Război împotriva adevărului

Apocalipsa 11, cu profeția sa despre Revoluția Franceză, și împlinirea dramatică a prezicerii „rănii de moarte” din Apocalipsa 13 sunt mărturii puternice ale faptului că Biblia poate fi crezută pe deplin. Dar au existat, de asemenea, și alte profeții care au fost foarte importante pentru poporul lui Dumnezeu în timpul Reformei. Am menționat-o pe prima dintre ele în lecția de săptămâna trecută - puterea cornului mic din viziunile din Daniel 7 și 8. Citește Daniel 7:7,8,19-22 .

Aceste profeții au fost semnificative pentru că le-au dat încredere primilor reformatori să părăsească Biserica Catolică. Nu exista un alt mod de a înțelege aceste viziuni - doar papalitatea se putea potrivi cu toate detaliile date despre cornul mic.

O profeție similară se găsește în Apocalipsa 17. Citește prima parte a acesteia în Apocalipsa 17:1,2 . Să analizăm aceste versete punct cu punct. În versetul unu, îngerul menționează o „prostituată” (o femeie imorală sau necurată). În profeție, o femeie este un simbol pentru o biserică și, din moment ce această femeie este imorală, ea trebuie să fie o biserică falsă. 

Femeia „șade pe ape multe”. În versetul cincisprezece, acest simbol important este identificat în mod clar ca fiind „popoare, mulțimi, națiuni și limbi”. Cu alte cuvinte, această „femeie” (sau biserică) nu este o biserică mică. Aceasta este o biserică mare care se găsește în multe națiuni. Versetul doi ne spune că femeia a „curvit” cu „împărații pământului”. Acest lucru explică impuritatea femeii - ea nu s-a păstrat pură, ca mireasă a lui Hristos, ci s-a unit cu guvernele pentru a le controla. Din nou, aceasta nu este o organizație mică. Este o organizație suficient de mare și de puternică pentru a atrage atenția și a-i controla pe conducătorii națiunilor. 

De asemenea, această femeie le-a dat vin „prietenilor” ei. Nu este sucul de struguri pur pe care l-a folosit Isus la Cină, ci genul de vin care îi face pe oameni să se îmbete și să se poarte ciudat. Acest vin este doctrina falsă, sau credințele false, care determină țările să facă legi nepotrivite sau rele.

Recitește Apocalipsa 17:1,2 și treci la versetele 3-6 . În versetul trei, Ioan o vede pe femeie stând pe o „fiară stacojie” cu „șapte capete și zece coarne”. Îți sună cunoscute aceste numere? Sigur, am văzut deja această fiară în capitolul treisprezece. Este fiara care a primit rana de moarte. Deja devine evident că este vorba despre Biserica Romano-Catolică.

Aflăm în continuare că femeia poartă culorile regalității și ale bogăției, cu bijuterii de lux. Aceste culori, purpura și stacojiul, se întâmplă să fie culorile purtate de papi, cardinali și episcopi.

Versetul cinci o numește pe această femeie „Babilon” și „mama curvelor”. În momentul în care a fost scrisă Apocalipsa, Babilonul literal era deja o grămadă de ruine abandonate, dar numele a devenit un nume de cod pentru Roma, orașul păgân care conducea lumea la acea vreme. 1 Petru 5:13 

În versetul șase, Ioan o vede pe această femeie „îmbătată de sângele sfinților”. Așadar, această biserică este una care persecută și ucide poporul loial lui Dumnezeu, ceea ce este exact ceea ce a făcut Roma. Observă că Ioan spune că „se minuna cu mare uimire”. De ce ar fi trebuit să se mire? Tortura și execuția publică erau ceva obișnuit în Imperiul Roman. Cu siguranță, Ioan cunoștea creștini care fuseseră uciși pentru credința lor. Propriul său frate, Iacov, fusese martirizat. Exista o diferență între ceea ce Ioan văzuse în viața reală și ceea ce vedea în viziune. 

În viziunea sa, nu era un guvern păgân care persecuta poporul lui Dumnezeu. Era o biserică - o biserică care pretindea că Îl urmează pe Hristos. Cum se putea așa ceva?

