să se apropie de casa lor dacă aceștia se aflau pe undeva prin apropiere.

Pasărea-mamă nu a întârziat să-i avertizeze pe puii ei de pericolele teribile care îi așteptau în marea și întinsa lume. În fiecare dimineață, înainte de a pleca din cuib, ea își instruia puii să nu facă prea mult zgomot; iar de teamă să nu cadă, trebuiau să nu meargă prea aproape de marginea cuibului.

Într-o dimineață luminoasă și însorită, tatăl și mama și-au părăsit casa în căutare de mâncare pentru puii lor înfometați, care erau în creștere. Ziua aceea era una călduroasă, iar puii au devenit curând agitați. Un puiuț, care era mai puternic decât frații și surorile sale, s-a decis să tragă cu ochiul peste marginea cuibului. Dar el nu a intenționat să fie neascultător. Era doar un pui foarte, foarte curios. „Ce rău mi s-ar putea întâmpla dacă doar stau pe marginea cuibului să iau puțin aer proaspăt?” se gândea el. Dar înainte să-și dea seama, a și pus gândul în practică.

I s-a părut distractiv să alunece în jos pe cuib și iar să urce pe marginea acestuia. Un sentiment de încântare a trecut prin micuțul său trup. „Ce rău mi s-ar putea întâmpla?” se gândea el. Dintr-odată, fără nicio avertizare, a bătut o mică rafală de vânt, des întâlnită în acea țară călduroasă. Puiul s-a prins cu putere de cuib; dar era așa de micuț și avea atât de puțină putere, încât nu a trecut mult până a căzut pe pământul de sub cuib.

În acea dimineață, doi băieți indieni se jucau la umbra arborelui regal poinciana. Ei au fost încântați când acest micuț pui de pasăre, jumătate fără pene, a căzut pe pământ lângă ei. L-au ridicat și l-au examinat cu atenție. Spre bucuria lor, au văzut că încă trăia. Băieții s-au uitat unul la altul, iar gândurile lor nerostite păreau să spună același lucru: „Ce să facem cu el?”

Dacă îl luau acasă, știau că va muri. Dacă îl lăsau sub copac, cu siguranță va fi mâncat de vreo pisică sau de vreun alt animal hoinar. Apoi le-a venit o idee strălucită. „Haide să-l ducem la doamna doctor. Ea va avea grijă de el. Nu ține ea în viață pui mici golași în mica ei seră de sticlă?” Fără să mai întârzie, au alergat până la spital; și, spre surprinderea lor, au găsit-o pe doctoriță în cabinetul ei. Foarte politicoși, i-au prezentat darul lor pentru ea. Doctorița s-a bucurat de cadou.

– Ce nume să-i punem noului nostru prieten? i-a întrebat ea pe băieții entuziasmați.
– Să-l numim Rajah! au strigat ei, deoarece Rajah înseamnă rege, iar el va fi micul nostru rege.
Astfel a ajuns Rajah, din cauza neascultării și a curiozității sale, un prizonier într-o casă ciudată, printre oameni ciudați. (Va urma)