Ne-am uitat la profeția din Apocalipsa 17 pentru a afla ce reprezintă „femeia” care stă pe „fiară”. Vom găsi încă două indicii în versetele 9 și 18 Îngerul i-a spus lui Ioan că femeia șade pe „șapte munți” și că ea este „cetatea aceea mare care domnește peste regii pământului”.

Când aceste două versete sunt puse împreună, avem o „cetate mare” sau o biserică (femeia) care „șade pe șapte munți” și „domnește peste regii pământului”. Cu aceste indicii, nu poate exista nicio îndoială. De mai bine de două mii de ani, Roma este cunoscută ca fiind „orașul de pe cele șapte coline”. Și ce oraș domnește peste regi? Regii domnesc peste orașe, nu invers - cu excepția Romei și a papilor ei, care și-au revendicat dreptul de a-i pedepsi pe regi și chiar de a-i îndepărta din funcțiile lor.

Acum poți vedea de ce această profeție a fost atât de importantă în timpul Reformei. Pentru oamenii care crescuseră crezând că Biserica Romei le controla destinul veșnic, a fost nevoie de multe argumente pentru a-i convinge ca, în locul preoților și al papilor, să se încreadă în Dumnezeu.

Hai să enumerăm împreună toate aceste puncte, pentru a vedea câte dovezi a dat Dumnezeu despre prostituata din Apocalipsa 17. Ea este (1) o biserică mare care se găsește în multe națiuni și care (2) este suficient de puternică pentru a influența guvernele să (3) adopte legi care, de fapt, dăunează propriilor lor țări. (4) Această biserică se îmbracă în stacojiu și purpură, (5) ucide poporul lui Dumnezeu, (6) provine dintr-un oraș poreclit „Babilon”, (7) stă pe șapte munți și I își revendică dreptul de a fi deasupra regilor. Este foarte greu de ocolit concluzia evidentă: femeia necurată (biserica necurată) din Apocalipsa 17 este romano-catolicismul.

Toate dovezile profetice care identificau „prostituata” din Apocalipsa 17 ca fiind Biserica Romano-Catolică convingeau tot mai mulți oameni să se alăture Reformei. Aceasta era o mare problemă pentru catolici. Trebuia să se facă ceva.

De fapt, ei au făcut de două ori „ceva”. În timpul Conciliului de la Trento (1545-1563), cele mai strălucite minți ale bisericii au fost chemate să rezolve această „problemă”. Și au venit cu două „soluții” diferite. Care este modul corect de a rezolva problema atunci când Dumnezeu îți arată ceva ce ai făcut greșit? Proverbele 28:13; Psalmii 32:5 

Din punctul de vedere al Bisericii Catolice, problema era că profețiile din Daniel și Apocalipsa arătau spre ea. Așa că, evident, răspunsul era să le facă să arate în altă parte. Dar cum puteau face asta? Nu a fost ușor. Cei zile înainte de a ajunge la ceva care să le placă. 

Primul răspuns a fost elaborat de un cercetător iezuit pe nume Francisco Ribera. În 1590, acesta a anunțat o nouă teorie pe care a numit-o „futurism”. Ideea sa era foarte simplă: susținea pur și simplu că toate profețiile din Daniel și Apocalipsa (cu câteva excepții evidente) se vor împlini chiar la sfârșitul timpului. Dacă profeția nu se împlinise încă, atunci nu avea cum să se refere la papalitate. 

Douăzeci și patru de ani mai târziu, un alt iezuit, Luis de Alcasar, a anunțat o altă nouă teorie. Aceasta este cunoscută sub numele de „preterism” și spune că toate profețiile s-au împlinit cu mult timp în urmă, prin distrugerea Ierusalimului și căderea Imperiului Roman. Aceasta a funcționat la fel de bine. Dacă profeția fusese deja împlinită, atunci nu avea cum să vorbească despre papalitate.

La începutul anilor 1600, Biserica Catolică avea două modalități de a argumenta că profețiile biblice nu se aplică la ea însăși. Bineînțeles, nu exista nicio posibilitate de a crede în ambele teorii noi, deoarece dacă una era corectă, cealaltă trebuia să fie greșită. Dar acest lucru nu părea să deranjeze pe nimeni din biserică. Chiar și astăzi, unii catolici predau futurismul, iar alții preterismul.

Bineînțeles, de-a lungul anilor, aceste idei s-au schimbat și oarecum au crescut. La început se părea că preterismul va fi cel mai popular dintre cele două, chiar dacă a apărut mai târziu. Dar apoi s-au întâmplat unele lucruri care au făcut ca futurismul să fie credința cea mai populară.

Calea a fost pregătită de sute de profesori iezuiți. Ei nu învățau futurismul în mod deschis - nu, ei predau educația clasică a Europei de Vest. Nu se putea nega faptul că profesorii cei mai pregătiți erau iezuiții. Aceștia au muncit din greu pentru a stăpâni scrierile lui Homer și Platon, Aristotel și Socrate. Au studiat dreptul, logica și dezbaterile. Puteau să învețe o persoană ceea ce trebuia să știe pentru a face bani și a deveni faimoasă. Ei erau cei mai buni.

Privesc creștinii „succesul” în același mod ca și ceilalți? Filipeni 3:7,8 Din nefericire, mulți protestanți și-au trimis copiii la școlile iezuite din cauza atracțiilor pe care le prezintă „o slujbă bună” și „mulți bani”. Ca urmare, tot mai mulți protestanți au început să gândească foarte asemănător cu catolicii. 

Cea mai importantă persoană care a contribuit la răspândirea credinței în futurism a fost John Darby. Acesta a fost englez și unul dintre fondatorii unei mici biserici numite Frații din Plymouth. În 1832, Darby și-a anunțat „descoperirea” unui nou „adevăr” biblic: l-a numit „Răpirea secretă”, și era doar o parte a unei noi și complicate versiuni a futurismului lui Ribera.

Teoria lui John Darby are un nume foarte lung - se numește „dispensaționalism”. Potrivit lui Darby, există șapte „dispensațiuni” (sau perioade de timp) diferite în planul de mântuire. Metoda lui Dumnezeu de a-i salva pe păcătoși se schimbă, spunea el, de fiecare dată când se intră într-o nouă dispensațiune. Se schimbă Dumnezeu? Se schimbă planul de mântuire? Evrei 13:8; Maleahi 3:6

Curând, Darby și-a răspândit ideile în America, unde au fost preluate de mai mulți evangheliști, inclusiv de Dwight L. Moody. Ideile au devenit și mai populare după publicarea Bibliei de referință Scofield, în 1909.

Această nouă Biblie a fost pregătită de Cyrus Scofield. Era o Biblie „King James” normală, cu excepția faptului că avea „note” speciale pe tot parcursul ei. Principalul scop al acestora era de a încerca să facă profețiile să se potrivească cu noile idei dispensaționaliste. Această Biblie a fost deosebit de populară în sudul Americii, regiune numită uneori „centura Bibliei”. Deoarece atât de mulți oameni din biserici diferite foloseau aceeași Biblie și citeau aceleași note, nu a trecut mult timp până când multe dintre aceste biserici au ajuns să creadă în mod similar - cel puțin în ceea ce privește profeția.

Mulți oameni nu acordă prea multă atenție părților complicate ale teoriilor lui Darby. Dar aproape toată lumea a auzit de „răpirea secretă”. Conform acestei teorii, toți creștinii „cu adevărat buni” vor dispărea brusc, într-o zi. Fără nicio clipă de avertizare, ei vor fi luați în secret în ceruri. Apoi, toți ceilalți vor avea la dispoziție șapte ani pentru a decide dacă Îl vor urma sau nu pe Isus. La sfârșitul celor șapte ani, spune teoria, Isus va reveni, îi va ucide pe Satana și pe toți oamenii care nu s-au convertit până atunci și Își va instaura Împărăția.

Astăzi există mii de pastori protestanți care predau teoria răpirii secrete. Există seminarii protestante (colegii pentru pregătirea pastorilor) care se bazează pe această teorie, iar mii de articole de revistă, cărți, romane și chiar filme repetă ideile care au fost inițial menite să combată Reforma.

Biblia are multe de spus despre cum va fi cu adevărat venirea lui Isus. Vom afla mai multe despre asta în câteva săptămâni. Dar deocamdată, citește 1 Tesaloniceni 4:16,17